Trei lucruri fac democratia sa functioneze in SUA: 1. Aplicarea uniforma a legii; 2. Sentimentul americanilor de apartenenta la ceva mai mare decat ei (tara); 3…. ăăăă.

Pentru cine n-a urmarit campania de stabilire a candidatului republican pentru prezidentialele de anul viitor, un mic rezumat: plutonul este condus de Mitt Romney, pe care insa nimeni nu l-ar prea vrea (n-are sanse reale in fata lui Obama, e prea sters). De-a stanga si de-a dreapta, Herman Cain, un negru proprietar al unui lant de pizzerii si Rick Perry, guvernatorul texan cu carisma si testosteron.

Atata doar ca Herman Cain a fost scufundat in ultimele 2 saptamani de un scandal sexual scos din praful lui 1990 si adus la lumina (scandal pe care a comunicat simplu si dezastruos: 1. Nu stiu despre niciun scandal 2. Aaa, de ala vorbeati? 3. N-am abuzat de nimeni in afara acelui scandal 4. Hai sa nu mai vorbim despre asta), iar Rick Perry… eh…

Rick Perry a dat-o de pereti acum 2 seri, uitand ce voia sa spuna, in mijlocul celei mai importante dezabateri republicane. Asta, la sfarsitul unei lungi saptamani de gafe, una mai mare ca alta. Pe larg… :D

Totusi, al treilea lucru despre democratie, pe care mi l-am amintit – asa, in ciuda lui Rick Perry, este asta:

Si anume: chiar daca ai pierdut cursa prezidentialelor pe mana ta, chiar daca ai dovedit tuturor ca esti doar o coaja lipsita de continut, macar ai simtul umorului. Macar arata ca esti om. Macar arata ca iti pasa de imaginea ta in fata celor care te vor vota.

Cati politicieni din Romania au acest simt al umorului? Cati raman cu picioarele pe pamant si sunt capabili sa faca misto de ei insisi? Dar mai ales, cati au capacitatea de a-si remedia imaginea terfelita de propriile greseli, incercand totusi sa exprime ceva catre publicul votant? Capacitate care vine din grija de a comunica cu ei, nu doar de a le cumpara voturile?

Rick Perry imi aduce aminte de Geoana si al lui ‘Am castigaaaat!’. Sunt facuti din acelasi aluat. Atata doar ca primul are o echipa de profesionisti care il ajuta sa-si repare greselile din interes pentru un public care da cu votul, iar al doilea (simptomatic pentru toti politicienii romani) nu da doi lei pe reactia publica, stiind ca lucrurile se transeaza intai in partid, prin culise, iar apoi cumparand voturi.

Si asta imi aduce aminte: nu va exista democratie reala in Romania pana cand alegerile candidatilor prezidentiabili din principalele partide nu vor fi determinate de votul simpatizantilor acestora, inregistrati in prealabil (si cotizanti). Pentru ca in acel moment dispar jocurile de culise, se diminueaza puterea dinozaurilor din partid, iar implicarea votantilor este mult mai mare. Chiar si agenda electorala a partidului respectiv e mai deschisa, mai democratica – pentru ca este stabilita de votanti, nu de delegati.

Americanii practica asta de multa vreme. Socialistii francezi au facut asta deja. La noi, cand?

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card