Pornind de la o discutie pe tema totalitarismului comunist, mi-am pus problema sistemului politic si social in care evoluam astazi. Este el democratic, sau mai degraba totalitar, asa cum vedem ca se spune pe la Antene? Of, o sa fiu lung…

Sa definim un pic termenii. Totalitarism inseamna neaparat dictatura, desi dictatura nu inseamna neaparat totalitarism. A nu se confunda termenii. O dictatura poate fi ‘luminata’, fara a pretinde supusilor sai o ascultare completa, totala. China permite initiativa privata, dar ramane o dictatura, desi se departeaza tot mai mult de ceea ce inseamna de fapt un stat totalitar. Rusia, la fel (n-am spus ca nu mai au parti totalitare, insa libertatile individuale sunt destul de mari).

Impermeabili la ideile exterioare

Totalitarism inseamna atat pretentia unei supuneri totale, cat si aplicarea unei cai unice, unui dictat unic valabil pentru toti indivizii respectivului stat. In plus, totalitarismul cere nu doar supunere din partea cetatenilor, ci si supunerea cu forta, militanta, a celor din afara, care sunt inca liberi, precum si impermeabilitate la ideile exterioare, ale celorlalti. Pentru ca ei sunt liberi, sunt dusmani. E atat de simplu. E ca si cum ti-ai pune o masca de gaz pentru a nu respira aerul inconjurator, care e otravit. Totalitarismul nu se refera atat la mijloace (dictatul), cat la idei: nu poti gandi altfel decat liderii, altminteri devii dusman, devii un om otravit.

Din acest motiv, comunismul a fost intotdeauna totalitar, chiar daca a imbracat haina socialismului in tarile europene, pe cand socialismul nu a degenerat neaparat in totalitarism, pentru ca au existat tari (nordice) unde redistribuirea a unei mari parti din plusvaloarea societatii s-a facut si se face dupa principii economice, sociale si culturale aflate in armonie cu organismul social.

Totalitarismul se vede si in gandirea maselor respectivului stat: daca masele gandesc in termenii de “ori ei ori noi”, sau de “cine nu este cu noi este impotriva noastra“, atunci statul – la fel ca societatea respectiva – este totalitar. Crestinismul catolic a fost totalitar, de exemplu, pentru ca a aplicat cuvintele lui Isus (ultimul citat) literalmente, aratand drept dusmani ai lui Dumnezeu pe toti cei care se impotriveau in vreun fel (real sau inchipuit) autoritatii clericilor. Ortodoxia este totalitara nu pentru ca cere supunere fata de o ierarhie, ci pentru ca pretinde ca toti ceilalti credinciosi sunt de fapt necredinciosi demni de focul iadului. Sectele religioase, la fel, au mai toate un sistem totalitar drept coloana vertebrala. Vedem asadar ca totalitarismul nu este apanajul politicii, el isi face simtita prezenta mai ales prin excluderea alternativelor la un anumit sistem, fie el religios, politic sau economic.

Totalitarismul se poate remarca si in anumite corporatii. Sunt acele corporatii in care individul e transformat intr-o simpla rotita dintr-un sistem enorm, care depinde pana la urma de inspiratia sau norocul liderilor. In care initiativa individuala nu doar ca nu este apreciata, dar este privita cu ochi rai. In care deciziile se iau in mod arbitrar de catre conducere, de multe ori apeland si manevrand loialitati din partea angajatilor (reale sau presupuse), in care interesele angajatilor (deci ale organismului social-economic) nu sunt deloc luate in seama, contand doar interesele (de multe ori pe termen scurt) ale conducerii sau actionarilor. Pe de alta parte, multe alte corporatii sunt niste mici dictaturi luminate, in care vointa patronului este litera de lege, dar acesta aplica multe principii economice spre binele intregului organism social-economic (firma sa). Nu sunt democratii, pentru ca patronul isi poate impune vointa indiferent de vointa angajatilor sai, insa nu sunt nici sisteme totalitare.

Deci sper sa se inteleaga o data pentru totdeauna diferenta intre totalitarism si dictatura.

Problema e cand un stat democratic se bazeaza pe o societate totalitara. Nu radeti, este posibil. Aruncati un ochi asupra vietii politice din Romania. Se discuta numai in termeni de “ori noi, ori ei”. Opozitia sau Puterea nu sunt catusi de putin niste parteneri de dialog, sunt dusmani de clasa. Guvernul ia decizii arbitrare care n-au nici cea mai mica legatura cu necesitatile reale ale populatiei, iar populatia uraste de moarte Guvernul, indiferent ca ia decizii proaste sau bune. Iar limbajul public este in termeni totalitari, care vizeaza nu doar discreditarea argumentelor adversarului, ci distrugerea sa completa. Daca X voteaza cu candidatul Y, il urasti de moarte, caci cum poate face asa ceva, chiar nu vede ca Y este de fapt Satana pe pamant?

Totalitarismul ne ghideaza din pacate nu doar viata politica, ci viata in general. Cei care au stiluri de viata alternative (nu ma refer doar la minoritatile sexuale aici, ci la orice fel de stil alternativ fata de ce consideram noi a fi normalitate) sunt niste detestabili. Ii uram pe ceilalti de moarte pentru niste neajunsuri minore, le sarim la gat daca parerea lor difera fie si cu 2% fata de a noastra, daca au alte gadgeturi sau daca asculta o muzica pe care o detestam, atacam persoana in permanenta si nu ideile sale, si in general suntem convinsi ca noi stim mai bine si ca suntem detinatorii adevarului suprem, in aceeasi masura in care toti ceilalti – indiferent ca sunt specialisti sau experti in domeniu – habar n-au de nimic si au interese ascunse.

