Supravietuitorii.
Prinsi in lumea noastra web 2.0, super tehno, social blah blah, intr-un dans cu investitori, designeri, advertiseri, programatori, marketeri si altele asemenea, uitam de multe ori ca sunt alte lucruri care conteaza mult mai mult.
Cum ar fi faptul de a-i ajuta pe cei de langa tine. Evident ca nu ii poti ajuta pe toti. Evident ca uneori ajutorul tau este luat in ras. Evident ca daca ne-am abandona cu totii joburile pentru a fi altruisti lumea s-ar duce de rapa.
Dar la fel de evident ca suntem inca nepermis de nesimtitori cu privire la niste drame pe care poate nu avem puterea de a le digera. Si ca am putea face mai mult, mult mai mult pentru ca aceste drame sa nu se repete. Sau sa se termine fericit.
Irina Reisler (Realitatea, Romantica) isi urmeaza cu indaratnicie cariera de salvator de suflete. Poate una dintre singurele persoane din Romania care stie sa foloseasca puterea mass-media pentru a ajuta cazuri disperate, fara sa atraga neaparat atentia asupra ei.
Nu am inima sa ma uit la emisiunile ei, pentru ca in general nu ma uit la TV, iar cand ma uit o drama a altcuiva este chiar ultimul lucru de care am nevoie. Abia am avut inima sa ii citesc blogul, plin de cazuri cu adevarat incredibile, in care se expune nepasarea criminala din sistemul medical romanesc. Si citindu-l nu ma pot impiedica sa ma intreb: pana cand?
Luati-va inima in dinti si cititi-i blogul. Si apoi poate reusiti sa smulgeti niste bani de pe card pentru a ajuta un ONG care se lupta in acest fel pentru copiii afectati de astfel de drame.
Nu stiu, poate ca daca ONG-urile din Romania ar folosi mai des sistemul donatiionline.ro, poate ca ar primi mai multe fonduri pentru treaba extraordinara pe care o fac. Caci merita.
November 26, 2007 - 9:47 PM
Multumesc pentru vorbele pe care le-ati scris la adresa mea. Nu sint obisnuita sa se vorbeasca despre mine, nu-mi place sa vorbesc despre mine. Este un lucru pe care il fac din suflet, fara oboseala si fara nici un efort. Destinul m-a adus in aceasta parte de media si ma bucur ca sint aici. Noi nu sintem un ONG. Sintem o echipa de jurnalisti (patru la numar + cameramanul !), care incercam (atit cit ne sta noua in putinta) sa reducem “statisticile”, despre care unii medici vorbesc ca si cind acele diagnostice nu ar fi ale unor oameni. Noi nu sintem un ONG, sintem o mina de oameni, care am reusit sa facem un sistem media sa functioneze. Zi de zi. Voi sinteti cei multi, voi sinteti esenta a tot ceea ce facem noi. Voi faceti posibile toate miracolele pe care le vedeti in emisiune. Voi ii sunati pe oameni si ii ajutati. Direct. Nu prin noi. Nici prin ONG-uri. Pentru ca eu cred ca legatura directa cu cei aflati in ananghie inseamna prietenii pe viata. Fara voi, Supravietuitorii nu ar exista ! Va multumim,
irina
November 26, 2007 - 10:27 PM
Irina, voi faceti o treaba foarte buna. Dar pana la urma tot ONG-urile vor fi calea catre normalizarea situatiei din spitale, caci nu toata lumea are timp sa se uite la televizor si sa ajute punctual si direct.
Marea masa a societatii poate ajuta indirect, finantand acele organizatii care se zbat pentru cauzele nobile.
Acelasi proces a avut loc si in Occident. Noi suntem inca in faza in care incepem sa reactionam la anormal, caci pana acum ceva timp nici macar asta nu faceam.
Dupa un lung sir de procese, de condamnari, de interventii si de presiuni puse pe ‘organele’ in drept sa se sesizeze, poate ca peste 10 ani nu vom mai vedea cazuri disperate. Sau daca vor mai aparea, vom sti ca responsabilii vor plati.
Asta e singura cale spre normalizare, alta, oricat de nobila, este doar trecatoare, din pacate.
Keep up the good job!
zvoner, aka adrian, colegul tau de scoala generala
November 26, 2007 - 11:00 PM
Foarte dragut !
Vezi ce mica e lumea ? Legaturi nevazute, nestiute, dar pe viata. Eu sper ca, pe zi ce trece, cazurile disperate sa fie tot mai putine, asta ma si motiveaza sa merg mai departe. Si mai cred ca este suficient sa te uiti o data la tv, dar sa nu ramii indiferent. Nici nu trebuie sa vezi emisiunea pina la capat, un cadru este suficient. Daca ochii copilului ala te-au facut sa vibrezi, e de ajuns. Inseamna ca esti om. Inseamna ca ai suflet si ca nu ai sa stai cu miinile in sin. Asta este puterea media, asta cred eu ca inseamna sa-ti faci bine “meseria”. Azi un pic, miine un pic, cu rabdare si perseverenta ! Nimeni nu-mi poate lua credinta intr-o lume mai buna. Cred, sper si nu ma las ! Iti multumesc inca o data… Si-ti multumesc ca m-ai gasit ! 
November 26, 2007 - 11:28 PM
Chiar te rog sa nu te lasi!
Si eu sper sa ramai fara ’subiect’ in cativa ani, dar asta nu ar fi decat un mare succes.
Ceva-ceva trebuie sa se miste in tara asta.
November 26, 2007 - 11:42 PM
Nu pot sa-ti spun cit imi doresc eu sa vina ziua aceia…. uneori nu mai pot sa vad atita suferinta, mai ales la copii. Puii aia ma dau gata… dar tot pentru ei, merg inainte ! Multumesc, ne mai auzim, sint acolo unde m-ai gasit ! Noapte buna