Uneori imi este si frica sa mai ies din tara. Nu, nu vreau sa fiu ipocrit si sa spun ca nu ma imbolnavesc de nervi atunci cand ajung inapoi in Romania atunci cand sunt plecat ceva mai mult – la intoarcerea din tura de o luna Cap Nord Corsa am fost deprimat la propriu o saptamana, nu mai zic de jumatatea mea buna… Dar exista unele chestii care ma inspaimanta, efectiv.

Despre ce e vorba: suntem o natie de plangaciosi. Nu ca am fi singurii. Insa parca noi facem din asta un sport national. Nimic nu ne place. Totul e o tragedie. Si pentru aceasta tragedie trebuie musai sa gasim vinovatul!

Iarna ninge, e INFERNAL de ger, mor oameni de frig (ca in fiecare iarna) – atat iti trebuie sa spui ca-ti place iarna, ca esti subit un criminal nesimtit, insensibil la tragediile oamenilor. Dadeam zapada de langa bloc. Trece o babuta si imi zambeste. Ii zambesc si eu. Dar babuta si vorbeste. “Vaaai, ati vazut ce e afara? Si asta nu-i nimic! Vin inundatiile si sa vedeti atunci!” Continuu sa zambesc. Ii raspund ceva mai sec “Vad ce-i afara, uitati-va in jur cat e de frumos! Si cand vin inundatiile, o sa stiu ca-i primavara!” Apoi ii zambesc iar. Babuta pleaca, descumpanita.

Primavara vin, ca mai in fiecare an, inundatiile INFERNALE. E adevarat, mai infloresc si pomii, mai ciripesc si pasarelele, mai inverzesc si campurile, insa cine are timp sa vada asa ceva cand sunt sute si mii de oameni in apa pana la genunchi? Cum, te plimbi prin parc cand e asa dezastru in tara? Neomule. Evident, vom vorbi pana la sufocare despre cat de vinovate sunt autoritatile si despre cum nimic nu merge cum trebuie in tara asta. Vom gasi vinovati – de la taranii care au taiat padurile sau si-au facut casele in lunca si acum sufera, si pana la dictatorul din capul statului. Ne vom certa dar mai ales vom plange. Urata de tot, primavara asta!

Vara, vorba lui Caragiale – plecat si el de nervi sa-si termine linistit zilele la Berlin – caldura mare, monser! Iti place sa faci plaja, sa simti soarele cum te prajeste incet, sa dai o fuga la mare, doar nu te gandesti la sutele de oameni care mor de cald, care pica pe strada din cauza caniculei! E insa timpul perfect sa ne plangem pe temele deja obisnuite: traficul infernal, canicula, aglomeratia incredibila din sezon la mare, canicula, preturile nesimtite ale hotelierilor, canicula, seceta care ameninta sa distruga definitiv agricultura, aflata – asa cum stim cu totii – in colaps de ani buni de zile (recolte record ani la rand? Hai dom’le, du-te de-aici cu propaganda!). A, si canicula! Vara nu-i cald in Romania, e INFERNAL de cald, iar vinovati sunt cu duiumul – de la drumari la hotelieri, de la toti nesimtitii care au iesit in acelasi timp la gratar, la dictatorul din capul statului.

Toamna e naspa prin definitie. Ploua, e mocirla, e timpul propice pentru politica, pentru indignari si marsuri in strada. Cu cat afara se raceste mai mult, cu atat corul de urlete si plansete se ridica mai abitir la cer. Daca spui cuiva ca-ti plac frunzele arse de ger si padurile aprinse in mii de culori, ti se replica sec: tu chiar nu vezi ce noroi e-afara?! Impartim vine in stanga si in dreapta, de data asta cu multa tenta politica, mai ales daca sunt si alegeri…

Apoi vine iarasi iarna, cu desantul asupra magazinelor, cu plansetele privitoare la preturile mari, la aglomeratie, la romanii care mai intai mor de imbuibare ca in reclamele catenizante* si apoi, cum trece anul, in noile zapezi asa cum n-am mai avut niciodata, si asa mai departe.

Mai rau e ca ne luam plansetele cu noi si cand iesim din tara. Vedem ce bune sunt drumurile altora, ne plangem ce proaste sunt alte noastre. Vedem ce frumoase sunt peisajele altora, ne plangem cat de prost sunt puse in valoare ale noastre. Vedem ce politicosi sunt comerciantii altora, ne aducem aminte de cele mai negre experiente cu comerciantii nostri. Vedem ce relaxati sunt oamenii, ne isterizam pe tema data: la noi in tara parca suntem intr-o permanenta lupta pentru a lua gâții tuturor celorlalti!

Si treaba asta continua la nesfarsit, in toata deplasarea sau vacanta, pana cand ajungi in sfarsit acasa si poti pufni suparat, indignat si pe buna dreptate: iar ai ajuns in Romania, iar e viata de cacat.

