”Petiție pentru stârpirea căpușelor”. Asta e ultima dovadă de prostie pe care am întâlnit-o pe Facebook azi și mă jur că voi da unfriend oricărui rătăcit printre ”prietenii” mei virtuali care va da Like la inepția asta de petiție. Era să zic la orice petiție, dar să nu absolutizez :)

Petiția face parte din campania electorală, evident, însă îmi arată și o mentalitate foarte răspândită printre români. De ce ți-e frică, stârpește, indiferent dacă ai sau nu motive. Doar prostia nu se stârpește din România, căci aici toți se cred deștepți.

Las la o parte faptul că orice proprietar de câine știe că o căpușă nu va sări niciodată de unde stă îngropată în pielea animalului (nu, căpușele nu stau în blană, ele se duc imediat la rădăcina firului și se înfig sub piele), las la o parte că e suficient să îți tratezi tu câinele cu picături speciale care îndepărtează căpușele și mai ales las o parte faptul că există soluții ecologice prin care poți scăpa de această problemă fără să omori la un loc furnici, râme, albine și alte zeci de specii de musculițe care polenizează florile și care fac atât de bine pământului.

Ce mă preocupă este vioiciunea cu care se grăbesc românii să extermine ceea ce-i sperie, indiferent de daunele colaterale. Se spune că pentru multe soluții mai fine, mai selective, nu există bani. E un pretext. Românul ucide din prea multă lene, iar deseori chiar din interes, ăsta e adevărul.

De ce din lene? Pentru că toate problemele de lumea a treia cu care ne confruntăm sunt cauzate de lenea noastră de români. Ne e lene să rezolvăm problemele cât sunt mici, apoi ne speriem de ele și luăm măsuri hei-rupiste prin care stârpim tot ce mișcă, de multe ori cu o ură demnă de cel mai nazist cercopitec.

De la hecatomba de găini cauzată de ”gripa aviară”, până la otrăvirea în masă a câinilor vagabonzi, de la tăierea în masă a copacilor ”periculoși” până la trimiterea a sute de cai la tăiere, de la ”problema evreiască” din perioada interbelică și până la ”problema țigănească” de acum, românul știe un singur lucru: lasă lucrurile să meargă așa, în voia lor, până când se ridică cu mânie proletară și strigă: ”Ajunge, tovarăși! Să stârpim răul până nu ne omoară el pe noi!”

Am mai scris despre modul ăsta de a privi lucrurile în alb și negru. Incapacitatea noastră de a ajunge la un compromis ne face să batem pasul pe loc până nu mai e nimic de făcut. Asta se aplică în toate domeniile, dar atunci când are legătură cu viața – fie ea umană, animală, sau vegetală – măcar atunci ar trebui să ne oprim puțin și să ne gândim.

În toate problemele de mai sus a fost de vină atât lenea, cât și interesul financiar.

- S-au tăiat toate tufișurile în care se ascundeau păsările care mănâncă insecte, ca să avem gazon englezesc și aparent aseptic, apoi să tocăm bani pe otravă de insecte.

- S-au inventat focare de gripă aviară pentru a scoate bani buni pe seama nefericiților care și-au văzut omorîte păsările sănătoase din curte. S-au lăsat caii să se înmulțească, fără să fie trimiși anual câțiva dintre ei spre adopție, până când trebuia să fie făcuți toți salam.

- Se refuză cu încăpățânare o campanie de castrare obligatorie a tuturor câinilor și de promovare a adopțiilor (ar reduce numărul lor cu 30% pe an), nu se ridică câinii agresivi de pe stradă, ci doar cei blânzi, care sunt o sursă perpetuă de bani pentru hingheri. Restul sunt otrăviți pe stradă, adică acolo unde se joacă copiii noștri. Nimeni nu primește o amendă că abandonează zeci de pui de câine la marginea drumului, trebuie să facem noi ping-pong cu ei pe asfalt.

- Nu se toaletează copacii la timp doar ca să fie tăiați integral când vreunul dintre ei cade în capul unui nefericit. Și să fie valorificați, evident.

- Nu se arestau evreii care făceau afaceri necurate ci se omorau în masă nevinovații, cărora li se confiscau și averile.

- Nu se arestează țiganii care încalcă legea, căci ăștia marcă banul, ci se urăsc în masă toți țiganii. Și așa mai departe.

Românul ar fi în stare să-ți îndruge ore în șir cele mai inumane și mai înfricoșătoare metode prin care și-ar stârpi toți acești dușmani de ocazie, însă n-ar fi în stare să gândească soluții punctuale și echilibrate pentru rezolvarea lor.

Era o vorbă pe vremuri, cum că omul sfințește locul. Ei iată…

Românul stârpește locul.

Și nici nu văd cum s-ar schimba lucrurile astea prea devreme.

Sursa imaginii: Reclame vechi românești

Tagged with:  
Share →

One Response to Românul stârpește locul

  1. Ioana says:

    De acord cu toata esenta articolului, insa cazul capuselor nu mi se pare unul care sa creeze cu adevarat “daune colaterale”.

    De altfel, da: tot ceea ce inspira teama, va fi cumva exterminat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card