Cautati repede pe internet cine e Maria Dinulescu, pentru ca apoi sa puteti spune si voi pe Twitter cat de rau e ca a [...]]]> As fi vrut sa intitulez acest articol “RIP Maria Dinulescu”, dar m-am gandit ca ironia ar fi mult prea dura si ar scapa majoritatii. Dar iata, o zic: RIP Maria Dinulescu!

Cautati repede pe internet cine e Maria Dinulescu, pentru ca apoi sa puteti spune si voi pe Twitter cat de rau e ca a disparut o actrita romanca plina de talent, cu o cariera atat de promitatoare. Caci acesta e sportul nostru national, sa-i pretuim dupa ce mor, fie ca e vorba de actori in varsta sau mai tineri, fie ca e vorba de cantarete sau de sportivi care au ajuns la un moment dat in lumina reflectoarelor. O sa citez doar ceva ce scria cand inca era in viata.

Ce nu cunoasteti despre mine? Ei bine, dupa cateva luni de gandire, stiu ca de fapt dumneavoastra cunoasteti mai multe despre mine decat stiu eu. Ma puteti privi din afara, din perspective diferite, nu sunteti atat de impilicati, aveti alte experiente de viata. Ce pot sa cred este ca sunt cate putin din fiecare lucru pe care il trezesc in dumneavoastra, iar ceea ce cunoasteti despre mine este atat cat puteti privi.

Din fericire, Maria Dinulescu traieste. Si as accentua pe cuvantul traieste. E vie! E printre noi! Respira! Se bucura de viata! Si nu ii este teama sa exprime acest lucru intr-un clipulet care face furori de ceva vreme pe net, care mai de care opintindu-se sa faca misto de ‘engleza ei de balta’ si de ‘ridicolul situatiei’ in care se pune, povestind despre lucrurile care ii plac si la care, de fapt, muritorii de rand nu prea au acces.

De ce n-are voie Maria Dinulescu sa isi filmeze bucuria de a trai, sa isi exprime, in naivitatea ei, gandurile dintr-o oarecare dimineata? Pentru ca asta ii scoate din minti pe romani. E naspa rau sa comunice cineva ca e fericit, in special cand o face intr-o limba pe care nu o stapaneste la perfectiune, caci – se stie – romanii sunt vorbitori la perfectiune de engleza. Apoi, noi uram din toata inima succesul, mai ales atunci cand o femeie de succes tine sa ne arate ca e fericita. Din acest motiv, oameni la care nu ma asteptam nu o scot din ‘pitipoanca’.

Ma intreb: daca o tanara actrita frantuzoaica cu 3-4 filme la activ ar povesti despre viata ei intr-o engleza aproximativa, ati rade de ea? Daca o italianca ar povesti despre bucuria ei de a trai – la nivelul la care a ajuns prin munca ei proprie – intr-o engleza de balta, v-ati concentra asupra limbii, sau asupra mesajului? De ce sa vorbeasca in engleza, daca nu o stapaneste la perfectie? Pentru ca asta ii castiga roluri in afara, de-aia. Pentru ca are deja fani in lumea intreaga, iar acestia in general stiu aproximativ engleza si deloc franceza, italiana sau, in cazul nostru romana. De-aia!

In al doilea rand, suntem excesiv de scortosi. Ne fileaza o lampa daca cineva e naiv in bucuria lui si exprima acest lucru in fata camerei, pentru un post pe site-ul personal.

Nu ma voi obosi sa-i scriu aici filmografia, cine nu i-o cunoaste n-are decat sa o caute. Sau, si mai bine, sa-i vada filmele. O sa pun insa aici doar unul dintre cele mai emotionale clipuri video ale celor de la Depeche Mode. Controversat, tocmai pentru ca e plin de emotii profund umane, pentru o formatie care nu si-a propus niciodata sa cante despre altceva decat alienare, durere si autoflagelare.

Cu pitipoanca noastra in prim plan.

Si o rugaminte, pentru toti cei care au vorbit fara sa stie despre aceasta actrita. Pana mai e vie – si este, slava Domnului! – puneti putintel mana si cititi-i blogul. Daca va intereseaza macar cat negru sub unghie de ce poate fi o romanca fericita, la cei 30 de ani ai sai. In naivitatea sa copilareasca, inca este fericita. Pentru mine, asta e ceva nepretuit.

Apoi dati replay la piesa de mai sus. Peace!

Pe aceeasi tema

• Iron Sky – dementa anului. Trailer
• Gheata
• Noctambuli
• Cu ochii spre cer
• Depeche Mode se reunesc pentru un nou album

Eram convins ca am mai scris despre el, insa cu uimire remarc ca n-am facut asta. Iata, pe scurt: Les [...]]]> O mica discutie pe Twitter mi-a readus aminte de unul dintre cele mai bune filme vazute vreodata de mine – prima data in copilarie, a doua data tarziu, 30 de ani mai tarziu.

Eram convins ca am mai scris despre el, insa cu uimire remarc ca n-am facut asta. Iata, pe scurt: Les Aventuriers. Alain Delon, Lino Ventura, Joanna Shimkus.

Un film incredibil despre prietenie, despre aventura, despre viata, despre moarte si mai ales despre cum se poate face o capodopera cu trei mari actori si o coloana sonora magnifica.

Normal, generatia actuala s-ar putea sa moara de plictiseala dupa primele 10 minute. Tocmai asta e frumusetea filmelor cu Alain Delon. Raman doar cei care apreciaza arta.

ps. daca ati apucat-o pe calea asta, incercati si un Le Samourai, il gasiti tot acolo unde am dat linkul, caci din pacate a cumpara astazi online aceste filme frizeaza imposibilul (dar o puteti face fizic chiar in Media Galaxy!)

Pe aceeasi tema

• Iron Sky – dementa anului. Trailer
• Gheata
• Noctambuli
• Cu ochii spre cer
• Depeche Mode se reunesc pentru un nou album

Cum io consum filme de-astea brainless pe banda rulanta, astept cu interes aparitia lui pe ecrane, in februarie 2012!

Pe aceeasi tema

• Despre SNA
• Iron Sky – dementa anului. Trailer
• Base, roller coaster chess
• Gheata
• MRU sau Crin?

700.000 de vizualizari are deja acest film, eu abia acum am auzit de el. Merita vazut si simtit pana la [...]]]> Ce poate face un pusti de 17 ani cu un Canon 7d si cu foarte, dar foarte mult talent?
O poveste ravasitoare, filmata impecabil, asta poate face. Musai de vazut in 1080p, fullscreen.

700.000 de vizualizari are deja acest film, eu abia acum am auzit de el. Merita vazut si simtit pana la final.

Rezultatul? Pustiul, Josh Beattie, a castigat o bursa de 60.000 de dolari la o scoala privata de film din Queensland. Si eu cred ca vom mai auzi de el

Pe aceeasi tema

• Iron Sky – dementa anului. Trailer
• Gheata
• Noctambuli
• Cu ochii spre cer
• Depeche Mode se reunesc pentru un nou album