In primul rand imi cer scuze egiptenilor ca ii fac arabi cand ei nu sunt, insa pana la urma s-au integrat atat de bine in lumea araba incat ii includ si eu in aceeasi oala cu restul musulmanilor, preponderent arabi. Si imi cer scuze si islamicilor, pentru ca voi folosi cuvantul ‘islamisti’ in conotatia sa fundamentalista (prejudecati, eh).

Vineri e ziua tuturor zilelor pentru Egipt. O zi in care egiptenii s-ar putea sa-l zboare pe Mubarak din cuibul in care s-a osificat de 30 de ani, o zi in care bursele sa reactioneze extrem de nervos la caderea unui regim care, prin metode tipice unei dictaturi, a asigurat totusi pacea si statul cvasi-laic in zona.

Ii inteleg pe tinerii egipteni si mi se pare extrem de cinica atitudinea SUA si a Italiei, care au cam batut din picior la adresa demonstrantilor, de frica sa nu cumva sa se pricopseasca cu un regim islamic si aici, in timp ce altor tari le-au tinut adevarate lectii despre democratie. Totusi, mi se pare in acelasi timp cel putin ciudat jocul la doua capete facut in Sudan si Coasta de Fildes, acolo unde UE si SUA s-au raliat in spatele crestinilor, respectiv musulmanilor, pe principii care tin strict de ‘respectul democratiei’, fara a mai lua in calcul aspecte ce tin mai degraba de istoria propriu-zisa a tarilor respective, precum si de capacitatea acestora de a functiona corect.

In Coasta de Fildes, i-au luat partea lui Ouattara, mare bancher musulman, desi ultimii 40 de ani arata cat se poate de clar ca tara alta data preponderent crestina a fost preluata treptat de musulmani, iar populatia bastinasa se simte amenintata de cei primiti pe teritoriul tarii, care isi revendica acum suprematia. De unde si sprijinul popular destul de mare pentru Gbagbo, presedintele care se tine cu ghearele si dintii de functie, riscand ca tara sa cada intr-un razboi civil.

In Tunisia, haosul care persista ar putea duce la cresterea in putere a islamistilor, exact ceea ce se tem toti.

In Siria, dictatura sponsorizeaza deja terorismul islamic, insa caderea regimului ar duce la chestii mult mai rele decat asta. In Iran nici nu se poate pune problema de cadere a regimului, in timp ce tari ca Iordania si Libia au suficiente resurse economice pentru a pastra status quo-ul. Algeria, in schimb, s-ar putea sa explodeze, iar deznodamantul ar fi complet nefericit, acolo islamistii avand chiar puteri destule. Hilar ar fi ca in Arabia Saudita sa apara revolte, caci insisi americanii le-ar zdrobi fara sa clipeasca. Pe scurt: lumea libera NU vrea ca resursele de petrol sa fie in maini libere, greu de controlat si imprevizibile. Democratia e un moft atunci cand e vorba de resurse strategice.

Revenind, insa: pot arabii sa fie liberi? Sunt ei in stare sa creeze state democratice, in care politicienii sa sustina drepturile omului (i.e. un stat laic, caci un stat religios NU respecta din principiu drepturile omului, ducand la o dictatura)? Sunt egiptenii in stare sa pastreze ce e bun din regimul Mubarak si sa evite caderea in capcana islamistilor?

Greu de crezut. Cititi doar comentariile de pe Youtube si veti vedea ca ura fata de Israel si SUA merge mana in mana cu un sentiment religios acut, fundamentalist. Chiar mult mai puternic in Egipt decat in Tunisia. Indraznesc sa spun ca, orice s-ar intampla in acest weekend in Egipt, dictatura cvasi-laica a unei oligarhii ar putea parea in 2-3 ani ca fiind lucrul cel mai bun prin comparatie cu ce poate iesi la suprafata din adancurile obscurantismului islamic.

Insa a crede ca aceste regimuri pot continua la nesfarsit e cel putin la fel de hazardat. Iar atitudinea ambivalenta a occidentalilor in acest aspect poate costa mult pe termen lung. Deja costa foarte mult, caci tinerii din toata aceasta zona nu mai viseaza la modelul american de mult, iar in lipsa li se ofera alt model, unul hranit din madrasele finantate de aceiasi minunati sauditi care ofera azil politic dictatorilor iesiti pe linie moarta.

Poate ca ar trebui sa ne obisnuim cu o lume in care dictatura rusa si chineza coabiteaza cu regimuri islamice haotice in tot nordul Africii si cu cateva oaze de stabilitate autoritara in Orientul Mijlociu. O lume infinit mai nesigura. E un drum inevitabil pe care si arabii trebuie sa o apuce daca vor sa ajunga in secolul XXI.

Share →

One Response to Revoltele din Egipt. Oare pot fi liberi arabii?

  1. [...] societatea civila va reusi sa preia initiativa si sa ‘dea jos tiranii’ – asa cum s-a facut in Egipt sau in Libia. Da, numai ca, de cele mai multe ori, aceste schisme si lupte pentru putere se dau [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card