Citeam azi de dimineata un material BBC care detalia abundenta de zvonuri din ultimele zile cu privire la dejucarea unei presupuse lovituri de stat in China. Pentru cei care n-au timp sa citeasca tot, exista doua factiuni principale in PCC: utecistii ‘reformisti’, dintre care s-au tras Hu Jintao – actualul presedinte – si Wen Jiabao, actualul premier, dar si factiunea din Shanghai, patronata de batranul Jiang Zemin (da, traieste, la cei 86 de anisori ai sai!), care ar dori sa-l bage in fata ca nou presedinte al Chinei pe Xi Jingping, un ‘stangist’.

Cele doua factiuni – in fond o normala asezare a Partidului unic pe cele doua aripi traditionale in orice tara – reformisti si conservatori (simplific foarte mult, caci nu despre asta e articolul de fata) isi impart de obicei intre ele fraiele puterii printr-o alternanta tacita la putere. Se zvoneste ca n-ar mai fi cazul si acum si ca aripa utecistilor, la putere, ar dori sa ii sara de la alternanta pe cei din Shanghai.

Motivul zvonurilor? Au sarit ceva capete la esalonul doi, din tabara ‘stangistilor’, iar oameni cu pozitii cheie in ministerul securitatii (mai precis chiar seful Securitatii) ar fi consemnati la domiciliu in urma unei tentative de preluare a puterii. Asadar: avem o lovitura de stat in China?

Autorul BBC a crescut intr-o tara democratica. Aceiasi autori BBC – dar si de la CNN si altele asemenea – se extaziau in urma cu vreun an, cand Medvedev dadea semne ca i s-ar putea opune lui Putin. Aceiasi autori supraestimau importanta unor contracandidati rusi la alegerile prezidentiale, de parca ar fi fost vorba de vreo democratie veritabila acolo. Nu ma mir, asadar, ca se grabesc sa agite apele si in privinta Chinei.

De ori de cate ori se impute treaba intr-un regim autoritar rafinat – cum este cel al Rusiei sau al Chinei – multi spera ca societatea civila va reusi sa preia initiativa si sa ‘dea jos tiranii’ – asa cum s-a facut in Egipt sau in Libia. Da, numai ca, de cele mai multe ori, aceste schisme si lupte pentru putere se dau intre oameni care nu vor nimic democratic pentru tara lor. Iar o parte dintre ele sunt un spectacol ieftin dat pentru mase, mai precis pentru manipularea loialitatii lor cu privire la oligarhii care ii conduc. Li se arata o sperietoare, ca sa stea linistiti la locurile lor.

Si intre a-i speria pe chinezi cu spectrul unei preluari a puterii de catre armata, sau a-i lasa sa fie indiferenti fata de noua conducere civila (chinezii au Congres anul asta), ghici ce poate alege un regim autoritar? Nu e mai simplu sa rezolvi niste conflicte interne mocnite, dand de inteles maselor ca singura alternativa la un partid unic e preluarea puterii de catre armata – chestie care automat duce la o simpatizare a populatiei cu conducerea civila, mai ales intr-o tara care nu a uitat ce rau a fost sub conducerea militara?

Din acest motiv, ceea ce se intampla acum in China pare mai degraba o manipulare din asta fina: hai sa speriem poporul cu ce poate fi mai rau (premierul amintea chiar de spectrul unei Revolutii Culturale, sintagma suficienta pentru a provoca infarctul in cateva zeci de mii de chinezi), ca sa ne legitimam propria putere. E normal ca, odata ajunsi la un asemenea nivel de rafinare a puterii, chinezii sa o ia treptat pe panta unor schisme (au un trecut plin de ele, chiar un trecut recent). Atata doar ca puterea ramane a Partidului. Indiferent ca trece de la reformatori la ‘stangistii’ din Shanghai.

Negocierile din spatele usilor inchise trebuie sa fie aprinse acum, iar jocul este dur – nu e chiar asa neimportant ca seful Securitatii sa fie in arest la domiciliu, sau, cel putin, sa fie tras pe linie moarta. Este practic o mana forte pe care sa negociezi pozitii cat mai bune (si mai banoase) in administratia care vine. E un joc politic absolut normal intr-un sistem cvasi-feudal, in care armata este fluturata doar ca o sperietoare.

Altminteri, uneori se mai face si buba. Vezi Egiptul, unde milioane de oameni au demonstrat pe strazi, doar ca tranzitia dinspre un tiran spre fiul sau reformist sa nu mai aiba loc drept urmare a manipularii din partea Armatei (cei din piata isi faceau iluzii ca vor fi liberi). Sau vezi Romania, unde un ‘exilat’ la Iasi a jucat cerculete cu Dictatorul pana i-a infipt un glont in cap, ani mai tarziu.

Pana una, alta, anul asta toti ochii sunt pe China.

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card