Initial doream sa raspund direct pe blogul lui Radu, insa mi-am dat seama ca ar fi un raspuns mai mare chiar decat postarea sa, asadar va trebui sa ma suportati aici.

Exista fara indoiala o paralela intre modul in care este condusa si structurata o tara si modul in care functioneaza o corporatie. Paralela o descrie foarte bine Radu pe blogul lui, nu o mai reiau. Ideea e ca sunt cateva lucruri care impiedica functionarea la fel de eficienta a unei tari, ba chiar unele lucruri care ar trebui sa ne dea de gandit atunci cand examinam structura socio-politica a unei tari. Caci poate tocmai acolo putem schimba ceva.

1. Corporatia are obiective periodice clar definite, bazate nu doar pe valori ci si pe bugetari specifice si implementarea acestora prin instrumente specifice extrem de bine adaptate jobului, de la fise de post pana la toate detaliile de project management.

Statul are institutii care ar trebui, in principiu, sa faca acelasi lucru. Numai ca in timp ce intr-o corporatie decizia de a numi un director este de natura economica (iar atunci cand e de natura politica – rude, nepotisme, amante, afinitati – duce la dezastru), in stat ea este preponderent politica. De aici si ineficienta crasa a guvernarii statale, pentru ca fisa postului nu implica neaparat si o specializare a respectivului factor de decizie in domeniul pe care il gestioneaza. Ba dimpotriva, cu cat esti mai folclorista, cu atat ajungi mai in fata.

Asadar, oricate obiective si-ar fixa Statul pe hartie (programele de guvernare), ele sunt subminate in momentul in care factorii de decizie (ministrii, secretarii si subsecretarii de stat, functionarii din administratie) NU sunt specialisti in domeniile lor. Cangrena e cu atat mai mare in Romania, unde nici macar directorii si sefii de birou nu sunt in general specialisti recunoscuti in domeniile lor, ci doar niste numiri politice, cunoscute in limbajul popular sub denumirea de politruci.

Rezolvarea ar fi numirea doar prin concurs a intregului aparat de stat situat imediat sub un ministru. Ehehe….

2. Contractul economic dintre actionari si management gestioneaza intreaga viata a unei corporatii. Obiectivul comun este strict economic, bunastarea actionarilor venind din capacitatea corporatiei de a face profit. Datorita acestei situatii, toate deciziile unui management sanatos sunt luate pentru bunastarea generala a corporatiei, cu bonusuri si retributii pe masura, dar si cu masuri social nepopulare imediat ce interesele organizatiei economice o cer (reduceri de bonusuri, protocol, concedieri etc).

Contractul dintre populatie si Stat este unul social, nu economic. Nu urmareste decat in secundar bunastarea economica, si din pacate intreg discursul politic (atat de sus, cat si de jos) din Romania se angreneaza in domeniul economicului, acolo unde statul ar trebui sa fie cat mai putin prezent! Si asta tocmai pentru ca statul NU este condus de specialisti, ci de maimute politice al caror principal produs este circul, nu plusvaloarea!

Repet: contractul este unul SOCIAL. Statul trebuie sa asigure NU bunastarea economica a cetatenilor sai, ci CADRUL legal si social in care acestia sa fie in stare sa genereze bunastare pentru ei insisi. Cetatenii, in schimb, nu se angajeaza sa fie mai harnici sau mai inovatori (deci nu se angajeaza la nimic dpdv economic), ci sa respecte legea. Asta e tot contractul social, asta si nu altul!

Este o notiune fundamentala pe care statele europene o duc tot mai in derizoriu, intervenind tot mai abrupt in economie. Stiu, o sa mi se reproseze afinitatile liberale, insa asta e, cu cat statul se amesteca mai mult in economie, cu atat are mai putine resurse (timp, energie, focus) pentru a se ocupa de ceea ce este el chemat de fapt sa faca: sa asigure pacea sociala (fundamentala este aplicarea legii). Dar daca statele europene nu au in general probleme cu aplicarea legii, si de aceea isi permit sa intervina si in altele, la noi in primul rand nu se aplica legea, iar asta submineaza fundamental toate celelalte actiuni ale statului.

Aici e diferenta fundamentala intre Stat si Corporatie. Poti conduce statul ca pe o corporatie, fara indoiala – de fapt acest model aplicat de China si Rusia incepe sa dea roade evidente, insa numai daca ai un sistem (moral, imoral, nu conteza) clar de aplicare a legii. Pe termen mediu insa, daca ignori ca la baza sistemului politic democratic sau cvasidemocratic sta de fapt un contract social, si nu unul economic, risti sa o dai in bara rau de tot. E ca si cum ai pretinde ca stii sa conduci o motocicleta pentru ca ai carnet pentru masina mica. Nu e aceeasi chestie, zau…

(Daca vi se pare textul prea lung, incercati un alt subiect, mult mai misto tratat decat o fac eu aici: Dragos Manac: Antreprenor 2010. Eu continui… :D )

Asta nu inseamna ca statul trebuie sa fie socialist, adica sa dezvolte tot felul de servicii care ar putea fi foarte bine lasate la indemana privatilor. Si nici ca trebuie sa isi dezvolte un aparat birocratic enorm, doar de dragul gestionarii cu pumn de fier a societatii, reglementand-o intr-un sistem de tip nanny state (vezi UE).

