Presedinte de onoare pe viata al Societatii Biblice Britanice, numit de presa elvetiana “Luther de Roumanie” si autorul celei mai publicate traduceri in limba romana a Bibliei. Un om de aceeasi anvergura intelectuala si religioasa cu a unui Gala Galaction, Nichifor Crainic, Petre Tutea sau Dumitru Staniloaie, dar fara derapaje ultranationaliste sau fundamentaliste.

In acelasi timp, principala tinta a atacului Bisericii Ortodoxe Romane in scandalul Bibliei vandute de ziarul Adevarul zilele trecute. Mi-a atras atentia sintagma “Biblie neoprotestanta”, folosita in comunicatul BOR. Similar cu anatema intr-o tara in care omul care a creat respectiva traducere biblica este practic necunoscut – in afara numelui, probabil.

Care-i adevarul? Si ar trebui sa ne pese de faptul ca acum aproape 100 de ani un roman a reusit sa intre intr-o liga extrem de mica, cea a traducatorilor individuali ai Bibliei in limba curenta a poporului?

Din pacate exista doar o carte scrisa despre viata lui, si aceea in nota propagandistica, specifica neoprotestantilor. Daca citesti presa ortodoxa, acelasi om e un biet ratacit, caruia i se neaga orice valenta teologica.

Omul despre care vorbesc insa nu a fost niciodata un protestant, neo sau de stil vechi. Si nici nu a dorit sa reformeze vreo institutie religioasa, cum a incercat Luther. A incercat sa reformeze oameni.

Daca vreti putina istorie romantata la pranz, cititi, ca merita.

Un calugar ortodox si o printesa

Dumitru Cornilescu s-a nascut ortodox, pe 4 aprilie 1891, in familia unui invatator. Bunicii lui erau preoti ortodocsi. El insusi a urmat Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, fiind numit diacon si apoi ierodiacon (diacon calugar) la Manastirea Dobrovat (Husi). Nu a fost preot, asta trebuie subliniat, caci ar fi trebuit sa se casatoreasca, iar el voia sa se decide traducerilor. Asadar s-a calugarit.

Fiind pasionat de ebraica si greaca veche, dar si cu mare talent la traduceri, Cornilescu si-a pus in minte foarte devreme sa traduca insasi Biblia. Asta se intampla in 1916, la capatul a patru ani in care tradusese si publicase o sumedenie de carti de “viata crestina”, prin care incerca sa popularizeze doctrina crestina mai pe intelesul unei noi generatii.

Putin context: coleg de generatie cu Nichifor Crainic, teolog ortodox care a pus bazele doctrinare ale legionarismului, contemporan cu un Nicolae Iorga aflat in plina glorie academica la cei 45 de ani ai sai, contemporan cu Gala Galaction, alt teolog ortodox protejat al lui Tudor Arghezi, Cornilescu era un om al unui timp in care Biserica Ortodoxa Romana ramasese o institutie anchilozata, incapabila sa avanseze o data cu vremurile.

Daca in filosofia statului laic roman formele fara fond deplanse de Maiorescu erau in continuare aplicate cu brio asupra unui popor 90% rural (spre disperarea lui Iorga), dar incepeau sa dea roade si sa duca societatea romaneasca spre perioada ei “de aur” a Marii Uniri si a crearii statului modern, in realitatea zilnica lucrurile erau tragice: mare parte dintre tarani erau analfabeti, plini de superstitii medievale si cu o mentalitate feudala. Desi literatura laica luase avant datorita marilor clasici romani, cea religioasa ramasese ingropata intr-o limba arhaica. Publicul urban pur si simplu nu avea Biblia in casa, caci in acea perioada se vindeau cam 500-1000 de Biblii pe an – erau traduceri vechi de 60 de ani, dintr-o perioada in care BOR era inca sub pulpana Bisericii Ortodoxe Ruse. Atentie insa, ele erau scrise in romana, cu caractere latine, nu cu caractere chirilice cum spun lucrarile de propaganda neoprotestanta.

Calugarul ortodox Cornilescu incepe traducerea Bibliei intr-o limba romaneasca moderna, dar asta numai datorita intalnirii sale cu o printesa – Rallu Calimachi, sotia presedintelui Camerei Conservatoare a Romaniei, printul Cantacuzino Pascani. Batrana doamna ii ofera gazduire si intretinere tanarului calugar la mosia de langa Botosani, cu conditia de a face o traducere prin care sa se poata alfabetiza sutele de mii de tarani aflati inca in Evul Mediu. Se pare ca printesa era protestanta, dar nu am gasit nicaieri vreo dovada in acest sens.

