Dacă Mesia era român, ar fi fost bipolar.

Ar fi transformat apa în vin, iar apoi l-ar fi dat pe tot pe gât și ar fi spart ulcica în capul primului venit.
Ar fi dansat pe masă cu mireasa și apoi l-ar fi sărutat cu efuziune pe gură pe mire.
S-ar fi răstit la maică-sa și i-ar fi bălăcărit pe frații săi care nu credeau în el, băi ăștia, voi știți cine sunt IO?
S-ar fi urcat pe muntele înalt și ar fi acceptat târgul satanei, doar ca să-l tragă în piept ulterior.
Și-ar fi ales discipolii în funcție de șpagă.
L-ar fi dat afară din primul moment pe Petru, pentru insubordonare.
N-ar mai fi călcat pe apă, ci i-ar fi chemat pe apostoli spre el, înot, doar ca să se amuze.
L-ar fi înviat pe bunul său prieten Lazăr, dar numai după ce s-ar fi asigurat că tot el l-a omorît, nesimțitul naibii de viperă încălzită la sân, să se învețe minte.
N-ar mai fi răsturnat mesele cămătarilor și schimbătorilor de bani, ci le-ar fi luat comision.
Ar fi întors obrazul celui care îl pălmuia, doar ca să-i înfigă un cuțit în spate când acesta s-ar fi întors.
Și, în fine, ar fi murit pe Cruce fără să mai suspine Eli Eli Lama sabactani, ci doar un neaoș „asta este, ce să facem.”

Dacă Mesia era român, ne mântuiam singuri, prin șpagă.

N-are nicio legătură, dar cântă fata asta divin, așa că…

Sau, mai degrabă…

Nu, nu cred că ar fi făcut toate acestea. Suntem și noi ca toate celelalte popoare. Cred că doar s-ar fi speriat că poate fi realmente bun, că-l vorbește lumea de rău, că nu dă bine la imagine și la ce cred alții, dar mai ales că moare pentru niște nesimțiți care nu-i vor aprecia sacrificul, pentru zeci, sute și mii de mici mesia wanna-be, toți cu degetul acuzator spre el. La ce bun?

Și l-am putea oare condamna?

Uneori mi se pare că aerul din țară devine irespirabil. Suntem prea mulți judecători, prea mulți acuzatori, prea mulți preocupați să-și justifice nimicnicia aruncând cu rahat în alții. În toată această gălăgie, nu-ți mai poți da seama cine are dreptate și cine nu, cine e curat și cine e murdar, cine are dreptul să acuze și cine nu. Și oare mai rămâne cineva curat?

Sunt atâtea lupte și atâția Mesia puri și duri la toate nivelurile, încât ai impresia că nația asta e într-adevăr cea chemată, dar nu unde credeți voi, ci la balamuc.

Și e păcat. Avem o țară frumoasă. Nu se compară ea cu ce vezi la Vest de Budapesta, dar are frumusețea ei aparte, molcomă, liniștită, relaxată. Te calmează, atunci când o străbați pe îndelete.

Doar că atunci când îi cunoști locuitorii, simți nevoia să faci un pas în spate. În special orășenii, căci la sate liniștea crește deja în bătrânii rămași acolo. Nervozitatea asta exacerbată, sindromul mesianic de care suferim în grup, combinația asta letală de lipsă de respect de sine și orgoliu nemăsurat – toate acestea ne fac să transformăm raiul în iad. Ne-o facem cu mâna noastră.

Și, din nou zic, e păcat. În loc să tragem aer în piept și să ne dăm seama că e loc pentru toți sub soare, ne repezim unii altora cu un fanatism cvasi-religios, până nu mai rămâne nimic nici din unii, nici din ceilalți. Am putea fi buni, dar alegem să fim răi.

Dacă Mesia ar fi fost român, ar fi plecat demult dintre noi, dezgustat.

Ha, te-oi pomeni…

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card