In principiu, speranta moare ultima. In realitate, ea moare mai pe la mijlocul drumului, mai ales atunci cand acesta e prea lung. Caci de multe ori continuam sa mergem inainte nu pentru ca mai speram ceva, ci pentru ca asa ne-am obisnuit sau mai ales pentru ca nu vedem alternativele (fie si pentru ca acestea nu exista).

Cel mai rau este insa atunci cand incerci din rasputeri sa te convingi ca speranta inca mai exista – ba chiar sa-i convingi si pe ceilalti – desi toate datele problemei arata ca nu-i asa. Mult timp si multe energii se pierd astfel, cand poate o schimbare a directiei din vreme ar duce la un rezultat infinit mai bun. ‘X e mai putin rau’, ‘Y e mai bun’, ‘Z nu e corupt, hai sa-l votam!’

Ce n-am inteles in 20 de ani de tranzitie e ca notiuni de genul ‘bun’, ‘rau’ (moraliceste) sau ‘corupt/corect’ nu au ce cauta in analiza unui politician. Ei ar trebui judecati dupa alte criterii, ale eficientei actului de guvernare, in timp ce criteriile morale, necesare ce-i drept, sa cada in plan secund. Caci am avut noi si un presedinte onest, dar asta nu l-a facut cu nimic mai bun sau mai potrivit functiei.

E nevoie de o schimbare de mentalitate. Nu la ei, ci la noi.

Nu de o reforma a clasei politice avem noi nevoie acum, ci de o reforma a mentalitatii societatii civile.

Suntem prea ocupati sa le explicam tuturor din jurul nostru ca nu mai avem nicio speranta in privinta clasei politice romanesti pentru a vedea de fapt ca problema sta la noi, nu la ei. A incerca o reforma a acestor indivizi este pur si simplu o prostie. Ei trebuie indepartati, nu reformati. Nu prin violenta, ci prin inlocuire. Nu in 20 de ani, ci in viitorul ciclu electoral.
Aici intervine reforma mentalitatii societatii civile romanesti. Ma refer atat la ONG-urile, la intelectualii si activistii sociali, dar si la toti oamenii care sunt interesati de mersul cetatii, care se zbat disperati ca ‘nu au ce sa aleaga’. De ce nu s-ar alege pe ei insisi?!

Mentalitatea actuala este: hai sa-l sustinem de X sau pe Y (din oferta partidelor actuale), caci altfel vine prapadul, vin ceilalti la putere si va fi o catastrofa. Este o mentalitate bazata pe frica, emanata tocmai dinspre societatea civila si care nu face decat sa dea castig de cauza votului orb al populimii. Este cumplita prapastia cascata intre stiinta de a eficientiza corporatiile si organizatiile de afaceri – care a avansat fantastic – si ramanerea in urma in privinta actului de guvernare, facut inca dupa norme de la 1900.

Caci in timp ce masele de pensionari si de functionari voteaza in mod constant pastrarea privilegiilor de casta, aruncand votul catre oricine are un limbaj de stanga sau extrema stanga, patura cea mai activa de romani – cei care lucreaza in domeniul privat, care produc profit si bunastare economica si care ii tin pe toti ceilalti in spate – se rezuma ori la a vota negativ, ori la a nu vota deloc.

E chiar culmea: ne facem singuri sclavii celor care nu produc nimic, refuzandu-ne pana si dreptul de a alege directia in care sa se indrepte aceasta tara (pentru ca orice alegem serveste acelorasi interese straine de noi) iar apoi ne miram de ce suntem disperati privind la incompetentii care ne conduc tara.

E timpul pentru o miscare politica noua ?

Poate ca ar fi mai bine daca din aceasta patura de romani activi s-ar agrega o miscare politica noua, daca cei care astazi doar ii sustin pe politicienii dintr-o tabara sau alta, in loc sa plece cu coada intre picioare dezamagiti, s-ar arunca ei insisi pe taraba politica, cu o oferta coerenta de guvernare moderna, dar nu in cadrul partidelor actuale.

