Am început de la o vreme să scriu editoriale pe Gândul. Legate, pe cât se poate, de domeniul auto. E o zonă mai nouă pe care o abordez, căci nu pot risca să-i plictisesc pe cititorii unui ziar online generalist cu amănunte tehnice legate de mașini.

Dar se întâmplă un fenomen amuzant. Pentru că majoritatea editorialelor se leagă de derapajele guvernanților (atât cei actuali, cât și cei de dinainte), sunt acuzat că fac politică. Evident, pentru că editorialele sunt toate scrise de pe o poziție de centru, îmi iau carne și de la unii, și de la alții. Nu-i nimic, așa-i în acest fel de tenis.

Însă asta m-a făcut să-mi dau seama mai bine ca oricând cât de orbiți sunt românii de politică și de către politicienii lor. Când tu abordezi o problemă punctuală, brusc ești vândut celorlalți, pentru simplul fapt că îndrăznești să critici. Dacă te pune naiba să lauzi, atunci evident ești vândut ăstorlalți, că doar nu poți lăuda sau aprecia măcar fără să fii vândut până în măduva oaselor.

Nu dragilor, nu fac politică. Nu am simpatii politice. Am trecut de foarte multă vreme de acel punct în care să-mi pun încrederea într-un politician. Nu militez pentru căderea vreunui Guvern și nici pentru urcarea vreunui alt Guvern. Nu cred că lui Băsescu, Ponta, Antonescu, Dragnea, Tăriceanu, Boc, Iliescu și cine-o mai fi le pasă de mine – sau de voi. Dar nu pot să tac atunci când văd cum factorul politic distruge o țară întreagă – cu precădere pe zona mea de activitate.

Asta nu înseamnă că-i înjur. Nu înjur pe nimeni. Asta nu înseamnă că propun pe altcineva. Nu propun pe nimeni. Dar încerc să mă concentrez pe indicarea problemelor, precum și pe găsirea soluțiilor alternative. Asta e tot ce fac. Dacă prin asta unii dintre voi înțeleg că eu m-am apucat de politică, îmi pare rău, greșiți profund.

Există însă un lucru pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l facă. Să nu tacă. Să nu se lase orbiți de politicieni. Să nu spere în ei, dar nici să nu lase ca lucrurile dimprejur să se năruie doar pentru că așteaptă mereu și mereu și mereu doar de la politicieni ca să îndrepte lucrurile. Căci lucrurile se îndreaptă doar cu mâna proprie.

Dacă un ales face un lucru bun, merită lăudat – dar nu din partizanat politic, ci pentru că ar fi încurajator să mai facă un lucru bun. Și inversul este fix la fel de adevărat.

Așa că mai lăsați-mă, dragi prieteni, cu grija că „am intrat în politică”. Scriu de ani de zile pe acest blog pe aceleași teme – nu sunt teme noi, scriu la fel. Atâta doar că acum am o portavoce mai mare. Și, da, mult mai puțină toleranță. Poate va trebui să lucrez la asta din urmă.

Asta-i tot.

Share →

One Response to Politica fără politică

  1. Cu partea asta sunt total deacord : Dacă un ales face un lucru bun, merită lăudat – dar nu din partizanat politic, ci pentru că ar fi încurajator să mai facă un lucru bun. Și inversul este fix la fel de adevărat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card