Posts tagged Romania
Taxi: Ba, treci la coada!
Aug 31st
“Ba” e actorul, artistul, scriitorul, jurnalistul si orice alt om platit pe drepturi de autor in Romania.
Trupa Taxi, intr-un moment sclipitor.
Boc e pa
Aug 26th
Inainte de culcare mi-am luat un ragaz sa citesc efectele in presa ale gogoritei Bocciene-Seitane-Vladesciene, dar mai ales a arogantei fara margini cu care au tratat-o acesti indivizi. Pur si simplu, din acest moment, guvernul Boc nu mai are niciun fel de sustinere in presa. Niciunul. Pana si Patapievici si Cartarescu sunt indignati.
Indignati nu doar din cauza sistemului kafkian la care s-au gandit sa-i supuna pe cei care lucreaza pe drepturi de autor, ci mai ales din cauza arogantei afisate (Seitan neaga chiar si in aceasta seara ca ar fi o problema, omu’ asta e sincer dus cu capu’).
Concluzia mea: Boc e pa.
E pa mai mult ca oricand.
Daca animalul politic Basescu vrea sa mai ramana in istorie macar cu o spoiala de bun conducator (din punctul meu de vedere a ajuns mai prost ca Iliescu si Constantinescu la un loc), atunci trebuie sa-l lase pe Boc sa plece, iar cu el sa plece toata pleiada de nulitati care au distrus tot ce se putea distruge – parca facand in ciuda pana si crizei, multiplicandu-i efectele de cateva ori.
Deja nu ma mai intereseaza daca in capul guvernului va reveni ciuma rosie sau aerienii galbeni, decat cercopitecii astia orice e mai bun.
Na, dixit. Duca-se!
Iar daca nici acum nu va fi pa, atunci sa se astepte la chestii nasoale in strada. S-a cam trecut o linie…
ps. un avocat spune ca putem da statul in judecata. Oare n-ar fi mai simplu sa schimbe imediat prevederile stupide, sa ne ia doar banii si gata?
Nu salvati Rosia Montana!
Aug 22nd
Mai intai de toate, o scurta precizare: nu sunt un adept al ecologiei pur-sange. Sunt printre aceia care considera ca asfaltarea Transalpinei si taierea drumului DN 66A prin frontiera Parcului Retezat sunt lucruri normale si bune – si asta pentru ca am mers pe astfel de drumuri in Europa si am vazut ca ele nu fac rau, in masura in care populatia e civilizata. Nu dezvoltarea infrastructurii e problema, ci aplicarea legii.
Insa revenit de la Rosia Montana nu ma pot opri de la cateva intrebari.
Oare ce popor e acela care e dispus sa-si distruga istoria de dragul unor galbeni pe care oricum nu ii va vedea? Bancheri batrani care plang de salta camesa pe ei de dragul saracilor din munti, scoliti la Oxford care ne explica cat de benefica va fi pentru sarantocii respectivi deschiderea exploatarii minere deschise, presari multi ce deplora saracia zonei si uratenia ei, prin contrast cu raiul cianuric pe care il vor aduce cu ei canadienii… Pe de alta parte, ce l-ar putea face pe un om sa vrea cazare si masa in zona, cand are deja sute de pensiuni mai aproape de marile orase transilvane, si inca impreuna cu o infrastructura pe masura? Oare nu e unul dintre acele locuri in care poate mineritul, fie el si de suprafata, poate schimba dramatic lucrurile?
Cam asta erau gandurile ce-mi staruiau in minte pe masura ce ma apropiam de Rosia Montana, pe superbul drum care face legatura intre Alba Iulia si Zlatna.
Superb pana ajungi langa Zlatna, caci de acolo inspre Abrud incepi sa vezi urmele mineritului extensiv, cel putin imprejurimile Abrudului aratand ca un pui de Cernobal. Pana si drumul e mai denivelat in aceasta zona. Si cu aceste imagini post-apocaliptice in minte, ma pregateam pentru ce e mai rau, si anume pentru o Rosie Montana distrusa, fantomatica si abjecta, adica exact asa cum este descrisa de mai toti avocatii proiectului de exploatare aurifera din zona.
