Pornesc o mica serie de articole dedicate urmatorului deceniu, bazandu-ma pe mai multe elemente de discutie culese din vartejul de informatii cu care suntem bombardati in aceste zile. Lecturi potrivite inainte de a continua mai jos…:

Pentru perspectiva la nivelul Romaniei: Mihai Giurgea: Luati de la saraci si dati la bogati (via zoso, unde puteti citi fara indoiala mai multe comentarii),

Pentru perspectiva la nivelul european si global: Wall Street Journal, despre armistitiul din nou-inceputul razboi al valutelor, despre care puteti citi in romaneste un excelent rezumat in Romania Libera (recomand si un articol scris inainte de articolul din WSJ).

Continuati lectura cu rezumatul raportului Sukhdev cu privire la costurile degradarii mediului (e in franceza, n-am ce va face), pentru a sari putin din zona clasica economica in zona economiei mediului, probabil cea mai importanta economie in secolul XXI, si pentru a urca un pic in perspectiva.

A treia cale

Cand toti se apara de focul inamic in spatele unor idei fixe, poate e timpul sa incerci a treia cale

Gata? Lecturate? M-am rezumat doar la acestea pentru a nu plictisi, desi punctele de vedere sunt mult mai multe si nu ma supar daca gasiti voi altele mai bogate in informatii.

Problema se pune asa in discutiile din Romania: ce societate vrem sa avem, una socialista in care cei multi si nemuncitori sunt sustinuti pe spinarea celor putini si indelung muncitori, sau una capitalista in care fiecare e pentru el, nemunca se pedepseste prin saracie iar munca duce la bunastare? Culmea e ca acest tip de limbaj apare atat in vederile de (extrema) dreapta enuntate de Mihai Giurgea si de cei ca el, cat si de opozitia socialista, de PSD (am examinat pe indelete programul lor de guvernare, in care “munca” e ridicata la rang de solutie universala). Imi pare rau ca trebuie sa o spun, este un nivel primitiv de a privi lucrurile, ramas in urma cu 60 de ani, iar asta arata totul atat cu privire la cei care ne guverneaza, cat si cu privire la analistii nostri economici (vezi si cazurile Ilie Serbanescu si Ionut Popescu, care au “reusit” foarte multe cat timp au fost, efemer, la putere).

Perspectiva europeana e ceva mai nuantata si mai complexa, in special mai avansata. Interesele temporare ale politicienilor sunt subjugate, din fericire, intereselor pietei comune, care insa nu sunt inca foarte bine definite. Iar globalizarea anunta, cel putin pentru urmatorii 20 de ani, doar saracire pentru populatia din Vest (desi corporatiile lor vor continua sa prospere), in timp ce nici cresterea in bunastare a Estului nu este sigura.

La nivel global, aceeasi problema, de magnitudine mult mai mare. Sistemul socialist nu mai da roade, cel capitalist si-a pierdut energia si se afla in stare inflationara pre-colaps, iar singurul care functioneaza, si anume capitalismul de stat de tip asiatic, nu poate functiona nici de unul singur, nici nu poate fi preluat si aplicat de cultura nord-atlantica. Si daca ar fi, tot n-ar rezolva nimic. Chinezii stau pe un sac imens de bani, dar acesti bani sunt practic hartii care masoara valoarea economiei occidentale, care economie daca se prabuseste duce cu ea in jos si valoarea hartiilor din seifurile chinezesti. Leapsa pe ouate!

Problema pusa la nivel national, european si global ramane insa destul de apropiata ca nivel de discutie: ce vrem, sau mai degraba ce putem sustine economic: un stat al bunastarii, care ii ocroteste pe cei oropsiti, sau un stat corporatist, in care libertatile individuale sunt diminuate in favoarea eficientei economice? Remarcati ca mai nimeni nu vorbeste despre statul ultraliberal, considerat ca fiind la fel de imposibil ca acela comunist.

Din fericire, exista si a treia cale.

Aceasta se numeste economia mediului, iar cuvantul “economia” inseamna chiar asta: administrarea mediului. Daca economia comunista insemna administrarea in comun a avutiei comune, cea socialista, administrarea de catre un aparat de stat a avutiei individuale, iar cea capitalista, administrarea de catre individ a avutiei proprii, economia mediului e prima care nu se mai refera direct la avutia produsa de om, ci la cea deja existenta, aflata intr-o stare de degradare cu mult mai avansata decat sistemele sociale pe care le sustine.

Cateva cifre, preluate din raportul Sukhdev, pentru a intelege magnitudinea problemei: pierderile sistemului financiar mondial in urma crizei s-au ridicat la circa 1150 de miliarde de euro (scris gresit in Le Monde, nu sunt milioane, sunt miliarde). Prin comparatie, pierderile anuale cauzate de degradarea mediului la nivel global sunt de 1350 si 3100 de miliarde de euro.

