Romanul traieste crancen. Respira crancen. Se bucura crancen si plange tot asa. Orice i se intampla in viata, bun, rau, neutru, are motive sa se planga. Crancen.

Este atata incrancenare, atata nervozitate in viata romanului incat atunci cand ajunge intr-un loc linistit se simte strain. Ceva nu e in regula. Ceva ii pute. Cauta eventual repede stirile, sa afle ce nenorociri s-au mai intamplat.

Chestia asta se remarca cu usurinta la TV. Nu stiu daca o sa aveti curajul sa-l priviti diseara pe CTP la Turcescu (la 22), insa cu siguranta o sa fie un exemplu de roman crancen fata cu un alt roman care-i seamana 100%.

Orice roman care isi ducea viata cat de cat calm pe vremuri, cum ajunge in vizorul celorlalti, cum incepe sa-si dezvolte tepi, carcase, gheare, platose. Luati de exemplu oficialitatile. Pe vremea cand era ministru de externe, Nastase avea o gurita simpatica si delicata. Nici nu mai conta ca indruga incontinuu platitudini, era delicat. Cand Geoana era ambasador in America, parea de-a dreptul gay, atat era de “fin”. Nu mai vorbesc de-alde Roman, Turcescu cand si-a inceput job-ul, sau de vecina de la trei inainte sa nasca. Si acum? Niste fiare dezlantuite. Toti.

Caci boala asta este generala. Nu se rezuma doar la figurile publice. Ea se rasfrange si la bloc, ea se rasfrange si la serviciu, ba chiar si pe net.

Ca tot veni vorba de net. Ai o opinie? Daca indraznesti sa ti-o spui iti vor sari imediat zeci de binevoitori in cap care sa iti demonstreze ca esti un idiot. Faci un lucru din pasiune? Vei fi acuzat imediat ca vrei sa profiti. Scoti bani dintr-o idee? Esti deja pierdut, fiu al Satanei, un impostor.

Romanul este crancen cu el insusi, cu cei din jurul sau, cu animalele si cu natura. Nimic nu-i scapa. Se duce la hypermarket, isi umple caruciorul, si apoi se intoarce nefericit acasa: e atat de sarac! Nu-i ajung banii de nimic. Se duce in calatorii, se pozeaza in disperare cu toate monumentele, apoi se intoarce acasa si declara trist ca acolo era plin de aroganti si ca aici e plin de prosti. El e singurul destept, evident, si din cauza asta se simte mizerabil.

Oare cat o mai dura incrancenarea asta? Inteleg, anii razboiului, si anii ’50 au facut ca parintii sau bunicii nostri sa aibe o tinerete crancena. Dar apoi anii ’70 au fost un respiro, in care s-a trait altfel. Pentru putin timp, evident, dar altfel. De 20-25 de ani incoace s-a trait prost, extrem de prost chiar, insa in ultimii ani lucrurile au luat-o binisor in sus.

Cu toate astea, romanul a ramas la fel de incrancenat, la fel de nefericit si la fel de mizerabil. A uitat sa zambeasca, a uitat sa se relaxeze, a uitat sa mai priveasca in jurul sau si sa accepte ca altii pot gandi altfel, ca altii pot sa nu fie de acord cu el, sau ca si el mai poate gresi. Macar din cand in cand. Si sa treaca mai departe, sa se bucure de viata.

De ce?

Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card