Patru ani mai tarziu, in 1920, Cornilescu anunta finalizarea traducerii Bibliei, iar in 1921 lucrarea este publicata pe spezele Societatii pentru Raspandirea Bibliei in Anglia si Strainatate – cea mai mare editura biblica din lume. Cornilescu devine astfel un traducator de aceeasi anvergura cu marii traducatori in limbile nationale ale celorlalte natiuni europene – e un cerc foarte restrans, pentru ca nu e de colo sa traduci de unul singur, in doar patru ani, din limbile originale si nu din slavona, o lucrare monumentala si grea cum este Biblia!

Biblie ortodoxa sau neoprotestanta?

Merita spus in acest context ca Biblia lui are greseli inerente de traducere. Si nu ma refer la greseli doctrinare – putin ma intereseaza ce cred ortodocsii, catolicii, protestantii sau neoprotestantii in aceasta privinta. Ma refer strict la redarea cu fidelitate a textului biblic din limbile originale. Aici insa as intra intr-o disputa uriasa, in care fiecare cult crestin sustine ca e mai tare decat celelalte, prilej de blesteme reciproce si alte mizerii. Sa le aiba la ei acolo.

Departe insa de a fi o Biblie ‘falsificata’, cum sustin habotnicii. Este o lucrare literara importanta pentru Romania, cu precadere pentru ca pe ea s-au alfabetizat – literar dar si religios – sute de mii de tarani romani. Nu e cu nimic mai prejos de Biblia Sinodala din 1914, de Biblia lui Gala Galaction scoasa in 1938 sau de Biblia lui Anania, scoasa dupa Revolutie. Ca o anecdota, vestitul Staniloaie utiliza in predicile sale Biblia Sinodala din 1914, pe considerentul ca cea din 1936 si editiile ulterioare ale BOR se bazeaza pe textele masoretice si nu pe Septuaginta, asta ca sa va dati seama de abundenta de opinii si de parti-pris-uri cu privire la autenticitatea uneia dintre traducerile biblice. Repet, nu intru in alte detalii legate de chichitele istorice ale teologilor romani.

Fiecare traducere are plusurile si minusurile sale, fiecare este scrisa in cheia propriilor pareri asupra sensurilor cuvintelor originale, iar certurile dintre biserici si teologi pe tema “exactitatii” lor ma lasa complet rece.

Dar impactul sau asupra romanilor este mult mai mare decat al oricarei Biblii de pana la el, si as indrazni sa spun ca si decat al oricarei Biblii romanesti de dupa el.

Si revin un pic la scandalul din aceste zile. La momentul publicarii ei, traducerea Bibliei de catre calugarul ortodox Cornilescu s-a bucurat de larga recunoastere printre ierarhii ortodocsi. Insusi Patriarhul Miron Cristea l-a pretuit pe Cornilescu, iar recenziile vremii in presa religioasa erau mai degraba laudative.

Dar ceva s-a intamplat – ceva ce se intamplase inainte si cu Luther si cu Tyndale si cu altii care au tradus Biblia. Cornilescu a ajuns la concluzia ca dogmele si traditiile Bisericii nu sunt in acord cu ce scrie in Biblie. Cei patru ani in care a stat izolat de lume si a tradus Biblia au fost pentru el echivalentul unei nasteri din nou – din aia tipic evanghelista. A fost fara indoiala influentat in acest sens si de cartile evanghelice pe care si le comandase din Vest, desi treaba asta e trecuta sub tacere de catre neoprotestanti.

Romanii din 1920 si renasterea spirituala

Cand s-a intors in Bucuresti la amicul sau, preotul ortodox Tudor Popescu, acesta a ramas uimit sa descopere ca diaconul pe care-l stia era acum la alt nivel. Incep amandoi sa predice in biserica Cuibul cu Barza un fel de teologie reformata, in care pun accentul pe mantuirea personala prin Hristos, iar nu prin respectarea dogmelor bisericii, a inchinarii la sfinti sau la Maica Domnului, si asa mai departe. Sute de oameni se aduna, mai intai in biserica, apoi in casele particulare ale celor doi. Printre ei, politicieni de seama, militari, preoti, inalti clerici, scriitori, oameni de rand. Insusi Octavian Goga face o descriere pertinenta asupra a ceea ce se intampla la biserica Cuibul cu Barza. (e lunga, e pe site-ul evanghelicilor, dar merita sa o cititi pentru a vedea cat de actuale raman observatiile sale un secol mai tarziu!)

