Am crescut într-o generație care lua de la sine înțeles faptul că americanii și Occidentul erau băieții buni, iar rușii și dictatorii erau băieții răi. Nu pentru că ni s-a spus asta, ci pentru că am trăit asta. Noi, ăștia trecuți de 35 de ani, am apucat suficient de mult din comunism ca să știm pe pielea noastră cât este de rău, iar dacă am citit ceva istorie știm cât de răi au fost pentru noi rușii și, în general, toată ocupația comunistă.

De asemenea, avem repulsie față de regimurile dictatoriale, tocmai pentru că știm cum era să te temi să deschizi gura, cum era să ți se cenzureze gândurile, cum era să folosești un limbaj dublu, duplicitar, doar pentru a putea apuca și ziua de mâine. Părinții noștri au prins vremuri și mai dure, chiar dacă unii dintre ei preferă să-și amintească doar de decada relaxată 65-75 și să uite toate grozăviile din 45-65 și deceniul negru 79-89.

Vedeți voi, memoria este selectivă, iar generațiile trec repede. Am ajuns astăzi, la 25 de ani de la căderea dictaturii, cam cum erau părinții noștri în 1970. Știau de la părinții lor că deceniile interbelice fuseseră frumoase, dar asta numai dacă aceștia se număraseră printre cei care munciseră și agonisiseră ceva. Dacă erau printre cei mulți care zăcuseră în analfabetism și în noroi, foarte probabil că părinții lor le erau recunoscători comuniștilor, cei care îi aduseseră la oraș și le dăduseră de lucru – orice – în fabrici și uzine. Căci una era să crești într-o familie ai cărei ascendenți avuseseră o agoniseală și preocupări culturale în perioada interbelică, și totul alta era să crești într-una care abia se încălțase sub comuniști și ale cărei singure activități culturale aveau loc în agricultură.

Pe aceștia din urmă pur și simplu nu îi interesa că nu aveau libertate de exprimare, pur și simplu nu îi interesaseră „chiaburii” și „legionarii” și „burgejii” care muriseră în pușcării vreme de două decenii, ei își primiseră bucata de pâine, radioul pe lămpi, cutia de beton la bloc și funcția, mai ales funcția, cea unde puteau să se facă că muncesc în timp ce comuniștii se făceau că îi plătesc.

Dar prăpastia nu era chiar atât de mare între cele două generații, nici între cele două clase. Cei care avuseseră dar pierduseră totul în afara vieții au reușit, prin talent și prin muncă, să revină în prim plan în anii ’60, mulți dintre ei sub forma antreprenorială a mandatarilor, iar cei care nu avuseseră nimic dar primiseră totul în afara libertății au reușit și ei să colaboreze cu primii și să facă din România acelor ani o țară la care să se gândească apoi cu nostalgie. Acest „apoi” nu a fost însă unul îndepărtat, pentru că deciziile economice catastrofale ale lui Ceaușescu, care a îndatorat masiv România și a spart banii pe investiții stupide, au dus rapid la o perioadă de foame și lipsuri cum nu puteai întâlni în alte părți decât după un război, nici măcar în celelalte țări comuniste.

putin_chick

Atracția tinerilor pentru Putin este de neînțeles pentru noi, dar să nu uităm că ei n-au trăit ce am trăit noi

Azi ne aflăm într-o situație asemănătoare, dar răsturnată. Cei care aveau multe sub comunism și nu dădeau doi lei pe libertatea lor își aduc aminte cu plăcere de perioada aia și-și educă la fel copiii, în timp ce aceia care se sufocau din lipsă de libertate sub comunism sunt în stare să treacă cu vederea lipsurile prezentului doar pentru că știu că înainte era mai rău nu doar din punct de vedere material, ci mai ales uman. Însă prăpastia dintre cele două clase este acum una uriașă, și nu doar pentru că mulți au sărăcit dramatic, ci mai ales pentru că așteptările sunt altele.

