Uneori imi amintesc, ca prin vis, de zilele in care lucram pentru corporatii. De la 9 pana la 19, de luni pana vineri. Partea buna? Banii in cont la fiecare sfarsit de luna. Si chestii invatate. Si colegii predictibili. Rutina (da, culmea, uneori mi-e dor tare de rutina!)

Partea proasta? Ca nu aveam zile nebune, ca cele de saptamana trecuta. Ma refer la asta…

Dar ma refer si la ce urmeaza: o saptamana prin Europa pentru a relata de la Salonul Auto de la Geneva 2011, a lua cateva interviuri sper eu foarte interesante (dintre care unul cu siguranta va fi extrem de interesant), dar si pentru a incerca sa ajung la izvoarele Dunarii si sa vad cum se circula in Alpii elvetieni si francezi pe timp de iarna.

Apoi, o alta saptamana magica, care incepe imediat cum aterizez inapoi in Bucuresti. Despre respectiva saptamana si respectivul proiect, putintel mai incolo insa.

Singura mare diferenta e ca fac toate astea fara niciun ban in buzunar. Sau ma rog, cu extrem de putini bani, imprumutati uneori de la prieteni, in asteptarea platilor de la clientii carora le faci un lucru azi si ti-l platesc la Sfantu-Asteapta (chestie generalizata acum in economia romaneasca, intarzierile de plata ale tuturor – deci inclusiv ale mele catre altii – atingand si patru luni!).

O alta mare diferenta este ca totul se traduce in materiale text, foto si video, scrise, facute si montate uneori si pana la 2-3 noapte. Adica e munca, nu joaca. O munca absolut continua, 14 ore pe zi. Zi de zi. Vezi un peisaj frumos, gata, trebuie sa-l pui in poza. Conduci 2-3 ore, ajungi in varf de munte, cauti o spalatorie, speli masina, apoi faci sesiunea foto, mai si filmezi, ajungi seara si te apuci sa scrii, sa prelucrezi poze si, daca mai ai inima-n tine, sa montezi si filmele. A doua zi o iei de la capat. Intre timp, negociezi contracte de publicitate, incerci sa misti constiinte, sa infrunti lipse de chef, mentalitati inchise, incompetente sau propria-ti lipsa de energie. Esti un lucrator pe plantatie, producand continut cat mai mult, cat mai indexabil, cat mai bun esti tu in stare sa-l produci in scurtul ragaz care iti mai ramane sa scrii. Si apoi o iei din nou, de la capat.

Livin’ la vida loca.

Intreba cineva daca m-as intoarce intr-o corporatie. Pe bune daca stiu ce sa zic, chiar si pe criza asta, in care faci un proiect azi si-ti iei banii la trei-patru luni distanta si in care la randul tau ii platesti pe altii la trei-patru luni distanta, cu tot stressul si toate noptile nedormite din cauza asta.

Tot ce pot spune e ca, daca ai posibilitatea si te lasa inima (:P), concediaza-ti seful si apuca-te de treaba pe cont propriu. Uneori e tot ce iti puteai dori. :)

Tagged with:  
Share →

3 Responses to La patron sau pe cont propriu?

  1. zoso says:

    sper din tot sufletul că nu voi aştepta 2-3 săptămâni să văd poze

    ps: http://www.zoso.ro/social-media-subscribe-to-fuckin-comments/

  2. admin says:

    Gata, ma apuc sa bag pluginul ala :D

  3. Ciprian says:

    da Doamne sa scap de patroni, da Doamne!!
    :\

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card