Acum mai bine de opt ani îmi trecea prima oară în minte ideea de a ține un jurnal de călătorii online. Am iubit dintotdeauna călătoriile, iar faptul că-mi găsisem în soție cel mai bun companion de străbătul pământul în lung și în lat era, în sine, un miracol. Eram însă angajat la una dintre cele mai puternice companii românești de IT, iar în față era o carieră simplă și directă, în marketing. Cu toate astea, mă mâncau palmele și tălpile – munca de la 9 la 18 nu îți permite să evadezi, iar cele două-trei săptămâni de concediu corporatist nu îmi mai spuneau nimic.

Să ții un blog de călătorii nu este, aparent, așa de greu. Mai ales când e în natura ta să călătorești și să povestești altora despre ce ai văzut în aceste călătorii. Mai ales când evadezi iar și iar de acasă împreună cu ea și te trezești apoi în vârf de munte, sau pe malul mării, fără ca dimineața să fi știut încotro vei merge…

mare4

 Așa arăta prima imagine postată pe nebunia noastră din 2007

Și totuși, a fost greu, extrem de greu. Știu că vă e și vouă greu să vă aduceți aminte, însă 2007 era un an în care economia era în plin avânt, iar decizia de a părăsi un post asigurat la o mare companie românească nu fusese deloc ușoară. Dar la 30 de ani și un pic, simțeam că asta e calea – doream să scriu despre mașini și despre călătoriile făcute cu ele, să ne câștigăm existența din asta, iar tot ce puteam spera e că luasem decizia corectă. Și că mâncărimile din palme și tălpi își vor găsi cumva alinarea.

Să faci însă un blog de călătorii în 2007 era nebunie pură. În primul rând, pentru că bloggingul era, în sine, ceva necunoscut marii mase de cititori online, ca să nu mai amintesc de agenții și potențialii clienți. Apoi, cum să scrii despre destinații abia descoperite, de care foarte puțină lume auzise, departe de orice drum turistic obișnuit? Să scrii despre turismul de explorare, cel care o ia la stânga sau la dreapta drumului cunoscut, doar pentru a găsi un conac decrepit sau o cetate antică uitată de lume, să străbați câmpiile și dealurile pustii pentru a ajunge în locuri incredibil de frumoase, dar foarte puțin cunoscute – asta făcea foarte puțină lume în România, într-o vreme când românii descopereau Bulgaria și destinațiile scumpe, capcanele alea turistice kitsch și comercializate până-n măduva oaselor.

Cu toate astea, i-am dat drumul proiectului, culmea, în urma unui drum la mare și pe digurile Insulei Mari a Brăilei, făcut la sfârșit de iarnă, când nimeni nu venea să respire aerul sărat al mării. Avea oare să reușească? Avea oare să ne aducă cititorii sperați, laolaltă cu sursa de venit la care tocmai renunțasem pentru a-i da drumul?

Asta aveam să aflăm, cu surprindere, doar puțin mai încolo… după ce ochii mijiți și ridicările neîncrezătoare din sprâncene ale agențiilor de media îmi spuseseră cât se poate de clar că nu interesa pe nimeni o astfel de întreprindere…

Dar revin.

Tagged with:  
Share →

2 Responses to Nu se poate

  1. Peste ani şi ani, cineva va scrie o carte despre începuturile bloggingului de călătorie la noi :) Până atunci, eu mă bucur că mare parte din cei care au început să meargă pe acest drum nu au renunţat – de fapt, dacă stau să mă gândesc, cunosc doar vreo 5 oameni din câteva sute care au renunţat la blogul de travel! E “boală” grea asta şi mă bucur că suntem mulţi contaminaţi! :)

  2. Madalina says:

    Chiar ar fi interesant sa se scrie despre aventura inceputurilor de drum cu blogareala :)
    Fascinant continua sa ramana insa evolutia comunicarii online sub toate formele, care deja face parte din grupul tau de aventura. Ne-am surprins de multe ori calatorind si impartasind impresiile live, cerand pareri si sfaturi cititorilor, de cele mai multe ori atat de utile…! :)
    Am devenit dependenti de comunicare, clar!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card