Ies din casa, iau liftul, deschid usa de la intrare. Vecinul de la doi isi strecoara catelul pe langa mine si da sa intre. Mie imi ramane ‘buna dimineata’ in gat si ma dau la o parte sa-i fac loc.

Cobor la metrou, scot cartela de abonament, o lipesc de cititor, nu o valideaza. O departez, o apropii din nou si simt cum intre timp imi rasufla in ceafa o cucoana cu caciula de blana pe cap. Mirosul e inconfundabil, de ruj prost amestecat cu cafea si blana uda care pute a naftalina. A treia oara reusesc. Din fericire, caci altfel m-ar fi impins peste turnichet.

Vine metroul. Fac respectuos loc sa iasa cei dinauntru, ma impinge unu’ din spate sa intre. Prin mine. Imi gasesc un loc mai la fereala si incerc sa citesc ceva dintr-o revista. La statia urmatoare se aseaza un nene cu o pufoaica langa mine, impingandu-mi piciorul meu stang in piciorul meu drept, pentru ca el trebuie sa stea cracanat. Si sa ofteze a usturoi.

Se apropie statia mea, ma pun in fata usii, se opreste metroul, stau in asa fel incat sa fiu vizibil de cei de pe peron, de la Eroilor. Ei ma vad, dar stau direct in usa. Dau sa ies, ei dau sa intre in acelasi timp. Ma strecor cu greu si apoi ies de acolo. Ma rog, aici recunosc, ies vijelios din metrou aruncandu-ma direct in ei. Unu’ scanceste a protest. Las’ sa se invete minte.

Astept sa se faca un pic de liniste in trafic si dau sa traversez pe trecerea din fata Academiei Militare. Merg alert, nu imi tarai picioarele, dar nici nu fug. Unu’ cu un Logan ma vede ca sunt deja la o treime din trecere si accelereaza sa treaca prin fata mea. Trece. Celalalt din spatele lui, tot cu un Logan, isi da seama ca m-ar lua pe capota si isi lasa masina sa curga spre mine, dar nu mai accelereaza. Fac un mic salt in fata, doar ca sa fiu sigur, spre nemultumirea celui cu BMW din ’92 de pe sensul opus, care e nevoit chiar sa opreasca de tot, la mai putin de juma’ de metru de picioarele mele. Si el credea ca are timp sa treaca.

Cand ma intorc de la serviciu seara intru la Mega Image. Stau sa ma uit la iaurturi, vine una vorbind la telefon, se baga in fata mea dandu-ma mai in spate ca sa-si ia Actimel la bax. Nu arata c-ar avea nevoie, e suficient de ridata ca tot Actimelul din lume sa nu mai conteze. Dar daca ar cere voie, ar face si mai multe riduri.

Ajung la coada, sunt sase persoane in fata mea. Imi las cosul jos, in stanga mea. Mi-l impinge in fata una din spatele meu, care vorbeste simultan la telefon si cu prietena ei. Pardon, pretena ei. Ii pute respiratia a tigari si plescaie usor cand rosteste inevitabilul ‘Da, fato’. Si apoi imi mai impinge un pic cosul, pentru ca eu las juma’ de metru spatiu intre mine si cea din fata mea. Pun mana pe cos si il opresc din inaintare. Las de data asta un metru intreg intre mine si cea din fata. Asta din spate deja graseiaza la telefon de nervi. Ar vrea sa ma impinga insa ii e inca frica. Fac un pas sa inaintez, ea reuseste sa faca doi si sa imi impinga din nou cosul in fata. Se mai impinge putin, de data asta chiar in mine, pana cand ma fac ca ma aplec brusc si ii dau un fund in burta. Icneste scurt dar nu indrazneste sa protesteze. Nici eu nu-mi cer scuze, si imi pun tacticos alimentele pe tejghea. Aia se razbuna barandu-i drumul cucoanei din fata mea, care nu mai are pe unde sa treaca.

M-am intrebat acum vreo 15 ani de ce au simtit nevoia bancile sa traseze o dunga rosie la un metru jumate de casiere, cand puteam foarte bine mersi sa stam infipti unul intr-altul la tejghea, facand maxima economie de spatiu. Tot acum vreo 15 ani mi-am dat raspunsul, si anume ca e mai civilizat asa, si ca oricum respectarea spatiului vital al celuilalt nu iti dauneaza cu nimic. La case mai ales, oricat te-ai impinge si oricat ai da din picior, tot la fel de tarziu – sau de repede – vei termina. La fel stau lucrurile si in trafic, si la metrou, si in lift si oriunde altundeva.

Si imi amintesc ca de ori de cate ori am stat la o coada sau am coborat din metrou sau am traversat in Occident, tot de atatea ori mi s-a respectat spatiul vital, sau chiar viata. Acolo oamenii lasa jumatate de metru intre ei, asteapta sa cobori si au rabdare la trecere chiar daca intre timp s-a facut rosu si tu te tarai pe zebra. Si asta pentru ca si ei se asteapta sa fie tratati la fel. Si sunt.

Numai ca romanul s-a obisnuit sa se impinga. Spatiile dintre oameni, masini si chiar blocuri il deranjeaza. Daca are pe unde sa se strecoare, se baga. Rabdarea a pierdut-o acum 30 de ani, cand a dat de greu si a inceput sa stea la coada, unde lupta pentru supravietuire era feroce. Are un teren? Isi face o casa cat tot terenul, chit ca da mana cu vecinul de pe terasa betonata pe care si-a facut-o. Are o masina? Se lipeste de bara celui din fata, sa nu cumva sa se bage altul in fata. Comunismul a tampit iremediabil generatii intregi de oameni, iar faptul ca orasele s-au umplut de taranoi cocliti nu a ajutat deloc. Suntem o natie de impinga-i Toaca, niste impinsi cronici, incapabili sa se respecte reciproc, sau sa se relaxeze, chiar si dupa 20 de ani de cand nu mai facem foamea.

Am vrut sa scriu aceasta insemnare intr-o nota amuzanta. N-am mai gasit taria, pentru ca tara asta este plina de oameni foarte tristi, prea grabiti sa isi impinga uratenia unul intr-altul. Ultima data i-am vazut impingandu-se sa pupe oase – da, si acolo se impingeau. Oare si cand or intra in mormant, tot asa s-or impinge?

Share →

3 Responses to Impinge-te romane!

  1. io says:

    Foarte frumos.

    Si mai e ceva: intrarea pe treptele rulante de la metrou e inghesuiala de nedescris, dar cei ce ajung pe scara stau. Desi ar trebui ca macar cei de pe partea stanga sa mearga, nimeni nu se misca. Deci ei nu vor sa ajunga mai repede unde au de ajuns, ci doar sa intre primii pe scara aia. Dupa ce au ajuns pe scara nu ii mai intereseaza.
    O natie de cretini.

  2. cristi says:

    fii convins ca tot asa ne vom impinge si acolo jos… :)

  3. Rootz says:

    Bookmarked pentru articolul asta :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card