Citeam acum cateva momente pe blogul lui Petreanu despre faptul ca modelul Raed arata cat de multa nevoie au romanii de modele – oameni din afara sistemului carora sa le dea girul lor si pe care sa ii sprijine, chiar si iesind in strada.

Scrisesem in urma cu doua luni un articol pe tema De ce nu mai iesim in strada, in care argumentam, spre final, ca nu avem pentru cine iesi in strada. Ilustram asta cu faptul ca ungurii si-au dat jos guvernul socialist in urma unor manifestatii de strada pentru ca inca aveau alternativa – Orban, dar spuneam inca de atunci ca nu m-as mira sa-i vad din nou pe unguri in strada, de data asta contra lui Orban (done, acum ceva zile…).

S-a schimbat ceva de atunci in Romania? Au aparut modele capabile sa coaguleze in jurul lor nemultumirea populara colosal de mare? Da, Raed Arafat este un prim model. Este acel cheag care a reusit sa coaguleze primele miscari de strada spontane impotriva unui sistem pe care romanii il asociaza tot mai mult cu imaginea unui badaran incompetent ajuns Presedinte al Romaniei prin pacaleala trasa acelorasi romani care au iesit in strada pentru el, ajutandu-l sa castige alegerile.

Sa nu uitam insa acest fapt: in 2004 Basescu a fost exact acelasi cheag care a facut societatea civila, satula de arogantele lui Nastase si de marasmul PSD-ist, sa se coaguleze si sa rastoarne un sistem care parea deja de beton armat. Capitalul de simpatie pe care l-a avut Basescu atunci a fost urias – insa l-a irosit in lupte intestine cu proprii aliati, apoi cu toata lumea, pana cand cu totii am inteles de fapt ce-i poate pielea. Sa va reamintesc ca si Ceausescu si Iliescu au pornit cu un capital de simpatie greu de replicat astazi de oricare politician?

Deja apar oameni care arata bubele din capul lui Arafat. Normal ca are bube – toti avem. Ba mai mult, Arafat nu este decat o scanteie, nu are nici interesul, nici forta necesara de a duce mai departe – de a canaliza – o nemultumire populara de asemenea magnitudine. Mai ales ca fiecare dintre romani au propriile lor nemultumiri, care daca ar fi implinite concomitent s-ar alege praful de tara asta.

Si atunci, toata razmerita asta cu oaste de stransura pe care o vedem in aceste zile va fi doar un foc de paie. N-o sa iasa multi in strada doar pentru a-l inlocui pe Basescu cu de-alde Ponta sau Antonescu, indivizi care nu sunt in stare sa-i excite nici macar pe politrucii adusi cu autobuzele. Arafat are un capital enorm de simpatie pentru ca a creat de la zero un sistem care salveaza vieti – cine dintre politicienii romani actuali se mai poate lauda cu un astfel de capital?

Asadar, din pacate, nu cred ca aceasta vanzoleala formidabila din aceste zile va duce la schimbari dramatice. Hienele de la putere si din Opozitie stiu sa se replieze, chiar daca sunt initial luate prin surprindere. Masa mare de indivizi suparati poate fi cu atat mai usor manevrata impotriva unora sau altora. Lipsa acuta de modele continua.

Iar din acest motiv, spre finalul anului, tot ce vom reusi sa avem este un PDL care nu mai intra la guvernare, poate nici in Parlament, inlocuit de o monstruozitate numita PSD-PNL, cu aceiasi baroni, cu aceiasi corupti, cu aceiasi imbecili care au ruinat tara asta timp de 20 de ani. Un Parlament in care isi vor gasi probabil locul si buboaie purulente de tipul partidului lui Becali sau al lui Diaconescu. Un Parlament mai rusinos decat am putea crede vreodata.

Pana cand romanii nu vor iesi in strada sa ceara in mod explicit excluderea din structurile de conducere a tuturor partidelor mari a figurilor compromise, incepand cu Boc, Udrea si ceilalti pedelei de vaza, dar continuand cu Nastase, Iliescu, Hrebengiuc, Tariceanu, Antonescu si ceilalti pesedei si penelei de vaza, pana cand romanii nu vor iesi in strada sa ceara primenirea clasei politice – a tuturor jucatorilor politici – nu se va schimba nimic in Romania.

Iar romanii nu vor iesi in strada pentru asa ceva. Pentru ca de fapt romanii nu vor asa ceva. Ei vor doar sa traiasca mai putin prost. Si din acest motiv, sunt usor de montat impotriva celor de la putere, pupand mana pe care tot ei au muscat-o la ultimul ciclu electoral. Si apoi o iau iarasi de la capat.

Ar fi o singura solutie: oameni din societatea civila sa intre in politica sub o noua structura. Sansele lor de castig ar fi insa minime intr-o tara in care poporul voteaza cu ala care-i infunda micu’n gura si apoi sutu’n fund.

Goana dupa modele in Romania e, asadar, o activitate de tip pur Don Quijote.

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card