Contrar aparentelor, nu o economie a mediului socialista sau comunista este a treia cale (adica nu resurse naturale administrate de stat, sau in comun), ci una care capitalizeaza natura. In care natura VIE primeste o valoare iar aceasta valoare creste nu in urma schimburilor comerciale ci prin utilizarea durabila a respectivelor resurse naturale (de la agricultura organica sau bio sau eco pana la ecoturism, diminuarea despaduririlor si impadurirea terenurilor virane, trecand prin sistemele de curatare a apelor si de ecologizare a zonelor poluate, dar si prin tehnologiile high-tech de producere a energiei). In care intreaga economie este orientata inspre administrarea rationala a mediului inconjurator, cu efectul imediat al crearii de sute de mii de locuri de munca a caror plusvaloare este resimtita pe termen mediu inzecit. Efectul asupra sistemelor de ocrotire sociala si asupra economiei este major, depasind ca magnitudine obisnuitul razboi in care sunt orientate energiile si resursele economice ale popoarelor pe timp de criza. Si este unul benefic nu doar pe termen scurt, cum sunt obsedate teoriile economice actuale, ci pe termen mediu si lung.

Nu vorbesc aici de vreo utopie cu iz socialist cu fire de barba pe gura. Vorbesc despre capitalizarea naturii in sensul recunoasterii valorii sale economice intrinseci, dar cu o perspectiva rasturnata: nu taierea copacilor iti aduce bani, ci cresterea lor; nu poluarea apei prin procese industriale ieftine si poluante iti aduce bani, ci curatarea ei si popularea ei cu pesti; nu raderea din temelii a unui munte pentru a obtine aur iti aduce bani, ci pastrarea sa si includerea intr-un circuit turistic care poate sustine economic comunitatile locale din ecoturism samd.

Nu este nimic revolutionar in cele de mai sus. S-au facut deja multe lucruri, insa abia s-a zgariat suprafata. Insa pentru ca ne aflam intr-un moment in istorie in care ignorarea acestei a treia cai si cantonarea in discutiile vechi de 60-70 de ani cu privire la rolul statului in economie ne poate duce intr-un impas care inseamna anarhie, extremism, poate chiar razboi civil, este timpul sa ii dam pe nebunii cu barba un pic deoparte si sa ne apucam in mod serios sa dezvoltam o teorie (si o practica) a capitalismului mediului. Urmand ca pe acest fundament sa punem si capitalismul social, pentru a vedea cum ecocapitalismul rezolva marile probleme legate de imbatranirea populatiei si de incetinirea cresterii economice bazate pe un consum care nu se mai poate sustine.

Ce inseamna in fapt si in mod concret ecocapitalismul, ce inseamna capitalismul social (va explica linkul catre ce face Bill Gates mai bine decat o s-o fac eu, dar in fine), dar mai ales ce impact vor avea aceste doua notiuni in viata indivizilor chiar in urmatorii ani (daca sunt puse urgent in aplicare), precum si ce impact pot avea acestea in urmatoarele doua decenii, intr-o insemnare viitoare.

Tagged with:  
Share →

2 Responses to Romania 2020: socialism sau capitalism ultraliberal? Sau?

  1. magnific says:

    this is the way a blog should be! thanks!

  2. Gheorge Pascanu says:

    Probabil ca Romania are nevoie de un amestec politic in functie de scopurile urmarite. Capitalism pentru a dezvolta economia avand o piata cu adevarat libera si un socialism pentru a proteja societatea. Ambele valori politice functioneaza in sfere diferite si orice forma politica nu are un program perfect. Economia este deosebit de importanta iar a nu o dezvolta inseamna a ne intoarce la ceea ce a fost in Evul Mediul. Regresul se datoreaza fie lipselor, fie unui control strict politic.
    Nu exista sistem politic care sa satisfaca o societatea umana bolnava in care traim insa este posibil ca sa fie UNUL care sa aduca o schimbare radicala. Cred ca Monarhia ar putea fi o buna alternativa si care ar propulsa tara acolo unde era ca si putere economica in perioada interbelica. Biserica are un rol fundamental iar Domnul Iisus poate salva o natiune daca face cel putin 3 lucruri:
    1. recunoasterea pacatelor nationale si lepadarea de ele;
    2. eliminarea tuturor cauzelor care provaoce boala spirituala natiunii noastre;
    3. Rugaciuni zilnice si urmarea misiunii si invataturii Mantuitorului si Domnului Iisus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card