Copiii de țărani care în anii 70 erau fericiți cu două concedii de două săptămâni la munte și la mare azi sunt pensionari nemulțumiți cu cele trei săptămâni pe care le pot petrece aproape gratis pe banii statului tot la munte și la mare. Mulți au rămas blocați pe lângă bloc tot la fel cum zac țăranii în fața porții și la țară, refuzând să se mai bucure de biletele gratuite de tren care le-ar permite să vadă România, sau veșnic nemulțumiți de calitatea mâncării și dotării hotelurilor din programele sociale (soacră-mea merge în fiecare an cu aceste programe și este foarte mulțumită, cu câteva sute de lei stă trei săptămâni la tratament, dar probabil e chestie de atitudine).

Dar problema deja nu mai sunt ei, pensionarii crescuți între blocurile de beton ale comunismului, ci copiii și mai ales nepoții lor, cei nevaccinați la comunism și la regimurile autoritare. E o întreagă generație care, în spatele pacifismului, promovează de fapt je m’en fichismul absolut. O întreagă generație care vede cu o privire clară ca un bisturiu toate greșelile generațiilor de dinaintea ei, dar mult mai puțin dispusă să înțeleagă că greșelile istoriei se pot repeta. Și că e pe cale a le repeta.

Antiamericanismul e la modă, relativismul moral, la fel, simpatiile pro-Putin sau ecologismul de ocazie, așijderea. Și îi poți acuza? Nu prea poți, nu după toate masacrele făcute de americani sub Bush, nu în condițiile în care generația mea a fost cea care a promovat toate nulitățile posibile în posturile cheie ale statului și în mass media, nu în condițiile în care liderii noștri sunt slabi iar dictatorii de ultimă generație le asigură un sentiment de liniște (tinerii în general sunt mai predispuși la extreme), nu în condițiile în care cei cu care se asociază pentru a salva planeta nu le miros deloc a ruble. Ar fi absurd ca tocmai noi, cei care am trecut prin dictatură și prin mineriade, cei care am înghițit pe rând manipulare după manipulare, ba unii dintre noi chiar s-au făcut părtași acestora, să fim cei care îi ceartă pe tinerii de 20 de ani că se lasă manipulați.

Apar din ce în ce mai mulți tineri crescuți într-un pseudo-capitalism și într-o pseudo democrație, tineri care ne propun, din păcate, un model oriental, bazat pe modele exportate de spațiul ex-sovietic și ortodox, drept contrapondere la ceea ce ei percep ca fiind o decădere morală generalizată.

E datoria noastră să nu-i acuzăm atât de tare că sunt spălați pe creier – credeți-mă, nu funcționează – ci să dezvoltăm mai degrabă acel gen de societate care păstrează astfel de indivizi doar acolo unde le e locul, și anume la margine, în cele 2-3% de eroare în sondaje. Dar dacă nu vom ști să ne luăm destinele țării în mâini și să fim activi, extrem de activi pentru a o schimba cât mai este timp, să nu-i mai arătăm cu degetul. Ei nu știu ce știm noi, nu au trăit ce am trăit noi, iar mare parte nici nu au fost educați de părinți așa cum am fost educați noi. Nu e vina lor, e vina noastră dacă România se va scufunda din nou într-o orbită în care fundamentalismul religios este noul comunism, iar capitalismul de stat dictatorial înlocuiește antreprenoriatul individual.

Ar trebui să fim conștienți de asta înainte de a-i certa. Ei n-au nevoie de ceartă, n-au nevoie de cuvinte, n-au nevoie de vorbe. Au nevoie de exemple pozitive. Vom ști a le oferi?

Tagged with:  
Share →

14 Responses to Noua generație de spălați pe creier

  1. Constantin Vasile says:

    Da ok sunt spalat pe creier pentru ca pot privi situatia si din alta perspectiva, avand avantajul unui contact direct cu persoane de etnie Rusa din tarile baltice, Ukraina si chiar cativa cetateni rusi, toti cu pareri diferite dar argumente puternice de ambele parti.Propaganda este puternica si merge in ambele sensuri. Peace out.

