Cu cinci zile înainte de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în Sarajevo, Kaiserul german vizita cuirasatul HMS King George V, în cadrul deselor vizite de curtoazie ale forțelor navale ale celor două țări. Peste o lună și cinci zile cele două țări urmau să fie în război, începând un măcel de neînchipuit.

România se declara între timp neutră, încercând să echilibreze cumva necesitatea păstrării unui comerț important și masiv cu Germania, fără a-și strica șansele unificării cu Transilvania dacă Puterile Centrale, cu care era aliată printr-un tratat secret, pierdeau războiul. Își încălca astfel datoriile de aliat, dar își păstra deschise opțiunile, în contextul în care câștigurile teritoriale obținute în 1913 (Cadrilaterul) aduseseră o oarecare euforie în clasa politică de la București. Tot în secret, România urma să negocieze alierea cu Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia, negocieri finalizate doi ani mai târziu, cu intrarea țării în război contra foștilor aliați.

Rezultatul istoric a fost unul favorabil statului român, dar pierderile au fost absolut colosale: 340.000 de morți, 300.000 de răniți grav și 116.000 prizonieri și dispăruți. Deși a intrat în război abia după doi ani de la izbucnirea acestuia, România a fost cam a șaptea nație din război în clasamentul pierderilor militare, în funcție de sursele istorice, dar a fost pe locul TREI în topul pierderilor de vieți omenești raportate la dimensiunea populației (circa 8% din populație a murit în război!). Comportamentul elitelor românești din această perioadă – elite care au astăzi statui în parcuri și sunt amintite în discursuri sforăitoare – a fost unul absolut dezastruos, ținând cont de toate aceste date. Din păcate, victoria finală nu a depins în niciun moment de români sau de deciziile politicienilor români, ci de contextul internațional, dar completa nepregătire a autorităților române a avut efecte dezastruoase pentru poporul pe care îl conduceau.

România, metaforă.

România, metaforă.

Nu am învățat nimic din lecția administrată de istorie, astfel încât, două decenii și ceva mai încolo, România reușea, cu ajutorul neprețuit al unei alte clase de politicieni valoroși, să piardă peste 800.000 de oameni, fiind undeva pe locul 10 în clasamentul nedorit al țărilor care au pierdut cel mai mare număr de oameni în al Doilea Război Mondial, iar asta luând în calcul doar cetățenii regatului României!

Cei 45 de ani care au urmat au transformat România într-una dintre cele mai sărace țări ale blocului Estic, atât din cauza apropierii de URSS, care a devalizat țara vreme de un deceniu, dar mai ales a politicilor dezastruoase pe toate planurile întreprinse de conducătorii comuniști români. Până și bulgarii și moldovenii trăiau mai bine decât românii în comunism, doar albanezii fiind mai triști decât noi în tot blocul Europei de Est. Toate astea s-au uitat, în schimb ne mândrim acuma cu „realizărili” ceaușiste, uitând că, dacă am fi avut niște politicieni decenți în capul statului, chiar și România comunistă ar fi putut ajunge din urmă Cehoslovacia sau Polonia, ca să nu mai amintesc de Ungaria, țări în care, raportat la halul de animalizare în care se trăia în România, toate erau bune și frumoase. Faptul că astăzi unii îi duc dorul lui Ceaușescu arată cât de mare a fost gradul de imbecilizare al românilor în comunismul ceaușist, care se află încă în sângele multora dintre cei care vor merge la vot.

Această cultură a deciziilor stupide a continuat și după 1989: am fost țara comunistă care a pierdut cei mai mulți oameni pentru a scăpa de comunism – până în urmă cu ceva luni chiar și războiul din Ucraina făcuse mai puține victime! Iar de comuniști tot n-am scăpat, pentru că i-am votat și răsvotat la fiecare sesiune de alegeri.