Ar fi bine sa ne aspiram ideile preconcepute

Acest mod de gandire reflecta inca marea porcarie comunista care ne-a fost aruncata in creiere timp de 40 de ani, basca anii de dictat antonescian si de nationalism desantat din perioada interbelica si belica. Suntem incapabili – pentru moment, sper – sa ne resetam creierele pentru a accepta ca X poate avea o parere diferita de a noastra, sa ii ascultam argumentatia si mai ales sa incercam sa manifestam empatie pentru ceilalti indivizi sau grupuri sociale, chiar daca nu le impartasim punctul de vedere. Nici nu vrem asta, nici macar nu ne propunem: sa ne lase naibii in pace.

Si aici vine intrebarea: oare democratia noastra originala a iesit cumva din zona totalitara?

Nu, n-a iesit. Iliescu a fost un totalitar pur-sange, in opinia caruia dusmanul de clasa inca exista si trebuia zdrobit din fasa. Constantinescu a incercat sa rastoarne si sa razbune totalitarismul comunistoid, reusind doar sa esueze intr-un simulacru de nepotism si pseudo-democratie. Nastase, cat a controlat lucrurile in al doilea-treilea mandat iliescian, a manevrat lucrurile astfel incat orice critica sa fie acoperita (n-a reusit), desenand un sistem oligarh, nu democrat. Iar Basescu, totalitar prin excelenta, a hotarat sa se lupte de unul singur contra tuturor, lipsindu-i doar instrumentele necesare impunerii unui regim de mana forte, dar reusind sa impuna prelungirea la nesfarsit a modului de gandire “ori noi ori ei”, intr-o vreme cand ar fi trebuit sa iesim din el.

Ar fi insa gresit sa privim doar spre ei. Ei sunt doar reflectarea noastra. Iar noi suntem principalii vinovati, atat pentru ca jumatate dintre noi plang cu lacrimi de crocodil dupa regimul comunist (totalitarismul are avantajele sale, printre care siguranta zilei de maine, locsorul cald, directia clara si viitorul planificat), iar cealalta jumatate este prea ocupata sa traiasca de azi pe maine sau mai presus de posibilitatile sale pentru a se implica realmente social.

Ar fi insa gresit si sa credem ca involuam spre un regim politic totalitar, cum se spune la Antene. Nu, pentru ca inca putem vota impotriva celor de la putere, inca putem sa ne exprimam liber contra lor, inca ne putem asocia si demonstra impreuna contra lor, iar acestea sunt atributele de baza ale unui sistem politic democratic.

Dimpotriva, sistemul nostru social, bazat pe propria gandire, ramane totalitar in esenta. Insa societatea civila a inceput sa miste. Din ce in ce mai mult si mai vioi. Este primul semn ca nu politica poate rezolva problemele unei societati, ci chiar societatea insasi. Iar asta este insasi esenta democratiei, faptul ca tot mai multi indivizi incep sa se preocupe ad-hoc de binele societatii, fara sa fie fortati cumva si fara sa incerce sa-si impuna ideile prin forta.

Caci democratia nu inseamna sa votezi prost la fiecare patru ani. Inseamna sa te implici in treburile cetatii, dar inseamna mai ales ca vocea ta individuala conteaza si este ascultata – fie de voie, fie de nevoie. Degeaba votezi o data la patru ani sau crezi ca candidatul Z va rezolva problemele daca nu te implici (nepolitic) intre timp, in treburile cetatii.

Da, totalitarismul e noul negru, mai ales prin prisma succesului nebun de care se bucura statele totalitar-capitaliste (China, Rusia, Singapore etc), dar aici in Europa e greu de aplicat. Nostalgiile pot disparea rapid daca societatea civila reuseste sa contracareze tendintele aberante ale guvernantilor, asa ca riscul de a cadea chiar acum in totalitarism e mult redus. Fericirea (sau nefericirea) sta in mainile fiecaruia, nu ale unui stat omnipotent si omniscient. Vezi:

North Korea’s Military parade in Slow Motion from Dan Chung on Vimeo.

Insa asta pretinde mai intai, de la fiecare dintre noi, sa incetam sa gandim in stilul “ori noi, ori ei”, si “cine nu e cu mine mi-e dusman”. Sa acceptam ca exista puncte de vedere diferite de ale noastre, cu suficiente argumente la baza lor, pe care le putem tolera chiar daca nu le acceptam. Adica sa incetam sa fim noi insine totalitari.

Oare putem?

Tagged with:  
Share →

3 Responses to Totalitarism

  1. DMZ says:

    Excelent articol. Bravo!

  2. elev says:

    multumesc pentru acest articol de-o utilitate nemaipomenita!
    anumite expresii intalnite mai sus au fost adevarate izvoare de inspiratie pentru tema care-mi dadea batai de cap.
    felicitari!

  3. LEC says:

    Felicitari! Genul aceasta de mesaj ar trebui retweeted si shared zi de zi catre populatie, cu obstinatie. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card