  2. Lucian says:

    “Relativismul moral” este o gaselnita a conservatorilor care simt amenintata suprematia masculilor albi crestini si herosexuali iar “ecologismil de ocazie” eu zic ca e de preferat dezinteresului total. Nu inteleg de ce le-ati baga la un loc antiamericanismul si pro-putinismul decat daca sunteti nesincer in intentiile dvs.

  3. RecklessTypist says:

    “avand avantajul unui contact direct cu persoane de etnie Rusa din tarile baltice, Ukraina si chiar cativa cetateni rusi”

    @Constantin Vasile: aha, deci esti un postac platit doar cash direct de rusi =))

  4. adrian says:

    traiasca legiunea si capitanul!!

  5. Vlad says:

    Excelent ai articulat temerile mele, dar si convingerea ca implicarea e singura cale sa ne salvam modul de viata. Fain articol, kudos!

  6. Vasile Partzag-Coelio says:

    Mai exista si altceva decat spalati la creier? Sa vedem Oscarurile de anul asta. In top, din nou, un film despre homosexuali (ca despre asta e, nu despre Alan Turing – si nu ma indoiesc ca va fi un film monumental de bun, echilibrat, elegant, fara excese etc – cum a fost si A single man), si un film despre lupta negrilor pentru libertate (60% din crime la 12% din populatie, pline puscariile). Uite asa se face educatia la dobitoci. Din leagan pana la parastasu’ de 14 zile.

  7. admin says:

    @Lucian, relativismul moral supără foarte multă lume, iar dacă vrem să progresăm trebuie să înțelegem că nu îi poți propune unui om care tânjește după absoluturi un model în care absolutul nu există. Valorile fundamentale tradiționale fac societatea să funcționeze, ca să le poți înlocui (pentru că multe dintre ele sunt pur și simplu greșite – de la locul secundar al femeii la xenofobie, de la intoleranța față de minorități la naționalism), trebuie să clădești un sistem de valori în care să se poată regăsi atât ca indivizi, cât și în comunitate. Ordinea veche a lucrurilor le place pentru că le oferă liniște. Dar dacă noi renunțăm rapid la valorile progresiste imediat cum sunt amenințate – cum ar fi libertatea de exprimare, de exemplu (am scris despre Charlie Hebdo mai devreme), ei vor privi asta ca un relativism moral, în care adevărul unuia e falsitatea celuilalt, iar valorile absolute nu există.
    Cât despre ecologie… sunt pentru acele mișcări care chiar construiesc ceva, nu doar împiedică ceva. E bine să împiedici distrugerea Roșiei Montane sau escapadele energetice cu risc crescut, dar dacă te oprești aici, ceva nu e în regulă. Dacă tot faci efortul să împiedici o acțiune greșită, trebuie să continui cu aceeași vigoare în a construi alternativa. De exemplu, cei din Roșia Montană trebuie să trăiască, nu? Nu o vor mai face din minerit (foarte bine), dar s-a mai agitat cineva pentru a construi alternativa, dacă tot s-a oprit proiectul? Idem cu gazele de șist. România are nevoie de independență energetică, gazele de șist erau o chestie riscantă (și economic, nu doar ecologic), bun, au căzut, ce facem acum, depindem în continuare de o altă țară care nu ne vrea binele sau luăm măsuri active pentru creșterea regenerabilelor în balanța energetică a țării?

    Din păcate, majoritatea se lasă duși de val în proteste și apoi consideră că și-au făcut treaba. Nu e nici suficient, nici inteligent.

  8. Cosmin says:

    Eu nu pot sa inteleg combinatia roman-rusofil.
    E total contra naturii.
    Pana si comunistii era rusofobi.
    Iar cand vad acum copiii capitalistilor ca sunt rusofili parca imi explodeaza capul :) ))

    Prostia umana e mereu fascinanta.

  9. Andi says:

    “Apar din ce în ce mai mulți tineri crescuți într-un pseudo-capitalism și într-o pseudo democrație, tineri care ne propun, din păcate, un model oriental, bazat pe modele exportate de spațiul ex-sovietic și ortodox, drept contrapondere la ceea ce ei percep ca fiind o decădere morală generalizată.”

    Da, dar nu “decaderea morala” e singura motivatie.