Miscarea este initial vazuta cu ochi buni de Biserica, pentru ca mandria de a avea o Biblie in romana publicata in toata lumea era mare, iar mari ierarhi din Biserica isi doreau o renastere spirituala, cu preoti capabili sa invie in mase focul credintei care sa mai stinga din secularismul care incepuse a se instala si aici in zona urbana. Curand insa cei doi devin deranjanti pentru ca teologia lor se apropia prea tare de notiunile neoprotestante aduse cu vaporul de baptisti, evanghelisti, penticostali, adventisti si studentii in Biblie (martorii lui Iehova de azi), astfel incat apar probleme.

E o vreme in care se incearca o renastere spirituala a romanilor, atat pe plan politic, cat si pe plan religios, iar Cornilescu a fost doar o parte – zic eu benigna – a acestei miscari.

Caci este vremea in care se nasc miscari de extrema dreapta in Romania – ne aflam doar cu 4-5 ani inainte de fondarea Miscarii Legionare. Suntem intr-un timp in care Iorga promova revenirea la radacinile autohtone, in care colegul de teologie Nichifor Crainic ducea lucrurile chiar mai la dreapta, vizand evreii ca principala problema a tarii, si in care scurta perioada de toleranta religioasa urma a se sfarsi brusc in baile de sange legionare si antonesciene.

Cei doi facusera deja cateva sute de adepti, insa nu se putea vorbi de o miscare organizata, de vreo secta sau de vreo contestare a Bisericii ca institutie. Intentia fusese de a reforma constiinte, nu institutii. Si, asa cum se intampla deseori, asta a deranjat foarte tare.

Fuga in Vest

In 1923, insusi Miron Cristea, Patriarhul, il ia deoparte pe Cornilescu si il sfatuieste sa plece din tara impreuna cu preotul Tudor. Temandu-se pentru viata lor, cei doi pleaca in Germania, apoi se despart, Popescu revenind ulterior in tara. Daca acesta din urma fondeaza in 1926-27 singurul cult neoprotestant 100% autohton (deci nu adus cu vaporul din America), si anume “Crestinii dupa Scriptura”, actuala “Biserica Evanghelica Romana”, cu vreo 20.000 de enoriasi, Cornilescu ramane in Elvetia, unde isi continua viata ca pastor fara denominatiune, predicand o teologie evanghelica proprie in Casa pentru convalescenti din Landly, acolo unde devine pentru 25 de ani si Director al scolii de diaconite.

Cam asta e mini-reforma romaneasca :)

Ca o anecdota, Cornilescu era in tinerete la fel de misogin ca Maiorescu, care considera ca femeile au un intelect inerent inferior barbatilor din cauza creierului lor mai mic. Cornilescu refuzase initial sa vorbeasca in fata unui seminar monahal de calugarite ortodoxe din Romania, pe considerentul ca fetele alea n-o sa inteleaga nimic. Viata l-a dus apoi sa faca exact asta – sa predea fetelor tinere – timp de un sfert de veac.

Nu s-a mai intors niciodata in Romania – nu putea face asta din mai multe motive: in tara era considerat ‘fondator’ al BER, desi el nu urmarise asta (Popescu a trecut cu bine prin valurile de epurari si aruncari in inchisoare, preferand sa se retraga intr-un sat de munte, departe de radarul Securitatii). Apoi putea da ochii cu legionarii, ulterior cu comunistii, care n-ar fi putut trece cu vederea ca Biblia sa era folosita extensiv de cultele neoprotestante. Ar fi sfarsit fara indoiala la Aiud, acolo unde un anume Bartolomeu Anania, fost legionar, minte stralucita, ulterior alt mare traducator roman al Bibliei, se ocupa cu reeducarea intru spiritul comunist… C’asa-i in tenis!

Dupa pensionare, a ramas la Montreux, impreuna cu sotia sa cu care se casatorise la 50 de ani. De acolo a facut o singura calatorie – in America – la invitatia cultelor baptiste. A urmat o reinviere a eforturilor sale teologice, omul apucandu-se din nou sa scrie si sa tina predici radiodifuzate in toate comunitatile de romani de pretutindeni. Zeci de mii de romani l-au considerat un model, intr-o perioada in care acestea lipseau cu desavarsire.

In 1971, cand implinea 80 de ani, a fost sarbatorit de Uniunea Internationala a Societatilor Biblice, moment in care i s-a acordat si titlul de Presedinte de onoare pe viata al Societatii Biblice Britanice.

