Tin minte cat de stupefiat am fost in momentul inundatiilor din Asia de Sud-Est cand romanii au pus mana de la mana si au strans o suma frumusica pe care au trimis-o acolo, la niste complet straini.

Tin iarasi minte cat de stupefiat am fost anul trecut cand s-au strans iarasi sume de bani si foarte multe lucruri pentru sinistratii de la noi.

Nu am fost obisnuit cu asa ceva, nici in copilaria comunista, si nici in primii 15 ani care au trecut de la Revolutie.

La coada nu iti permiteai sa fii milos. Ti-o lua altul inainte si tu riscai sa vii acasa fara ‘ce-a venit’. La urcarea in autobuz nu iti permiteai sa lasi pe altul in fata, ca era prea plin si ramaneai pe-afara. La scoala nu iti permiteai sa lasi garda jos ca ti-o dadea altul in barba. Si tot asa.

Romanul s-a invatat sa fie crancen, sa lupte crud si eficient pentru supravietuirea si propasirea personala. Pentru el este o agresiune daca ii suni la usa, o umilire daca isi asculta sotia si o prostie sa isi faca mila cu un cersetor pe strada. A invatat de prea multe ori ca romanii ceilalti sunt mai parsivi ca el, si ca ala care iti ofera nu stiu ce gratis la usa vrea de fapt sa-ti ia banii, ca sotia vrea sa te tina sub papuc (sau sotul sa te manipuleze) si ca cersetorul pe strada de fapt e super bogat nene, tu stii cat face astia pe zi?!

Pentru fanii unor filme SF de prost gust, romanii seamana cel mai mult cu romulanii. Fiecare pentru el, un amalgam de tradatori, negustori isteti si isterici orgoliosi. Caci romanii s-au obisnuit sa dea ei primii, ca sa nu si-o fure de la ceilalti. Lasi pe unul in trafic sa intre? Iti ia fata si mai intra inca unul dupa el. Iti lauzi un coleg? Iti ajunge sef si te persecuta. Si tot asa…

Vad zilele astea un mic val de emotii ridicat de miselia unui Ontanu, sau de regasirea unor batrani care stau pe strada de 4 ani de zile. Romanii incep sa deschida ochii. Evident, cei care ii deschid sunt orbiti de prea multa lumina, iar umbrele care stau in intuneric se grabesc sa-i traga repede inapoi in pestera. Ce-ai bai, esti fraier? Nu stii cat am patimit? Si mie mi-a fost greu. Si eu facut foamea. Si eu am primit mii de pumni in cap. Ia mai duca-se!

Romulania incepe sa aibe constiinta. E un proces ireversibil, lent la inceput, care se va concretiza insa in curand intr-o participare mai mare a celor sensibili (sau care isi descopera sensibilitatile) la ONG-urile care pot intr-adevar sa faca ceva eficient, nu sa se lamenteze doar ca nu se face nimic. Si desi acum cei care incep sa vada sunt trasi repede inapoi, la un moment dat vor trage si ei pe altii.

Poate ca in 10 ani Romulania se va putea renumi Romania, si poate ca nu vom mai fi stupefiati ca semenii nostri isi rup din timp/bani/energie pentru a-i ajuta pe neajutoratii si ratatii lumii.

ps.

apropo, statistic vorbind, se cam apropie un cutremur. Sunt curios, chiar curios: cei care isi vor pierde casa, bunurile, slujba, rudele, prietenii sau sanatatea, vor reusi sa iasa la lumina, sau vor ramane in pestera?

pps.

pentru cei lenesi exista solutia www.donatiionline.ro . Certificata guvernamental. ;)

Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card