Am intalnit o romanca la aeroportul din Milano – la unul dintre ghiseele de check-in. Zambea, era relaxata, era din ’97 acolo si cum a vazut ca suntem romani ne-a sarit in ajutor sa ne dea cele mai bune locuri. La vreo 35 de ani, arata superb – nu doar fizic, ci mai ales prin acea aura de liniste si de pace interioara pe care am remarcat-o de atatea ori la cei din afara. Comentariile din grupul nostru? “Cine ma, trecuta aia?”

I rest my case, as zice, insa n-o s-o fac. Cat oi mai fi in tara asta o sa incerc sa lupt cat pot contra negativismului atat de persistent din viata noastra de romani. Nimic nu ne place – dar sunt atatea de placut! Totul ne intristeaza, ne distruge psihic – dar oare merita? Ne plangem din orice – dar oare n-ar mai trebui sa si radem? Si ma enerveaza cand ma surprind pe mine insumi ca intru in acest cor de plansete… Cine e de vina pana la urma?

Pai iata: inchei cu o scena incredibila din Italia, acum doua seri, in camera de hotel. Zapam televizorul sperand sa adorm, cand am dat de urmatoarea scena: un fel de Big Brother, in care italience si italieni in bikini participau la un concurs de spart pepeni. Cu capul. Si alergau italiencele repede-repede pana la grinda de lemn de care erau atarnati pepenii, si dadeau cu capul in ei pana ii spargeau, apoi il luau pe urmatorul la rand, pana cand ameteau si se opreau in sfarsit. Prima a reusit sa dovedeasca doar un pepene din vreo cinci lovituri, apoi aproape ca a lesinat. A doua era mai experta, spulberandu-l dintr-o singura miscare. Pe al doilea insa l-a ratat, si era sa-si sparga capul in grinda de sustinere. Am rezistat, socat si cu ochii larg mariti, cu mana inclestata pe telecomanda, cam vreo 30 de secunde la acest spectacol grotesc. Rastimp, romanii ii vedeau posteriorul lui Boc in prime-time.

Cetateni, pastrati-va calmul. Suntem urmasii celor care dau cu capu’n pepeni pana lesina, in loc sa-i manance.

Suntem latini.

Iata vinovatii!

*Catenizante – termen care se refera la reclame atat de idioate incat se apropie sau chiar depasesc in magnitudine pe scala retarzeniei reclamele la farmaciile Catena.

Tagged with:  
Share →

7 Responses to Hai sa ne plangem

  1. Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, de aceea toate programele matinale încep cu lista accidentelor de circulaţie, omoruri, violuri, aşa că de la 6:00 până 8:00 când pleci la serviciu deja ai cel puţin 10-15 cadavre care să-ţi ridice moralul. Iar dacă mai au şansa unei “Urgii albe”, “Terori albe”, “Urgia potopului”, “România arsă” etc. deja porţia de macabru depăşeşte orice închipuire.

  2. zvoner says:

    Da, suntem pregatiti mental inca de dimineata pentru a ramane convinsi ca viata e ingrozitoare. Doar am auzit la radio! :D

  3. vali says:

    să il cităm pe mazăre: bă, o infrastructură nu se proiectează în funcţie de nevoile de weekend pe 3 luni. nu vă convine, staţi acasă.

    in rest, in spiritul articolul, bă, nu îţi merge abonarea la comentarii!!! :D

  4. gadjodillo says:

    Da. Da. dA.
    E greu să convingi oamenii că iarna asta a fost frumoasă, cea mai frumoasă… Şi scriind despre asta pe blog, în corul general al bocitoarelor din jur, simţi parcă nevoia să te justifici – de ce, adică, simţi tu fericirea-bliss, pe gerul ăsta? pe zăpada asta…

  5. andreea says:

    Ultima scena imi suna foarte cunoscuta, nu cred ca e tara in care sa nu ai asa ceva la televizor, cum ii zicem noi car crash television…oameni care confunda ideea de celebritate cu mila unor jurnalisti sau oameni de televiziune care le dau putin air time.

    Si aici poti sa te iei cu mainile de par si sa te tragi in sus daca te uiti la Jeremy Kyle dar partea buna e ca indiferent cat de rele or fi emisiunile alea, tara macar nu e condusa de incompetenti. Incompetenti in felul lor, bineinteles, dar nu penibil de incompetenti. Stire ‘senzationala’ cu politician.. X alerga pe banda la sala si se uita la televizor si a injurat cu voce tare (si l-a auzit cineva de langa). Cand ma gandesc ca Mazare apare in uniforme de tot soiul si e inca acolo unde e, nu pot decat sa ma simt fericita :)

  6. madammere says:

    chiar e frumoasa iarna asta! dar si mai frumos a fost in februrie 2008 ,cind s-a depus si chiciura pe copaci si totul era ca -ntr-un basm!( da, si s-au rupt si niste cabluri electrice,ghinion,ce sa-i faci! )
    nu cred ca e vreun anotimp care sa nu-mi placa,si-mi plac de vreo 57 de ani!

  7. Alina Rad says:

    Are tatal meu o vorba, astia plangaciosi o sa se vindece cand o sa le cante popa la cap “Doamne iarta-i ca au fost buni!” In rest, ai grija cu corul, nu te molipsi :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card