Sunt chiar curios cati dintre antreprenorii pe care ii cunosc ar avea curajul de a sustine o astfel de investitie – caci ar fi o investitie pe termen mediu si lung, de cel putin 3-4 ani pana cand sa adune suficienta masa critica incat sa ajunga sa conteze in ecuatia politica. Investitie nu doar de bani, ci mai ales de know-how, de programe, de strategii dar si de consum personal.

Sunt curios daca un grup de romani aflati actualmente in businessuri de succes ar fi in stare sa agrege un program coerent de guvernare (defalcat pe domenii, nu bla-blauri de marketing), un guvern paralel cu nume clare de ministeriabili veniti din zona privata (dar nu miliardari de carton si nu neaparat patroni), un numar suficient de mare de potentiali deputati si senatori (veniti cu precadere din zona juridica), de consilieri locali si de candidati la primariile importante. Absolut niciunul actual membru al vreunui partid politic.

Sunt curios daca, dupa 20 de ani de la iesirea in strada, romanii isi vor gasi resursele necesare de a se reinventa, de a construi de la zero o structura (din pacate politica, altminteri nu merge) capabila sa zdruncine status-quo-ul actual impus de partidele politice desprinse din FSN sau tributare unor grupuri economice restranse si sa ofere o alternativa reala gaunoseniei de partid. Una bazata pe competente, in care fiecare domeniu al guvernarii sa fie incredintat unor oameni specializati in respectiva zona, dar atentie, nu tehnocrati, ci oameni implicati politic!

Atat timp cat vom continua sarada actuala, cu actorii de acum, sa nu ne miram ca filmul care iese e cumplit de prost, indiferent din ce tabara e regizorul. Dar pentru a schimba actorii, avem nevoie ca unii sa faca un pas inainte. Nici macar nu e vorba de multa lume: vreo 10 oameni pentru a castiga marile primarii, vreo 200 de oameni pentru consiliile locale importante, vreo 200 de oameni pentru Parlament si vreo tot atatia pentru Guvern. Si unul pentru Presedintie. Nu e nevoie de 15.000 de specialisti, ci de doar vreo 1000, din care vreo 20-30 de leaderi locali, si 3-4 lideri de anvergura nationala. Care insa ar beneficia de toata stiinta social media si de tot suportul care se poate strange prin noile mijloace de comunicare.

E prea tarziu? E prea lung drumul? Am inmormantat-o pe Speranta si acum n-o mai vedem nici pe Luminita de la capatul tunelului? Sau chiar si aceasta potentiala miscare ar cadea imediat in romanismul nostru cel de toate zilele? Ce ziceti?

ps. Mai exista o alternativa, spre care eu inclin mult mai mult. Si anume schimbarea Romaniei prin noi insine, dar nu pe cale politica. Nu am inca insa convingerea ca e calea cea mai eficienta (timpul curge). Cealalta alternativa, si anume limitarea votului la persoanele responsabile, este cumplit de utopica (si judecand dupa ce au ales intelectualii in ultimii 20 de ani, la fel de ineficienta).

Share →

5 Responses to Speranta moare de drum lung

  1. Problema nu e să găsim 1000 de oameni capabili. Nu a fost niciodată. Problema e să convingem electoratul să-i voteze.

  2. zvoner says:

    Adrian, despre asta merita discutat in alt post, fara indoiala.

    Dar eu cred ca avem mijloacele venite din marketing si advertising prin care putem convinge o masa de oameni sa actioneze cum trebuie. Nu e necesar sa le luam posibilitatea de a vota, e necesar doar sa avem acces la canalele de comunicare, dar mai ales sa stim sa scoatem din inertie patura activa economic dar inactiva social si politic.

  3. literelibere says:

    interesant ce zici dar cine sa inceapa totul? cand e vorba sa se puna umarul la ceva e mai greu de gasit oameni. inertia asta in care traim ne omoara…

  4. cristi says:

    chiar daca ar iesi invingatoare acea persoana sau acei 1000 de care am avea nevoie, chiar crezi ca vor putea face ceva? sistemul, si prin sistem ma refer la absolut toti inclusiv eu, este viciat si corupt. sincer, eu personal am dubii ca vom iesi vreodata din mocirla asta.

  5. zvoner says:

    @cristi, asa cum am spus, speranta moare de drum lung… :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card