Nu e vorba [...]]]> Citeam asta-seara in Gandul despre initiativa disperata a catorva locatari de pe Fizicienilor de a-si apara micul spatiu verde in fata constructiei unei noi biserici, intre blocuri. Si despre lipsa de sansa a ierbii si a copacilor in fata gangavelilor si a patrafirelor. Plus a comertului aferent, mai ales duminica.

Nu e vorba ca ar fi nedusi la biserica, pentru ca la 300 de metri mai incolo, adica vizavi de mine, se afla o bisericuta care este in mare parte a timpului goala, doar Duminica ce se mai umple, si nici atunci.

E vorba ca spatiul verde in Romania este tratat, pe rand, drept sursa de venit, loc de parcare, loc de construit, loc de aruncat gunoaie si, de ce nu, loc numai bun de betonat. Asta nu se intampla doar in spatiul public. Nuuu. Orice om care are cat de cat bani si care isi permite, sa zicem, 600 de metri patrati de teren, va tranti o casa cu talpa de 150 de metri, va betona inca vreo 400 de metri ca sa-i incapa masinile si ‘sa nu se faca noroi’ si va rezolva problema spatiului verde cu o gradinita de 50 de metri patrati, numai buna pentru plantat zece panselute anemice si un pitic de gradina.

Nu mai vorbesc de defrisarile masive in care paduri intregi dispar ‘la ras’ de vin apoi potopuri de apa, si nici de tertipurile financiare facute cu parcuri publice. Ci o sa vorbesc un pic de iarba. Desi am impresia ca am mai scris eu ceva pe undeva, da’ ma roade rau de tot la ficati chestia asta.

In Sectorul 3 toate sunt bune si frumoase. Lucratorii de la spatii verzi chiar se ocupa cu spatiile verzi. Toata ziua auzi zumzat de picamere pentru inlocuirea bordurilor, sau de masini de tuns iarba. Mirosul pregnant de benzina este completat de zgomotul inefabil al taietoarelor de iarba pe bat, adica alea cu care luptatorii de la spatii verzi vin in urma masinilor de tuns iarba sa ‘rezolve’ definitiv si ultimele petice de iarba ramase nerase la 2 cm deasupra solului. Asta atunci cand nu taie cu ele copacii.

In urma cu doua saptamani, datorita ploii, soarelui si lui Dumnezeu, toate spatiile verzi din jurul blocurilor de pe Camil Ressu respirau de verdeata. Iarba avea si 20 de cm pe alocuri, iesisera si floricele, fostele maidane amenajate acum doi ani de primar acum erau intr-adevar verzi. VERZI. Ici-colo, niste lastari de copacei si tufe crescute asa, un pic cam in neorinduiala. Treceai pe langa si simteai miros de aer de munte. Iarba grasa, zdravana, rezistenta.

Doar doua saptamani au fost suficiente pentru ca zecile de indivizi platiti din banii nostri sa vina si sa rada iarba de pe fata pamantului. Tunzand tot ce iese mai sus de 2 cm de la fata pamantului. Cinci zile si cinci ploi mai tarziu, iarba abia incepuse sa-si revina, dar a fost prea tarziu. Oamenii au intrat cu plugurile si au intors totul pe dos, lasand doar minuscule petice, razlete, unde au considerat ca ceea ce tunsesera la zero in urma cu o saptamana a reusit sa supravietuiasca.

Iar pe maidanul proaspat arat au semanat… gazon. Gazon care va avea nevoie de 2 saptamani ca sa dea niste fire anemice, aflate sub umbra deja deasa a copacilor si private de apa care a tot curs din ceruri zilele astea. Si care, evident, NU vor fi udate de lucratorii de la spatii verzi.

Asa s-a intamplat si anul trecut. Ce reusise sa faca natura intr-o luna au stricat astia in cateva zile. Si apoi spatiile ‘verzi’ nu si-au mai revenit pana in primavara asta, noi ramanand cu maidane de pamant gol in locul ierbii si a floricelelor.

Dom’ primar… dom’ Prigoana… Io stiu ca vedeti la televizor cum este tuns gazonul lunar in Anglia si in Americha. Io stiu ca aveti in plan tunderea ierbii o data la 2 saptamani (taranul roman o taie de doua ori pe an, poate stie mai bine?!) si distrugerea oricarui lastar care nu iese la sablon, dar… Acolo la ei ploua tot timpul anului. E alta clima. E alta si iarba. E alta si lumina, care nu arde distrugator ca la noi, ci mangaie. Plus ca aia nu taie la zero, ci la jumate asa, sa nu moara plantili.

Rogu-va, incetati masacrul ierbii. Nu mai vreau sa aud zgomotul acesta infiorator in care ma trezesc in fiecare dimineata, a zeci si zeci de taietori de iarba care cauta cu obstinatie orice firicel verde pentru a-l trimite in neant. Lasati frate iarba sa respire! Pana om muri cu totii!

Stai asa, ca o sa se apuce acum si de toaletare… Alt masacru. Facuta cu precadere pe copacii sanatosi, ca aia deja uscati si putrezi pe care li-i aratam cu degetul nu sunt buni de bagat in comert ulterior.
Are cineva o tara la schimb? Ofer una uzata, mai presus de orice sansa de scapare.

ps. mi se sopteste in casca si ca 30 de hectare din cele 80 ale Parcului Tineretului se vor transforma in blocuri. Mda.

Pe aceeasi tema

• Despre SNA
• Base, roller coaster chess
• MRU sau Crin?
• Wikihistoria: 1712, 1812, 1912, 2012
• Romanilor nu le pasa de partide