Nu poți critica ANAF-ul doar pentru ca apoi să te plângi că nu există bani pentru autostrăzi. Nu poți critica la orice pas guvernanții, atâta timp cât tu, ca jurnalist, nu ești expert în domeniul pe care îl critici. Nu poți cere guvernanților să facă ceva în țara asta, dacă DNA stă cu sabia deasupra capului lor, gata să li-l taie la orice pas greșit. Nu poți pretinde că ești obiectiv, dacă nu critici cu deopotrivă măsură ambele tabere politice, oricare ar fi acelea.

Cam așa gândesc unii dintre conaționalii noștri, în special în raport cu presa. Obișnuiți să li se vâre pe gât furaje alb-negru de către tot felul de tonomate care violează meseria de jurnalist în direct și la ore de vârf, au impresia că orice text mai nuanțat este de fapt ipocrit, iar orice text care renunță la nuanțe pentru că acestea se subînțeleg ușor, este de fapt un atac frontal la tot ce au mai drag. Am rezumat doar câteva dintre observațiile care apar foarte des în comentarii – ce-i drept, unele ale unor postaci care au făcut deja șanț, dar altele ale unor oameni care cel puțin par a fi sinceri.

N-ar trebui ca, în România anului 2015, să mai stai să explici că abuzul comis de o autoritate publică – fie din exces de zel, fie din cauză că legea în sine este prost făcută – nu face decât să o submineze în primul rând pe ea însăși. Că banii aduși la buget de ANAF vor fi sensibil mai mulți dacă reprezentanții acesteia vor aplica legea cu atenție, atacând în primul rând focarele de evaziune fățișă și endemică (cât de dese sunt vizitele în Dragonul Roșu, de exemplu?), iar nu distrugând mici afaceri care nu fac, de fapt, evaziune. Că atunci când ceri o schimbare a legii pentru a proteja de abuzuri îi faci de fapt un serviciu Guvernului, prea ocupat cu altele pentru a asculta țipetele micului întreprinzător. Nu, e prea greu pentru unii să priceapă că autoritățile care aplică legea au un rol fundamental în dezvoltarea spiritului civic și că vor reuși să-l dezvolte numai dacă vor atrage de partea lor publicul, nu dacă-l vor face să dea bir cu fugiții.

tumblr_lya4srtCWA1qfjjglo2_500

N-ar trebui ca, într-o țară în care democrația are deja 25 de ani, să mai explici unuia sau altuia că rolul unui jurnalist de opinie este în primul rând acela de a fi o portavoce pentru experții din această țară, care nu au deseori altă cale de a-și face cunoscută părerea cu privire la problemele și soluțiile din domeniul în care lucrează, iar nu acela de a deveni un expert în toate și nimic, așa cum sunt cei care apar în fiecare seară la TV. Că atunci când prezinți o opinie, faci de fapt o sinteză a factorilor care mișcă țara asta înainte, iar sinteza aia ar fi trebuit să existe deja pe masa decidenților, nu să vină prin intermediul presei. În privința autostrăzilor prioritare, consensul investitorilor și transportatorilor români este cunoscut și prezentat detaliat de ani de zile. Oricine cere informații suplimentare sau minimalizează această unitate de vederi este, de fapt, lipsit de sinceritate.

Nici n-ar mai trebui ca cei mai înalți funcționari în stat – de la fostul președinte până la actualul șef al Senatului – să se declare speriați de acțiunile DNA, care ar face prea mult scandal și ar transforma în vinovați niște simpli inculpați care încă nu au fost judecați. Nu în contextul în care, sub domniile lor, Justiția a avansat cu pași de melc. Și nici ca actualul premier să ofteze că s-ar putea ca marile sale planuri privitoare la țara asta să fie sufocate în fașă de cruciadele DNA. Într-o țară normală, politicienii acuzați (nu inculpați!) și-ar da imediat demisia și s-ar pune de bunăvoie la dispoziția acesteia, fără să se mai vaiete peste tot că sunt persecutați sau că miniștrii din România sunt niște kamikaze. Cât timp ești la guvernare, îți asumi competențe și respecți legea, nu faci grevă de teama DNA. Dacă DNA își forțează competențele, există modalități legale de apărare. Dar dacă își face doar treaba, atunci lupta finală se duce în instanță, nu la televizor.

tumblr_lt6hhcjmVe1qhj0ljo1_500

În fine, nu-mi amintesc să fi promovat vreun politician și nici să fi „uitat” prea des să menționez cât de slabe au fost guvernările anterioare. Atâta doar că nu pot face asta în fiecare editorial de-al meu. Cine vrea să știe ce gândesc, are la dispoziție acest blog, întins pe aproape nouă ani de zile. Nu fac politică, nu am susținut niciodată vreun politician, nu mă interesează vreo funcție politică, dar e de datoria mea ca, în zonele mele de interes, să nu tac. Pentru că atunci când guvernanții plătiți din banii noștri iau decizii aiurea – sau pe care le consider a fi aiurea – este absolut necesar să existe un dialog, să existe un feedback, să aibă o reacție din partea societății civile. Cu cât mai neangajată politic, cu atât mai bine.

Însă mă tem și că, închiși în bula lor deja închistată, politicienii care se află astăzi în fruntea României – nu doar la guvernare, ci chiar și în opoziție – au pierdut de prea multă vreme contactul cu realitatea. Este valabil și pentru Ponta, și pentru Iohannis. A fost valabil și pentru Băsescu (penibilă decădere…), e cu atât mai valabil pentru Tăriceanu. Și pentru toți parlamentarii de care am auzit până acum – cea mai mare tristețe a mea e că nu am reușit să văd nici măcar un proiect de lege normal la cap, în acord cu ce are nevoie țara asta, promovat de câțiva politicieni cu care să mă pot identifica. Nimic. Nada. Zero. De la Gorghiu la Oprea, toți sunt o apă și un pământ. Unii mimează democrația în timp ce alții n-au nicio jenă să o calce în picioare cu orice ocazie. Toți sunt uniți de mania persecuției atunci când sunt criticați, preocupându-se să dea la o parte criticii, în loc să-și rezolve problemele.

Dar nu-i nimic. Toți facem la fel. Iar ăsta e motivul pentru care România avansează, dar o face cu pași de melc. Eu unul am obosit să mai dansez acest dans, nu îl mai vreau. Nu mă mai reprezintă, nu mai vreau să mai am de a face cu o specie de indivizi care au distrus tot ce au putut în țara asta, la toate nivelurile.

sclavie

Știți că scriu, de obicei, la nervi. Nu mai am nervi. Am obosit, pur și simplu, și nu mai am chef. Pentru că oricât am lătra noi, cei din presă, nu se schimbă fundamental nimic. Am avut o străfulgerare de orgoliu acum câteva luni și atât. Iar ei s-au repliat perfect și și-au reluat jocul, nestingheriți. La un moment dat ți se face lehamite de un popor vegetal și concluzionezi că e mai bine să-ți vezi de treaba ta.

Spălați-vă cu ei pe cap, îi meritați. I’m out of this rigged game.

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card