Posts tagged cianuri
Mai rasfirat, baieti…
Jul 10th
Citeam cu uimire cum dl. Florian Bichir, editorialist la Evenimentul Zilei, isi marturisea admiratia fata de ‘marele ziarist’ Pamfil Seicaru, cunoscut (de cei care stiu macar un dram de istorie a ziaristicii romanesti) drept “Etajul si santajul”.
Ba chiar ne spune ca e “adeptul marelui gazetar”, si asta intr-un articol in care face apologia proiectului Rosia Montana pe considerentele ca, daca nu merge, la o adica se poate inchide. Si pe altele, la fel de inepte, dar ma rog, e opinia omului, o puteti citi acolo.
Lasand la o parte ridicolul unui astfel de proiect-fantoma (din pacate nu e singurul, sunt si altele care chiar functioneaza in acest moment in Romania, otravind mediul inconjurator la fel de feroce), precum si faptul ca toata zona aia ar putea fi reintrodusa in circuitul economic prin alte metode, ramane o intrebare, care chiar nu-mi da pace: oare cand un membru de vaza al unui ziar central cunoscut mai degraba (in trecut) pentru echilibrul sau isi afirma deschis admiratia fata de un santajist (dar emblema pentru ‘gazetaria’ romaneasca, eh), mai merita sa citesti ziarul cu pricina? As intelege daca, mai ales in context, si-ar fi marturisit repulsia fata de campaniile de presa specifice lui Seicaru*, care nu isi lasa prada din condei pana nu mai ridica un etaj cu banii primiti drept calus. Da’ asa…
Astazi se practica insa un alt fel de manipulare, specific mai degraba serviciilor secrete (nu ca ar avea legatura). Se iau formatori de opinie din diverse zone, se duc la fata locului, la sediul firmei sau intr-un loc cu multa verdeata, sau se intalnesc ‘intamplator’ la un suc, si se da drumul la o propaganda finuta, suficienta pentru a inocula macar un dram de indoiala in mintea respectivului formator de opinie, de multe ori complet pe dinafara fata de situatia in sine. Nici macar nu trebuie sa-l platesti apoi, e suficient ca omul tau (platit) sa ii devina amic, si gata, presa produsa de respectivul iti va fi favorabila. Se practica pe scara larga si se invata de PR-isti odata cu ABC-ul.
In context, io inteleg ca cei de la Rosia Montana (firma) au bani cu nemiluita, basca mai stiu si cat costa un articol la comanda pe tipar, da’ am o rugaminte pentru PR-ul respectivilor: mami, invatati-va baietii cu ochii albastri sa citeasca macar un pic de istorie inainte de a da cu bata-n balta. In rest, succesuri si sper sa ciocnim un pahar de cianuri cat mai curand, spre propasirea zonei. In definitiv, mai toate raurile alea se varsa spre Ungaria, asa ca…
ps. nu afirm ca oricine e de acord cu proiectul Rosia Montana e vandut. In cazul lui Bichir chiar am convingerea ca NU este vandut. Dar cand argumentele sunt inlocuite de habarnisme sinistre, nu ma pot impiedica sa vars.
*nu e oare trist ca cel mai mare istoric al nostru a fost Nicolae Iorga, un monument de eruditie, dar cu atatea tare umane? Nu e oare trist ca cel mai mare ziarist al nostru (interbelic) a fost Pamfil Seicaru, un talent extrem si un tip care practic a tras dupa el toata presa interbelica, dar un santajist in acelasi timp? Iar cel mai mare politolog, Brucan, un… caci nici nu-mi mai vine cum sa-i zic? Oare ce ne spune asta despre noi, ca popor?…
Rosia Montana si Insula Pastelui
Feb 8th
Daca v-ati intrebat vreodata de ce a disparut civilizatia care a ridicat faimoasele figuri din piatra de pe Insula Pastelui, ei bine trebuie sa stiti ca raspunsul sta chiar in respectivele figuri.
Oamenilor de pe insula le intrase in cap ca ele ii apara de pericole, ca le sunt absolut necesare vietii. Asa ca au inceput sa faca, generatie de generatie, din ce in ce mai multe. Pentru asta trebuia sa taie copaci, multi copaci. Pana cand au taiat atat de multi incat fauna a inceput sa dispara. Si sa apara foametea. Speriati, au inceput sa faca si mai multe statui, taind si mai multi copaci.
Ironia sortii e ca ultimii copaci i-au taiat pentru a face niste statui de piatra absolut esentiale pentru viata lor. Dupa care au disparut, fara indoiala intr-un mod nasol de tot.
Cam asa si cu Rosia Montana. Toate autoritatile din zona saliveaza la banii pe care ar putea pune comision. Saracii locului saliveaza, pe buna dreptate, la locuri de munca. Acestea li se flutura in fata, fara a li se spune ca ar avea de lucru vreo 4-5 ani, iar in urma ar ramane un peisaj selenar care i-ar otravi pe toti. Statul saliveaza la taxele pe care le-ar pune pe toata tarasenia, uitand ca el este responsabil pentru curatarea zonei care este deja otravita.
A, si unii jurnalisti saliveaza deja la banutii promisi din reclame si se autoconving – fara a cerceta macar in parte problema – ca solutia deschiderii unei mine de suprafata in secolul XXI in Romania este de departe cea mai proasta pentru intreaga zona. Ar avea scuza dreptului la propria opinie daca s-ar documenta inainte sa sustina o aberatie economica – nu mai vorbesc de aberatia ecologica. Dar asa…
Apropo, vorbim de o zona aflata la mai putin de 100km de doua mari orase ardelenesti, o zona care cu putina imaginatie si sub 200 milioane de euro ar fi curatata si transformata intr-una turistica, una capabila sa aduca sute de locuri de munca durabile, nu doar timp de mai putin de un deceniu. Ce efort ar cere asta… eh, prea mare pentru o populime care parca s-a nascut pe Insula Pastelui. Ba inca autoritatile curma din fasa orice proiect turistic acolo, pai nu? Nu mai vorbesc de locurile de munca ce s-ar putea crea pentru curatarea zonei, proces ce va dura cel putin un deceniu… Zac vestigii romane si dace in acele locuri, dar noi hai sa nu le valorificam durabil, hai sa aruncam muntele in aer, ca e mai usor asa.
Pentru sustinatorii proiectului minier care ar ’salva’ zona, am o singura intrebare: care zona miniera din lumea asta o duce bine, avand oameni sanatosi si o economie locala prospera? Mai ganditi-va.
Redau mai jos un comentariu avizat la articolul domnului Ionut Popescu, felicitandu-ma in acelasi timp ca nu mai dau banii pe Capital.
Comentezi?