Pax Americana putea primi un suflu nou odata cu venirea lui Barack Obama la putere si pentru cateva luni chiar asa a parut ca se va intampla. Insa privesc cu uimire cum administratia americana face niste erori crunte de judecata in ultimele zile, erori care vor costa scump nu doar politica americana in tot ce inseamna Orientul Mijlociu, dar chiar si stabilitatea lumii.

Este absolut normal sa doresti sa-ti protejezi interesele in cea mai importanta tara din zona, Egipt, tot la fel cum e absolut normal sa nu ii dai chiar branci omului care ti-a slujit interesele acolo timp de 30 de ani. Inteleg chiar si jocul de temporizare facut de americani la inceputul revoltei egiptene, cand aveau nevoie de timp sa inteleaga cine anume se afla in spatele demonstratiilor, pentru a nu sprijini cumva Fratia Musulmana si acolitii lor.

Dar ce nu inteleg este schizofrenia instalata in ultimele zile in reactiile lui Obama si ale administratiei sale. In pietele centrale din Cairo, Alexandria si Suez nu se afla doar fanaticii religiosi. Nu se afla nici doar cativa revoltati exaltati. S-au aflat la un moment dat vreo 1 milion de oameni, crestini, musulmani, secularisti de toate varstele si orientarile, toti cu un singur gand: sa-si dea jos dictatorul. Din acel moment deja lucrurile trebuiau sa ia o intorsatura clara, iar masele sa primeasca din partea americanilor o sustinere cel putin la fel de vocala ca cea – la fel de ipocrita – venita din partea Iranului.

In schimb, desi masele se radicalizeaza, americanii inca folosesc un limbaj excesiv de diplomatic, ba inca mai trimit in zona si ‘diplomati’ gen Frank Wisner, care se apuca sa spuna ca Mubarak ar trebui sa ramana in functie (Departamentul de Stat american s-a grabit ulterior sa spuna ca a vorbit in calitate de cetatean privat… WTF?, adica trimisul special al Presedintelui Americii poate vorbi ca cetatean privat intr-o astfel de chestiune?!). Reactia pietii, a oamenilor care vor alege peste 6 luni modul in care va arata Egiptul in urmatorii 4 ani, nu s-a lasat asteptata: orice urma de simpatie pentru America incepe sa dispara.

Obsesia Americii cu privire la ‘iesirea demna din scena’ a lui Mubarak tine de sfaturile imbecile date de consilierii americani, care cred ei ca au inteles modul in care gandesc egiptenii. Si care considera ca pastrarea demnitatii unui tiran e mai importanta decat eliberarea poporului sau, sau chiar cinic privind lucrurile, decat recastigarea simpatiei acestui popor de catre americani. In schimb, cei cu agende oribile chiar profita de moment, facand toate miscarile corecte si castigand treptat inimile si mintile celor care deocamdata vor doar atat: libertate.

Mubarak este o carte moarta din toate punctele de vedere, fie si pentru ca a mers deja prea departe prin cei 150 de oameni ucisi in urma manifestatiilor, iar egiptenii il vor da jos mai devreme sau mai tarziu – indiferent cat haos si cate diversiuni va mai face dictatorul. Prin sustinerea data insa ramasitelor dictaturii sale, americanii nu fac altceva decat sa radicalizeze lucrurile atat in piata, cat si in reactiile principalelor forte politice din acea tara. In loc sa incurajeze elementele progresive din Fratia Musulmana, in loc sa incurajeze elementele seculariste acceptabile de catre multime (si tin sa mentionez ca imaginea a 2-300.000 de musulmani care se inchina sincron in piata Tahrir va fi una emblematica pentru multi ani de acum inainte), ei nu fac decat sa le astupe gura, dand apa la moara conservatorilor si celor cu o agenda anti-americana.

As indrazni chiar sa spun ca, la cantitatea de greseli fatale facute de regimul Mubarak, americanii au reusit sa faca un numar dublu.

Iar asta risca sa faca si Pax Americana praf. Un Orient Mijlociu in care americanii – si prin extensie, cultura nord-atlantica – nu mai au niciun fel de tractiune este prin definitie un Orient Mijlociu care explodeaza.

Tagged with:  
Share →

2 Responses to Praf Americana

  1. Mynsc says:

    Si uite asa se mai pune un ultim cui in sicriul ce contine ideea ca americanii s-o bagat in Iraq in numele democratiei, a abolirii tiraniei si terorismului. Acolo s-au dus cu bombe cu tot, insa aici danseaza ca balerinele in jurul lui Mubarak.

    Chiar citisem undeva ca Obama a facut tot posibilul ca nici macar sa nu pronunte cuvantul “democratie” in toate discursurile tinute in ultimele zile. Exact acum cand s-ar fi potrivit…

    Daca dictatorul egiptean supravietuieste acestei revolutii, vina pe SUA pica 100%. Protestatarii sincer nu stiu ce ar putea sa faca mai mult… s-au rugat, au strigat, au dansat (nu ala al pinguinului :P ), s-au luptat si au deja 10+ zile de cand exercita o presiune constanta pe regimul Mubarak.

  2. zvoner says:

    Pai din pacate in curand, daca nu cade Mubarak, fratiorii musulmani o sa trimita vreo 10 zevzeci de-ai lor sa faca poc prin puncte cheie din oras. Si gata ceaiul… :|

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card