Uimirea mi-a fost fara margini cand am inceput sa urc pe drumul bine asfaltat care leaga serpuind Rosia de Abrud. Departe de a fi o zona distrusa, imprejurimile Rosiei arata exact asa cum ar trebui sa arate o zona montana: verzi, spectaculoase, cu aer curat si liniste. Intr-adevar, exploatarile au otravit apele iar o ecologizare se impune. Asta insa nu se vede cand intri in Rosia (nu neg ca poluarea exista, insa ea nu se vede de turist), ci cu totul altceva: parasirea in care este lasata localitatea de catre proprietarii de case. Read the rest of this entry »
Forma fara fond
Aug 3rd
E o discutie veche de cand lumea. Mai ales la noi in tara: ce trebuie sa avem inainte, forma, sau fondul? Caci suntem o tara cu o populatie care inca nu s-a regasit ca popor nici dupa 151 de ani de la formarea ca stat, dupa 133 de ani de la independenta sau 92 de ani de la marea unire. Si daca natiunea noastra inca nu se poate defini pe sine, alege de multe ori sa fie definita de cei din afara.
Orice roman care se respecta are cel putin aceasta obsesie: cand da de un strain il intreaba rapid, usor transfigurat: cum ti se pare Romania? Apoi asculta usor absent parerea respectivului (amabila sau sincera), aruncandu-se imediat ori intr-o lamentare (in cazul in care strainul i-a confirmat temerile, si anume ca nu ii place ce a intalnit in Romania), ori intr-o apriga critica a lucrurilor neplacute pe care el, strainul, nu a apucat sa le remarce. Intr-atat de profunda este aceasta nesiguranta de sine incat daca cineva incepe sa ne laude inseamna ori ca e platit, ori ca e tampit, alta cale nu exista (vezi reactiile cu privire la extazul celor de la Top Gear in fata Transfagarasanului).
Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia formei fara fond. Vrem sa cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Evident, discutia, cu accente isterice, s-a purtat mai ales pe forma formei, insa marea problema este chiar absenta fondului – si anume, a lucrurilor care ar putea indemna pe cineva sa creada ca Romania e o gradina a Carpatilor, si nu un maidan plin de gunoaie, o rusine la adresa unor munti pe care ii jefuim cu spor.
*click pe poza pentru o definire critica a teoriei formelor fara fond, oarecum in raspar cu ce scriu eu mai jos. Asta pentru echilibru 
Oare vom putea crea si fondul, pe masura ce vom face o foarte frumoasa forma pe banii europenilor? Guvernantii par a fi siguri ca da. Toti ceilalti, inclusiv presa, sunt siguri ca nu. Insa nimeni nu si-a pus problema ca de fapt neincrederea noastra cea mai profunda in formele doamnei Udrea provine nu din incompetenta acesteia (treaba s-a repetat pana acum si fara existenta unei ministre a Turismului), ci mai degraba din propria nesiguranta cu privire la noi insine, ca popor.
Daca v-ar intreba cineva brusc: ce iti place cel mai mult la Romania, ce ati raspunde? A intrebat Bobby Voicu ceva similar acum o saptamana, insa daca n-ar fi vorba de un loc anume, ci de ceva anume, ce ati raspunde? Ce anume ati gasi voi ca fiind definitoriu pentru aceasta tara? Si mai mult, acest lucru ar fi pozitiv sau negativ? Read the rest of this entry »
Compasiune vs. revolta
Jul 30th
Mi s-a spus ca sunt prea dur cu cei care au nostalgii comuniste. Ca in definitiv ei sunt cei loviti de soarta, cei care n-au putut sa se descurce, sa fure, sa insele, sa profite de pe urma unei libertati prost intelese. Ca e aiurea sa-i acuz ca nutresc nostalgii dupa Ceausescu atata timp cat prezentul nu le ofera decat haos, nesiguranta, saracie. Si ca e si mai crunt sa-i acuz de tampenie atat timp cat ei insisi nu fac altceva decat sa aiba niste nostalgii, pana la urma, inocente.
Oare?
Oare sa nu imi mai amintesc ca 85% din romani au votat cu neocomunistii lui Iliescu la nici 6 luni dupa ce il dadusem jos pe tiranul cu care Ilici juca cerculete? Sa uit de pensionarii si ‘oamenii muncii’ care aplaudau si primeau minerii cu flori, in cele mai negre zile ale ultimelor cinci decenii din istoria acestei tari? Sa imi sterg din minte modul in care romanii au invatat sa se urasca desavarsit in anii de dupa ce crezusera ca au scapat de ala pe care trebuiau de fapt sa-l urasca? Sa nu imi mai aduc aminte cum nu mai eram in stare sa stam la masa impreuna, ca familie, din cauza ca jumate tineau cu Iliescu si jumate cu Ratiu sau Campeanu?
Uitarea este un handicap enorm pentru un popor. A uita ce-ai patimit te face sa repeti, in conditii similare, toate greselile trecutului. (D’aia se agita atat de tare evreii cu Holocaustul, din ce in ce mai contestat de generatii fara creier si fara memorie. Si bine fac – oare daca francezii si belgienii ar pune de un Holocaust contra romanilor, cum ne-am simti?)
