Nu stiu cum o duc suedezii, dar stiu ca grecii au omorit definitiv statul bunastarii sociale si ca vor trage dupa ei si pe portughezi, spanioli, romani si cel mai probabil unguri, intr-un haos economic prevestitor de rele si de foarte rele.

Sau, intr-o nota mai optimista totusi decat ce scria azi The Wall Street Journal, tot ce putem spera e ca Grecia va reusi cumva sa se adune ca natie in jurul unui guvern obligat sa taie in carne vie si ca nu va intra in faliment, schimbandu-si masiv obiceiurile de a arunca cu bani peste bugetari indiferent de veniturile reale ale statului, masluind intre timp statisticile. Schimbare de atitudine care, de la o zi la alta, devine tot mai putin probabila in fata a mii de bugetari retarzi care vor sa pastreze un status-quo imposibil.

Ma intreb… acum 2 ani vorbeam, la inceputul crizei, despre moartea capitalismului. Pana la urma, bancile au inceput sa returneze imprumuturile, fondurile de investitii isi pregatesc deja asaltul de revenire, firmele private au luat toate masurile necesare (cele care mai exista astazi sunt deja mult mai agile, mai bine echilibrate si mai puternice decat erau in urma cu 2 ani), iar antreprenorii au invatat ca banii se obtin mult mai greu si doar pe proiecte mai normale la cap decat un site de vise.

Ma intreb, totusi, daca nu cumva sincopa capitalismului dus la extrem nu va duce de fapt la moartea statului bunastarii sociale, dus la extrem in multe parti din Europa. Statul ala atotgrijuliu fata de cei care nu muncesc, care imparte in dreapta si stanga abonamente gratuite, medicamente compensate, pensii fara baza reala, sporuri si beneficii pentru functionari si asa mai departe. Acelasi stat care pe de alta parte taie in carne vie atunci cand vine vorba de cercetare, de invatamant, de plata medicilor, a profesorilor sau chiar a politistilor, dar mai ales atunci cand vine vorba de firmele private.

Uitati-va la China. Desi aparent sunt un stat socialist, in realitate sistemul ‘bunastarii sociale’ atat de drag europenilor nu prea exista. Asta le permite indivizilor sa lupte fiecare pentru ei, in timp ce statul asigura cu forta finantarea atat de necesara marilor proiecte de investitii, fara a fi grevat cu plati umflate pentru a sustine niste sisteme oricum falimentare (si falimentabile de catre proasta administrare a statului). Asigurarile si pensiile private isi fac loc treptat intr-o zona in care insasi notiunea de credit era pana acum straina iar batranii traiau din ce au acumulat cu grija de-a lungul vietii.

Revin asadar la ideea statului corporatist (China, Coreea de Sud, Taiwanul, Singapore, intr-o oarecare masura si Rusia). Acel stat in care linistea sociala este data pe de o parte de absenta dedicarii de timp si energie politicii din partea maselor (vezi Grecia), iar pe de alta parte de eforturi nationale masive de dezvoltare, in lipsa unor sisteme de protectie sociala avansata. Foarte atractiv, nu? Mult mai atractiv decat Grecia, Spania, Portugalia, Romania, Ungaria…

Fals. China are mare succes pentru ca exporta masiv si va exporta masiv si in urmatorii 10 ani. Proiecte de infrastructura (de genul celor de care vorbeste gura domnului Berceanu) au facut si spaniolii si grecii in disperare – unii si-au tras autostrazi de stai in limba, iar ceilalti si-au refacut integral Atena pentru Jocurile Olimpice. Numai ca au facut-o pe datorie, spre deosebire de chinezi. Iar datoria aia acuma suna la usa rau de tot. In loc sa economiseasca pentru a avea de unde plati, sau mai bine, sa investeasca in zonele profitabile economic (garantari de credite pentru IMM-uri, sprijinirea exporturilor, sprijinirea industriilor high-tech), toate tarile din grupul care sta acuma pe farasul Europei au tocat banii pe protectie sociala. Iar cetatenii lor s-au indatorat deja la maximum pentru urmatorii 20 de ani, cumparand de fapt o iluzie: iluzia traiului bunastarii generalizate.

Handicapul dobandit este urias. Este mai presus de puterea guvernelor acestor state de a-l reduce – pentru ca asta ar insemna ca ultimii 30 de ani vor fi fost cheltuiti degeaba de catre respectivele guverne pe o protectie sociala care de fapt nu va mai exista. Cu pensiile si salariile injumatatite, grecii, spaniolii, portughezii, ungurii si romanii vor trebui sa se sacrifice 20 de ani pentru a plati debandada oribila facuta de guvernele lor care au asigurat un nivel de trai fals unei mari parti din populatie. Si nu vor fi singurii, caci o cadere a 2 state europene va insemna un cataclism pentru intreaga uniune europeana, in care nemtii dau deja cele mai multe semne de nervozitate (e si normal, ei au strans cureaua 20 de ani si nu pot pricepe de ce altii nu sunt in stare sa o faca).

Cine crede ca criza a trecut, ar face bine sa se gandeasca mai bine. Daca pana acum 1 luna se faceau glume pe seama dolarului american, acum insusi euro e pus sub semnul intrebarii. Cat despre statul social…

Inainte ca minunatul capitalism sa moara, statul social isi va da cu siguranta duhul. Iar statul corporatist nu e o solutie pentru o Europa obisnuita cu un nivel de trai ce nu isi mai gaseste o baza solida doar in industria serviciilor si high-tech atat de draga europenilor. Bogatia Chinei, Coreei de Sud si a altor tigri asiatici isi are baza in saracirea Americii si Europei. Macar atat ar fi trebuit sa intelegem din ce se intampla. Poate ca nu e sfarsitul lumii, insa cu siguranta este o schimbare majora de statut, care, culmea, are o singura solutie: reinventarea capitalismului, luand ce e bun de la statele corporatiste si evitandu-le extremele.

Pana una-alta, ne asteapta o calatorie cu multe zdruncinaturi.

Si o lectura interesanta, multumita lui rspineanu :) How China Won and Russia Lost

UPDATE: pe aceeasi tema, in Newsweek-ul de saptamana asta http://www.newsweek.com/id/237705

Share →

One Response to Grecii, euroii si falimentul statului social

  1. Lanternativa says:

    Interesant articolul. Statul capitalist isi pierde vertiginos din credibilitate, iar criza este departe de a se sfarsi. Nu vreau sa par pesimist dar, cum spunea cineva, aceasta criza va fi continuata / amplificata de cea din tarile arabe ca Dubai & Co.

    “vor trebui sa se sacrifice 20 de ani ” – ? IMHO nu vor mai reusi niciodata sa se intoarca la acel nivel de trai. Iar in lista ta as include si tarile baltice!

    Apropo, esti la curent cu Red Tory?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card