    “Noi, ăștia trecuți de 35 de ani”, am trecut prin experienta care ne-a indoctrinat pe ideea ca “rus = rau”, “american = bun”. Dar timpul nu s-a oprit in comunism, in anii 70. Crede cineva sincer ca USA, Rusia, China, Marea Britanie, etc au ramas blocate in mentalitatile si politicile razboiului rece si de atunci nu s-a schimbat nimic? Ca timpul si societatea au ramas inghetate atunci si ca fix aceleasi valori sunt promovate acum in acelasi fel blocate de refuzul de a se schimba (sa nu zic evolua) ?

    Nu pot sa acuz pe cineva care n-a trecut prin experienta respectiva ca nu gandeste ca mine si deasemenea nu pot refuza opiniile formate pe o pur si simplu alta experienta. Iar “decaderea morala” nu e motivatia reala, tot asa cum nu “decaderea morala” a comunismului era motivul real pentru ca uram tot ce insemna URSS. Nu, era diferenta intre teorie si practica, ipocrizia pe care o vedeai intre povestile pe care partidul unic ti le spunea de mic si realitate, moralitatea, egalitatea oamenilor, ajutorul pentru fiecare, pacea globala, etc. Si dupa aia vedeai oameni care dispareau in beciurile securitatii, colegi care se intorceau piele si os, frica de turnatori, coruperea morala a celor care reuseau sa exploateze sistemul apropiindu-se de el.

    Si apoi chiar inainte de revolutie am reusit sa fug in USA, unde tehnic inca locuiesc, chiar daca de doi ani vin mai mult prin Romania. Si acolo ce-am vazut? Nu e un partid, sunt doua. O lipsa de pluralism politic crasa. Frica folosita in continuare ca si mod de a atinge scopuri politice (nu doar terorismul, cea mai nou si mai solida gaselnita), abuzurile politiei la orice nivel, etc, ma rog, scrisesem la un moment dat un articol cu o paralela mai punctuala intre ce am trait in comunism si ce am vazut in state.

    Si nu pot acuza pe cei care vin din urma ca nu au aceeasi aversiune fata de Rusia in momentul in care au aparut altii mai pusi pe invadat alte tari, care aduc acelasi nivel de distrugere pe care l-a adus URSS in tarile din spatele cortinei de fier.

    N-as sustine niciodata ca Rusia e radical diferita fata de URSS, ci doar ca experienta comunismului plus experienta americana de dupa nu sunt atat de diferite incat sa zic ca evident un sistem e mai bun decat celalalt. Zic doar ca asta e lumea si ca sper ca niciunul nu-l va domina vreodata pe celalalt doar pentru a avea un echilibru.

  10. Nautilus says:

    Ştirile din presa anglofonă şi rusească spun ceva interesant despre ruşi:

    De fiecare dată când Putin şi regimul său fundamentalist-religios capitalist dictatorial au fost contestate de cineva, cu miting şi bătaie de stradă, acel cineva a fost: om de afaceri (de la oligarh la buticul din colţ), orăşean (în special moscovit), practicant al unei meserii intelectuale, om cu venituri şi avere cel puţin medii şi cu ceva carte.

    Acelaşi lucru s-a întâmplat în Turcia lui Erdogan şi în România lui nenea Ilici. De fiecare dată, cu regularitate de ceas.

    Asta înseamnă că nu e un conflict legat de un om, sau de o grupare (comunişti, musulmani, manelişti sau altceva).

    E o diferenţă de sistem de valori, o diferenţă atât de mare încât manipularea nu mai contează. Oricât ai manipula pe cineva, dacă e vorba de o treabă cu totul şi cu totul de neacceptat pentru el, mai bine moare decât să fie de acord.

  11. krossfire says:

    Ma bucur ca n-ai insistat pe aiureala cu “Interbelicul = Epoca de Aur a Romaniei”. Perioada respectiva a fost catastrofala atat economic, dar si social pentru destul de multe categorii, inclusiv pentru cea a tinerilor cu idei si proiecte, dar fara “spate” sau legaturi la oras (sa urmarim numai cum a luat nastere miscarea legionara).