Politica ne-a dezbinat cu cinism tocmai pentru ca politicienii sa poata fura linistiti in timp ce noi ne dadeam in cap unii altora. Liderii de sindicat (aceiasi si acum!) care strigau din rarunchi “Nu ne vindem tara!” vindeau tot ce puteau prin spate, celor care au jefuit tara asta de tot ce mai ramasese bun si demn de dorit, astazi stapani pe mijloacele mass-media din care revarsa otrava 24h/24. Insa cel mai tragic este ca nu doar acestia erau hotii si responsabilii de haosul in care a zacut tara asta 10 ani dupa Revolutie. Ci noi, noi insine. Sau mai precis ei, cei 85%, apoi 60%, apoi astazi 49% care au nutrit, nutresc si vor mai nutri pana la moarte nostalgii comuniste.
Ei sunt cei care, din cauza majoritatii pe care au format-o si pe care inca (aproape) o formeaza, au tinut si tin tara asta in loc. Ei sunt cei care au temporizat privatizarea economiei romanesti pana cand n-a mai fost nimic de privatizat in mod serios ci numai de furat. Ei sunt care s-au temut atat de mult sa nu vina mosierii si sa ii dea afara de la ‘munca’ unde nu mai produceau oricum nimic vandabil, incat au preferat sa lucreze pe salarii de mizerie facand nimic sau sa iasa la pensie inainte de vreme, numai-numai sa nu fie fortati sa-si ia viata in propriile maini.
Ei sunt cei care, odata vazuti cu pamanturile inapoi, au refuzat cu incapatanare timp de 20 de ani sa se asocieze in ferme mari si sa practice o agricultura moderna, preferand sa se inghesuie la birtul din sat si sa-si planga amarul unei vieti traite la limita subzistentei. Iar copiii lor, plecati deja de zece ani spre tari mai bune, au tinut atat de mult la tara asta incat nici gand sa se mai intoarca. Chiar si daca ar tine, ar avea la ce?
Dar mai presus de toate, ei sunt cei care au format o clasa de politicieni care sa-i minta frumos, apoi care sa-i minta pe fata si fara scrupule, ei sunt cei care nu i-au tras la raspundere decat atunci cand se mai nimerea vreun nebun care sa vrea sa faca reforme, ei sunt cei care au facut ciocu’ mic si sub comunism si au continuat sa-l faca mic si de 20 de ani incoace, doar-doar nu s-or supara tatucile locale pe ei. Milioanele de romani retrograzi care si-au creat o tara pe masura propriei lor personalitati: saraca, furacioasa, in dezordine, fricoasa peste masura sa gandeasca vreun lucru pe termen mediu si lung si mai ales rea si clevetitoare – de la vladica, la opinca.
Ar trebui oare sa imi compatimesc calaii? Ar trebui oare sa am compasiune fata de calaii acestei tari? Fata de cei care o sufoca zilnic, fata de cei – milioane – care ii siluiesc finantele nevrand in ruptul capului sa admita ca asa nu se mai poate? Ar trebui oare sa am compasiune fata de niste ‘victime’ care isi plang tiranul impuscat acum 20 de ani pe buna dreptate si care au facut tot ce le-a stat in putinta timp de doua decenii ca sa isi fure singuri caciula?
Imi pare rau, nu am de ce sa ii compatimesc. Sute de mii de pensionari se plang de saracie in timp ce stau in case proprietate personala in valoare de zeci de mii de euro. Milioane de bugetari se plang de salariile mici in timp ce lucreaza 2-3 ore pe zi, in rest stau la cafele (altii, tot bugetari, muncesc pe rupte tot pe salarii de mizerie. Acestia nu doar ca nu intra in discutie dar sunt sufocati la fel de mult de calaii respectivi). Mai rau, milioane de adolescenti care n-au apucat defel comunismul au invatat acasa la aceiasi calai ca ‘era mai bine inainte’ si ca daca ei sunt suficient de analfabeti, de lenesi si de prosti nu e vina lor, e vina democratiei asteia de rahat.
Orice om care se documenteaza cat de cat despre istoria reala a comunismului (ha, am ajuns sa pun cuvantul “real” in aceasta fraza…) nu are cum sa regrete comunismul sau ceausismul. NU ARE CUM. Decat daca e tampit. Sau daca de fapt e Ceausescu in persoana.
Iata de ce ma revolt si nu pot accepta ca argumentul ‘inainte era mai bine’ poate veni din partea unui om cu o minima inteligenta. Si cu asta termin postarile pe aceasta tema, caci imi fac mai mult rau mie decat celor fara istorie si fara trecut care isi regreta tiranii.
Comentezi?