Luther de Romania a ramas insa toata viata lui deasupra oricarei denominatiuni crestine. Nu s-a botezat in niciun cult religios, a ramas cu botezul ortodox, desi n-a mai facut parte din biserica. Nu a denuntat Biserica Ortodoxa ca institutie – treaba asta nu l-a interesat, ci s-a preocupat de discutiile de la om la om, deasupra diferentelor de religie sau confesiune. Nu a facut diferente intre ortodocsi, catolici, protestanti, neoprotestanti sau atei. Le-a vorbit tuturor la fel. A fost unul dintre putinele exemple de teologi care au influentat prin scrierile si discursurile lor vietile a zeci de mii de oameni. Nu si-l poate revendica nicio grupare religioasa, iar asta mi-l face de-a dreptul simpatic.

Epilog

Normal, pentru ca din pacate reforma incercata in anii ’20 ai secolului trecut a esuat – la fel ca orice alta incercare de reformare a Bisericii (in Ortodoxie n-a existat nici macar un Vatican II), Cornilescu este privit, in functie de tabara din care faci parte, drept un mare teolog sau drept un nemernic eretic (“minunatul” Cleopa il numea iubitor de arginti, iar lucrarea lui, “facatura demna de sminitit ortodocsii”).

Din punctul meu de vedere, ca om care nu face parte din nicio tabara si nu ma intereseaza cat de mare teolog a fost, Cornilescu a fost un mare om de litere, dar mai presus de toate un mare Om. Nu a fost insa nici un nemernic mercantil, iar imbuibatii in straie cu fir de aur n-au niciun drept sa judece viata unuia care a predat toata viata lui oamenilor bolnavi – chit ca n-a dus lipsa de nimic in Elvetia.

Istoric vorbind, este unul dintre romanii care ar merita sa fie studiati la Istoria Religiilor. Daca tot se preda religia in scoli unor copii cu mintea prea frageda ca sa inteleaga diferenta intre stiinta si religie, daca tot se cauta cu disperare modele in trecutul nostru, Cornilescu ar trebui promovat ca unul dintre marii romani despre care nu stim, iata, din pacate, mai nimic, desi i-a influentat cu siguranta cel putin pe unii dintre apropiatii nostri, daca nu si pe noi insine.

Sursa imagine.

Tagged with:  
Share →

10 Responses to Luther de Romania

  1. testor says:

    Un singur cuvint: Multumesc!

  2. Victor says:

    ce parere aveti despre

    http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Facerea.html

    Cum să citim Facerea, principii fundamentale …

    ca tot veni vorba despre Biblie …

  3. angel says:

    Cel mai bun articol citit de mine in ultima perioada!

  4. Ovidiu Radulescu says:

    Un articol extrem de echilibrat scris cu profesionalism si cu sarea si piperul dragostei de a spune adevarul si numai adevarul. Multumesc.

  5. Anonimus says:

    Admiratia pe care o am pentru Preot Dumitru Cornilescu de cand am aflt ca el a tradus Biblia criticata de BOR,sau mai mult contestata de ortodoxie,mi-a crescut si mai mult afland despre daruirea acestui om in a fi de folos semenilor.
    Ce-am putea face sa scrie despre acest om si in cartile de Istorie,care cred ca se ridica mult mai presus de Andreea Esca -prezentator de stiri la TV despre care spre stupefactia mea ,aflu ca apare in cartile de Istorie.Neamul romanesc ar trebui sa fie mandru de asemenea oameni ca Traian Vuia,Aurel Vlaicu ,Henri Coanda sau Pr.Dumitru Cornilescu si nu sa fie marginalizati ,asa cum o face BOR fata de Pr.Dumitru Cornilescu.

  6. Dragos Petrescu says:

    Rusine natiei romane ca se lasa manipulata!
    Credinta stramoseasca = asa zisii fii ai lui Avram.
    INDOLENTA ROMANULUI la nivel de brand!!!

  7. Dragos Petrescu says:

    Patrafire rusesti aurite pe pantecele securistilor cu barbi.

  8. [...] Luther de Romania Via – zvoner.ro [...]

  9. [...] History, Romania Dacă în urmă cu câteva luni vă povesteam despre un român celebru, numit Luther de România de către elvețieni, dar practic necunoscut și hulit în România, azi vă voi povesti, instigat [...]

  10. [...] ți-a plăcut, mai am alți iluștri români necunoscuți: Raoul Gunsberg, Dumitru Cornilescu, și vor mai [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card