“E mult mai simplu sa ai o piesa acum decat era in urma cu 40 de ani si tocmai de aceea nu mai gasesc nimic divin. Cred ca s-a sfarsit…”
Poate ca daca si romanasii care mai au o bruma de talent in cap (si musai nedescoperiti inca, pentru ca cei ajunsi deja la nivel de ‘star’ sunt irecuperabili) ar citi modul in care gandeste, se exprima si rade Ian Gillan, am ajunge si noi ca peste decenii sa ramanem in istoria muzicii macar cu o trupa…
Iata interviul sau dat pentru EVZ. Despre muzica, democratie, comunism, empatie si politica. Un monument de gandire britanica, un asa DA care ne arata cat de departe suntem in gandirea noastra pigmee si egocentrista. Ah, si niciun stress ca il “admira” pe Putin, are si de ce, la urma-urmei a pus Rusia anarhica pe picioare, asa cum numai poporul rus putea fi strunit, si anume cu bata.
ps.
recunosc rusinat, nu am avut cum sa ajung la concertul Deep Purple. Desi mi-au marcat primii ani ai adolescentei, practic datorita lor am invatat ce este rock-ul… Asta chiar inainte de incursiunea generatiei mele in rockul industrial si alternativ. Nu le pot spune monstri sacri, caci sunt mult mai mult decat atat. Poate nici nu am cuvinte sa exprim ce inseamna un Child in Time, un Speed King sau Hard Lovin’ Woman, sau The Spanish Archer, sau Mad Dog, sau…
Da, ati ghicit si anul in care am dat prima data de Deep Purple, anul in care a aparut House of Blue Light. Geez, aveam 12 ani?!
Pe aceeasi tema
Da mai departe!
[...] anului si nu comentez pentru ca nemultumitului i se ia darul. Au mai scris despre concert: zvoner & andrei [...]