Romania, altă metaforă

Romania, altă metaforă

Cumva, nu știu cum, reușim de fiecare dată să ieșim în pierdere, mult mai mult decât „reușesc” vecinii noștri, aflați cam în aceeași poziționare geografică nepermis de slabă și de dezavantajată. Cumva, nu știu cum, totul trebuie construit la noi de trei ori mai scump decât la vecini (era valabil înainte de 1918, după cum ne raporta un Nicolae Iorga scârbit de tunurile date atunci când s-au construit gările „regale”, a fost valabil și în perioada interbelică, dar și sub comunism sau după), de trei ori mai încet și cu de trei ori mai multe pierderi de vieți omenești. Cumva, nu știu cum, avem un talent fantastic de a produce unii dintre cei mai buni oameni din lume, dar nu pentru noi, nu, ci pentru diasporă, acolo unde aceleași vârfuri își reneagă apartenența la nația asta care „nu i-a ajutat cu nimic să răzbată” – de la Caragiale la Brâncuși, de la Cioran și Ionesco, la atâția alții!

Veselie mare la Kremlin...

Rusia, ultima metaforă. SURSA: Telegraph.co.uk

Într-o țară democratică, alegerile sunt în principal un spectacol. Un spectacol în care actorii îți ridică foarte mult așteptările pentru a-ți obține votul și a dobândi (stăpânii lor, nu tu) puterea. Un spectacol acceptat pe scară largă în vest, dar care are aici întotdeauna implicații mult mai adânci, unele care țin de supraviețuire, iar nu doar de îmbunătățirea vreunui aspect al vieții zilnice. Au și ei corupții lor, ticăloșii lor, fanfaronii și acoperiții lor, dar acolo cumva societatea reușește să meargă înainte și să prospere, în timp ce la noi progresul se întâmplă cu viteza melcului, atunci când se întâmplă.

Nu te păcăli că și de data asta lucrurile vor fi la fel ca la celelalte alegeri democratice din România. Istoria și-a cam pierdut răbdarea, iar zgomotul de bocanci militari și de tunuri se aude deja din ce în ce mai tare, deși cade în continuare pe urechi surde atât în Europa, cât și la noi. Pe oricine ai alege, va avea în față cele mai grele decizii pe care le-a avut de luat un politician român în ultimii 75 de ani. Nu contează că peste 50-60 de ani va avea și el pe nedrept o statuie printr-un parc, contează că, indiferent de numele său, va avea fix aceeași tavă cu otrăvuri pusă în față.

Rusia vine, și vine puternic, iar odată cu ea vin și regimurile antidemocratice și axate pe manipularea socială extinsă la toate nivelurile. Răstimp, Europa scârțâie din toate încheieturile pe un val de naționalism izolaționist cum n-a mai existat de 75 de ani încoace. Corporatocrația americano-europeană își dă mâna cu cleptocrația asiatică prin spatele jovialilor politicieni americani și europeni, iar noi vom fi în prima linie a frontului. E adevărat, nu doar noi nu ne-am învățat lecțiile, ci în primul rând occidentalii, dar problema e că, de fiecare dată când ei o iau razna, noi reușim cumva să pierdem mult mai mult în cele din urmă.

Nu, nu răsufla ușurat că și-o fură deocamdată ucrainienii. Uită-te mai degrabă cu atenție la ceea ce li se întâmplă și la cât valorează, de fapt, vorbele occidentalilor cu privire la aliații și alianțele lor, atunci când își văd interesele amenințate. Iar apoi uită-te la candidații din sceneta politică românească și gândește-te: în furtuna care vine, pe cine ai vrea la cârmă? E, poate, ultima strigare în care te poți face auzit. Poate de data asta vom pierde, totuși, ceva mai puțini oameni, timp și bani.

Pentru că, după toamna aceasta friguroasă, nimic nu va mai fi la fel. De asta poți fi sigur.

Tagged with:  
Share →

3 Responses to Nimic nu va mai fi la fel

  1. [...] Într-adevăr, nimic nu a mai fost la fel de la alegerile din 2014. [...]

  2. Gio says:

    Iohannis ,omul securistului de la Cotroceni si al jefuitorilor portocalii , reprezinta viitorul luminos al Romaniei ? Interesanta ipoteza. Ultimii 10 ani au demonstrat ca nu sunt in stare sa balanseze furtul cu nivelul romanilor de trai. Iohannis cel sustinut de Tökes,Basescu ,Silaghi si aparatul de stat ,reprezinta optiunea mai buna ? Nu cred ..

  3. GRN says:

    @Gio : nu esti decat un retardat si probabil un incult care are 4 clase. esti din mediul rural? mai pe scurt, esti cumva un taran basit cu pamant intre dinti?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card