Exista zilele astea o discutie: Generatia de Aur in teatru, versus generatia post ’89. Aurul, versus… ce? Unii zic ca cei noi sunt plumb. Altii, ca sunt lemn. Altii, ca sunt in cel mai bun caz argint. Asa stau lucrurile? 

Ca unu’ care a mai mers la teatru in ultimul timp, tin sa spun ca intr-adevar, generatia actuala de actori se ridica la inaltimea celorlati, a generatiei de aur.

Exista insa trei diferente fundamentale:

1. Inainte de Revolutie, toti actorii buni ajungeau sa joace la un moment dat in filme. La randul lor, filmele erau vazute de imensa majoritate a romanilor, in lipsa de altceva. In consecinta, fiecare ajungea sa vada cei 20-30 de mari actori de cel putin cateva ori, pe marile ecrane. Unii dintre ei, cei mai indragiti, apareau si in programele de televiziune. Iarasi, fiind un singur canal tv, imensa majoritate a oamenilor se familiarizau cu acesti actori. Familiaritatea este aceea care te face sa saluti un actor pe strada, desi el nu te cunoaste. L-ai vazut in filmul cutare, sau in piesa cutare.

Actorii de astazi au un talent remarcabil, la fel de mare ca al Generatiei de Aur. Atata doar ca imensa majoritate, si mai ales cei buni, nu sunt vazuti la televiziune. Lumea nu mai merge la film, nici macar la filmele romanesti premiate in afara. Asa ca nu ii vede pe marile ecrane. Iata de ce Marcel Iures, care face parte din generatia de dupa Aur, dar nu este un megatalent de calibrul Iordache, este mai cunoscut in Romania decat oricare dintre exponentii generatiei sale. Si iubit. L-au vazut in filme holywoodiene, la care aproape ca i-au facut galerie la fiecare scena. (uralele din sala cand l-a impuscat pe Bruce Willis in dramaticul film Harts’ War spun totul). Cati au auzit de Vitalie Bantas, sau de Ion Grosu, sau de Ioana Abur? Sau de atatia actori extrem de talentati, dar fara expunere majora in prime-time?

2. Inainte de Revolutie actorii aveau un dublu rol. De entertainment, dar si de rezistenta ideologica. Scenaristii, regizorii reuseau in general sa ‘scape’ expresii, scene si cuvinte cu dublu inteles. Aceasta subversivitate hranita si asumata de actori a facut ca legaturile emotionale intre acesti oameni si publicul larg sa fie extrem de puternice.

Generatia actuala nu are ce mesaj subversiv sa aduca. Suntem liberi, ei sunt liberi, se pierd intr-un noian de atitudini, opinii si critici, pe care si le asuma toata lumea. Pur si simplu nu mai pot avea acelasi rol jucat de actorii pre ’89. Iata de ce nimeni nu se va inghesui la o piesa anticomunista, iata de ce aplauzele la o satira politica ce vizeaza clasa politica actuala vor exista, dar vor fi mult mai lenese decat aplauzele frenetice la glumele lui Arsinel de la Boema, iata de ce legatura emotionala dintre public si actori va fi mereu doar una fragila.

3. Inainte de ’89 au existat cateva megastaruri in divertisment. Nu multe, dar nici putine. Oameni de la care asteptai sa spuna ceva, sa rupa un pic barajul de ineptii comuniste varsat in capul nostru in Cantarea Romaniei. Oameni care imediat cum apareau pe scena iti dadeau iluzia de libertate. Care faceau din jocul ochilor sau a sprancenelor, sau din niste remarci absolut nevinovate, o intreaga poveste. Care ne hraneau cu libertate.

Generatia de azi nu are megastaruri, pentru ca publicul idiot isi are propriile sale ‘vedete’, actorasi de doi lei, iar publicul educat deja stramba din nas la orice serial TV romanesc, fiind prea ocupat sa munceasca si sa se relaxeze cosmopolit. Am avut ocazia sa dau la un moment dat de nu stiu ce serial romanesc, cu Oana Pellea parca, si cu multi alti actori mari. Excelent facut, si excelent jucat, atat de tinerii din serial cat si de ‘ai batrani’. Imi scapa numele, era cu o scoala de teatru parca. Si totusi, desi mi-a placut foarte mult, nu am avut rabdarea sa-l mai vad. Cantitatea de libertate pe care mi-o ofera alte destinderi este mult mai mare decat reusesc divertismentele actuale romanesti, chiar si de buna calitate.

Dar va rog eu. Mergeti la teatru. Poate asa veti descoperi ca sunt multi alti actori talentati. Pe care nu ii veti iubi la fel de mult ca pe cei care, iata, se trec, dar pe care ii veti respecta si urmari in mod sigur, de-a lungul unei cariere care le sta in fata.

Tagged with:  
Share →

One Response to Hai la teatru!

  1. Activegirl says:

    Dincolo de multitudinea de alegeri pe care le avem acum, in special daca vorbim de televizor, eu vad trei motive pentru care nu cunoastem generatia actuala de actori.
    Primul, intr-adevar, nu se merge la teatru, la opera, la spectacole. Destul de putini. Iar copiii nu sunt crescuti in ideea de a citi si de a vedea o piesa.
    Al doilea … nu exista nici promovare. Ar putea sa pluseze mult mai mult sa atraga publicul. Si sa faca parteneriate intre ele, abonamente comune prin care sa se sprijine reciproc, sa mearga mai mult in scoli si in facultati. Aici observ o imbunatatire in ultimul an si jumatate, dar inca nu e destul.
    Finally, nu stiu de ce, dar s-a parea ca sa te uiti la programe romanesti nu e la moda. Mai bine ultimul film de la Hollywood decat un film romanesc. Mai toate popoarele sunt mandre de ele, isi sustin valorile, eu regasesc la altii acea idee de a ramane impreuna. Noi nu suntem patrioti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card