Au tot scris alții ce aveam de gând să scriu, așadar o să încerc să schimb registrul. Iaca:

Ne uităm ca bezmeticii la păpușile gonflabile care se tot agită pe scena politică românească și rămânem cu gura căscată sau fluierând a pagubă. Nivelul de ipocrizie de ambele părți este depășit doar de nivelul de tupeu revărsat într-o luptă pe viață și pe moarte. Până și comparația cu hienele jignește – hienele, firește. Dar oare nu greșim cu toții concentrându-ne pe Băsescu sau pe Ponta/Antonescu? Oare această dramoletă de categoria D care ne este jucată în fața ochilor nu ne împiedică să vedem soluția reală la situația disperată a țării?

Iată un mic manifest, poate așa vom înțelege și ce ar trebui să vrem de acum încolo, indiferent de rezultatul referendumului.

- Îmi doresc un Președinte care să nu facă – în mod real – parte din niciunul dintre partidele politice actuale.

- Îmi doresc un Președinte capabil să reprezinte România în exterior cu prestanță, cu eleganță, cu putere de convingere și mai ales cu capacitate de negociator deja recunoscută.

- Îmi doresc un Președinte care să știe să fie un arbitru cât se poate de obiectiv în lupta politică dintre partide.

- Evident, îmi doresc un Președinte neșantajabil.

- Îmi doresc un Președinte de care cancelariile europene să fi auzit deja și la auzul căruia să exclame, într-un amestec de surpriză plăcută și ușoară iritare – „așa da!”

- Îmi doresc un Președinte care să aibă deja un lung CV de realizări în domeniul său, nu să fie un carierist în politică, sau, dimpotrivă, un nou-venit cu tuleie sub nas.

- Îmi doresc un Președinte care să nu fi rupt legătura cu talpa țării – unul capabil să vorbească o limbă românească vie, nu una mestecată printre intelectualitățuri rafinate care ascund găunoșenii.

- Îmi doresc un Președinte care să știe, mai presus de toate, să aducă la masa negocierilor părți care altfel nici nu s-ar privi în față. Care să aibă această prestanță și putere de convingere asupra binelui comun.

- Îmi doresc un Președinte pentru care binele comun să nu fie binele unei găști, ci al țării.

- Îmi doresc, în fine, un Președinte care să îmi spună cum vede România peste 10 ani iar eu să-l cred că putem crea împreună țara aia.

Nu vreau să fie Făt-Frumos. Nu vreau să fie un politician de carieră. Nu vreau să fie parte sau pion al vreuneia dintre găștile actuale. Nu vreau să aibă atât de puțină tracțiune la popor încât să-l calce ăștia în picioare. Știu că ne va dezamăgi – la fel ca oricare alt politician, căci nu stă în puterea lor să rezolve problemele profunde. Dar măcar să nu creeze altele!

Vreau, țin musai, să fie un om care să înțeleagă precis că rolul Președintelui în România e acela de a cenzura în permanență excesele celorlalte puteri în Stat – nu de a le ascunde, nu de a le favoriza!

Există vreun astfel de om în România? Prin structurile de Stat? Prin structurile UE? La vreo Primărie? În capul vreunei mari corporații românești sau în top 50 milionari – dar nu de carton, ci cu bani creați prin inovație și excelență? Printre intelectuali? Printre marii noștri actori?

N-am scris degeaba „Președintele lipsă”. Căci eu unul nu gâsesc un astfel de personaj. Cel puțin, nu unul care să nu fie cumva mâncat de hiene în secunda doi.

Mi-ar fi venit în minte un nume – Aurescu. Și din zona de business am nume, mai multe. Și din zona Primăriilor (cum ne-ar sta cu un Președinte neamț?). Și din zona marilor actori – sunt doi cărora rolul de Președinte li s-ar potrivi mănușă.

Dar tare mi-e teamă că niciul dintre aceștia nu va face sau nu va fi lăsat să facă pasul în față. Toți se tem de vârtejul de rahat care va fi ațintit imediat asupra lor.

Totuși, atât timp cât noi înșine nu vom înțelege însă ce fel de Președinte vrem, să nu ne mirăm că ne alegem cu mizeriile ce ni se oferă.

Tagged with:  
Share →

8 Responses to Președintele lipsă

  1. Sunt curios dacă cei doi mari actori la care te gândeşti tu ar fi cei la care mă gândesc şi eu: Caramitru şi Rebengiuc.

  2. __Vali says:

    Bati cimpii cu gratie! Nu e oare actualul presedinte Crin Antonescu toate astea?
    Daca nu, ce-ai zice in schimb de un “un mahalagiu cu viziune” ;-)
    http://www.revista22.ro/articol.php?id=16251

  3. zvoner says:

    @Cristian Banu Rebengiuc da, Caramitru mai putin…

    @Vali – Crin nu e fix opusul a toate acestea. Si Base si Ponta si Oprescu, la fel. Si MRU. Deci nu :)

  4. Sorin says:

    După cum îl descrii cred că va fi mereu lipsă. Pentru că numele unei astfel de personalități nu este președinte, ci rege. Chiar dacă am găsi acest personaj perfect, după 8 ani ar trebui să-l schimbăm, că așa e legea. Câți oameni providențiali poate produce poporul ăsta? Avem așa o inflație de lideri încât să credem că la fiecare 8 ani găsim unul nou?

    Apoi marile realizări ale României nu au fost republicane. În condițiile în care Dej sau Ceaușescu nu erau de-adevăratelea democratic aleși, ci dictatori, nici construcțiile socialiste nu le putem număra în contul republicii. Republica nu produce nimic la români, doar regii sau dictatorii. Nouă ne place să avem un tătuc care să ne ducă undeva. Câtă vreme l-am avut, am înaintat. În rest n-am făcut decât să demolăm, iar de principiile și valorile în care ar trebui să credem – enumerate sau subînțelese în manifestul tău – se îngrijește Uniunea Europeană, că noi nu suntem interesați.

  5. bogdan says:

    pai spune-ne si noua care sunt cei pe care-i vezi tu ca presedinte din zonele enumerate in articol.
    si m-ar interesa mai ales unul din categoria:
    ” Îmi doresc un Președinte de care cancelariile europene să fi auzit deja și la auzul căruia să exclame, într-un amestec de surpriză plăcută și ușoară iritare – „așa da!”

  6. Sorin says:

    Cred că mi s-a “agățat” un comentariu pe la moderare (probabil din cauză de link-uri) :-)

  7. zvoner says:

    @bogdan – Aurescu este un nume care impune respect, deja.

    @Sorin – sunt constient ca portretul facut mai sus este unul utopic. Insa pe de alta parte, toti jucatorii actuali care isi doresc Presedintia sunt extrem de departe de aceste caracteristici.

    Ar mai fi un neamt, de la Sibiu, insa probabil ca intrarea Romaniei sub suzeranitate germana propriu-zisa (prin intrare in faliment si preluare a tarii de birocratii germani) va fi calea care va aduce pana la urma prosperitate in Romania.

    Poate ca UE este rezolvarea – insa eu as vrea s-o gasim aici, prin noi insine (pun intended). :)

  8. Şi atunci care e al doilea actor?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card