Ci ca trebuie sa acorde o atentie mult mai mare aplicarii legilor pentru asigurarea unui climat pasnic si coerent de dezvoltare economica si sociala si sa iasa din ce in ce mai mult din sfera sanatatii, a educatiei, a turismului, a agriculturii si a altor zone in care privatizarea este mult mai eficienta. Sa le asiste, nu sa le conduca.

Exemple de schimbare a modului de interventie a Statului

Un sistem de educatie privat in care copiii pot beneficia de vouchere generoase de la Stat in valoare egala iar unitatile de invatamant se bat pe acele vouchere prin cresterea calitatii rezultatelor de invatamant si gestionarea economica a activitatii (cheltuieli puse in balanta cu veniturile, burse de excelenta, sponsorizari etc) poate inlocui cu succes un sistem socialist de educatie in care toata lumea se zbate in saracie si in analfabetism, cu profesori subplatiti si copii scapati de sub control.

Un sistem de sanatate preponderent privat in care fiecare cetatean isi plateste asigurarile medicale la cate un spital privat si beneficiaza de ajutor de la stat doar la decontarea unor interventii medicale scumpe este de preferat unui sistem socialist de sanatate in care mori in spital indiferent daca contribui cu 30 de lei pe luna sau cu 3000 de lei pe luna la stat.

Un sistem agricol in care proprietarii de teren sunt incurajati sa se uneasca in suprafete mari si/sau sa produca alimente bio este de preferat unui sistem in care statul subventioneaza micii producatori ce practica o agricultura de subzistenta, extrem de neeconomica dar si poluanta, care ii tine pe toti in saracie si ii transforma de fapt in asistati social.

Un sistem in care Statul face infrastructura, repara monumentele istorice si garanteaza creditarea unitatilor de turism este de preferat unui sistem in care Statul cheltuie banii publici pe branduri de tara inutile si pe tot felul de actiuni de ‘promovare’ care de fapt trebuie sa le apartina investitorilor privati din turism, nu statului.

In fine, un sistem in care Statul garanteaza sa zicem creditele de pana la 40.000 de euro pentru 100.000 de IMM-uri care vor crea astfel in mod direct 400.000 de locuri de munca si indirect inca vreo 200.000 este de preferat unui sistem in care Statul se imprumuta de 4 miliarde de euro pentru a plati salariile, pensiile si alocatiile de somaj a 4 milioane de oameni care nu produc nimic.

Ce sa mai spun despre sistemul public de pensii, care nu este decat un Caritas la nivelul unei intregi tari, in care totul merge relativ OK doar atat timp cat baza de contributori continua sa creasca? Asteptati inca 15 ani cand decreteii incep sa iasa la pensie si veti vedea ce prabusire de proportii va veni peste acest sistem piramidal total ineficient, o schema Ponzi care deja tremura puternic in toate statele dezvoltate.

PE SCURT: nicio corporatie din lume nu ar rezista daca ar aplica ‘regulile’ dupa care se comporta Statul roman. In timp ce sunt unele paralele din care putem invata, in timp ce sunt unele actiuni ale celorlalte state europene din care putem invata, in realitate nimeni nu are o solutie reala la criza sociala, economica si politica. Si nu ma refer la criza care a inceput anul trecut, ci la cea care ne sta in fata.

Oare ar rezista insa Statul daca ar incepe sa aplice principiile corporatiei in tot mai multe dintre domenii, rasplatind performanta si penalizand lenea, delasarea si incompetenta? Oare acesta sa fie modelul de Stat al viitorului?Adica un Stat care sa aiba nu doar un contract social cu cetatenii sai, ci si un contract economic? Pai daca asa ar sta lucrurile, atunci si cetatentii ar trebui sa-si asume partea lor de risc economic, nu doar social. Atata timp cat ei ies in strada pentru ca Guvernul nu le mareste salariile cu 40% intr-un an cand economia cade cu aproape 10%, eu ce sa mai sper?

Rezumand: principalul lucru pe care ar trebui sa-l invete statul de la corporatii este ca atunci cand se amesteca in zona economica trebuie sa fie in stare sa si ia masuri de natura strict economica, nu sociala. Asta inseamna sa nu ezite sa faca restructurari masive, investind totodata banii economisiti in zona privata, care este in stare sa genereze locuri de munca reale. Decizii economice reale, nu socialiste.

Si principalul lucru pe care ar trebui sa-l invete corporatiile de la Stat este ca ele NU au un contract social cu angajatii lor. In timp ce pot sa isi protejeze si sa isi incurajeze angajatii pentru a fi mai productivi, responsabilitatea sociala nu are de ce sa fie adusa in prim-plan. Iar taierea in carne vie, desi dureroasa, este cu atat mai importanta in vreme de criza.Mai sunt si alte metehne pe care ar trebui sa NU le invatam unii de la altii, dar despre astea alta data :)

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card