    Nasol pentru noi ca natiune a fost ca, dupa o dictatura instabila (perioada antonesciana), a urmat o perioada si mai dezastruoasa, primul val comunist fiind de-a dreptul terifiant (nu ca al doilea a fost mai breaz, dar macar nu trebuia sa-ti acoperi urechile si sa te prefaci ca valorile tarii tale nu urla din beciuri si puscarii).

    Asa am ajuns practic sa ne uitam cu nostalgie la o perioada precum cea interbelica, o perioada care n-a fost prea grozava, dar a fost “mai ok” decat altele. La fel cum admiram in mod bizar monarhia. Asta se aplica insa pentru generatiile mai vechi…

    Cele proaspete si malign informate par sa se uite cu jind la perioada comunista, o perioada in care “macar” nu erau nevoiti sa priveasca cum cei mai buni dintre ei decoleaza, in timp ce ei sunt blocati intr-o perpetua cautare.

    Am scris si eu la un timp ceva pe tema asta si am fost inundat de mailuri dupa republicarea pe alte site-uri si pe Facebook (articolul a fost scris acum un an si nu-i dau deocamdata link, pentru ca nu asta e scopul comentariului).

    Oricum, iti sustin pozitia. The more the merrier!

  12. adi says:

    Nu vreau o lume condusă de americani, nu vreau sa înghit fortat corectitudine politica, nu vreau sa susțin fmi, ue nato, pentru ca le consider instrumente de impunere a tiraniei monopolare. Sunt spălat pe creier pentru ca observ cum de-a lungul istoriei americanii au mințit înșelat si distrus multe tari in goana dupa satisfacerea interesului economic si al nevoii de a fii stăpânii lumii. Istoria este reala si oricâte propaganda ai face nu o poti ascunde. România a ajuns aici nu din cauza rușilor ci din cauza vestului. Asasinarea economică a țării a fost instrumentată de catre vest nu de catre rusi. Minciunile si ipocrizia vestului in orice situatie de conflict sunt prea vizibile ca sa nu te deranjeze. Asta dacă nu esti spălat pe creier de propaganda vestică.

  13. Vlad says:

    Adevarul este undeva la mijloc. Si comunistii si capitalistii (ma refer la cei care detin fraiele, nu conducatorii de state) sunt niste sociopati. Folosesc mass-media si manipularea de orice fel ca sa te faca sa treci intr-o anumita tabara. Nu exista o tabara de preferat. Am vazut ce vine din Vest si ce influente nocive pot exista si parintii nostri au trait calvarul influentei estice. Asa ca ceea ce e de facut, e sa ne regasim identitatea ca popor si cat se poate sa ajungem la un consens intre noi.
    Ceea ce observ, cu parere de rau, este ca lumea este dezbinata. Fiecare are cate o parere, preferabil diferita de a celuilalt iar obiectivismul e ceva rarisim.
    Dar asta cred ca este salvarea noastra. Sa fim mai uniti, sa ne regasim, nu sa ne bazam pe o anumita tabara ca o sa ne salveze.

  14. krossfire says:

    Observ ca vocile pro-ruse sunt foarte tinere (si inca naive, ca si argumentele lor).

    Altfel, Vlad: nu, adevarul nu este niciodata la mijloc. Adevarul politic e o treaba subiectiva pe care fie o accepti, fie o combati. Obiectivitatea, nu obiectivismul, este imposibila in marile cercuri. Nici fortele vestice, nici “neamurile” de la Est de Nistru (pentru ca mai au de lucru pana sa fie state) nu vor accepta “o viziune obiectiva”. Prin urmare, alegi cel mai mic compromis, urmarind intotdeauna propriul interes sau interesul tarii tale, interes care nu are ce sa primeasca de la Rusia lui Putin (nici macar gaze, culmea), indiferent de cate voci adolescente ti-ar da lectii.

    Poti fi obiectiv cu propria viziune, dar niciodata in politica si nu cand tu esti cel care tine in mana stiloul care va pecetlui soarta a milioane de oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card