Ne place sa ne plangem, sa ne tanguim si sa ne dam de ceasul mortii – e frig, bate vantul tare afara, inghetam repede pana la masina si apoi stam blocati in trafic pana la serviciu. Nu mai vrem zapada, cele 10 zile cu paturica alba ne-au alienat deja, vrem vara, vrem soare, vrem sa ne plangem de canicula.
Eu inca mai vreau gheata. Iata:
Sursa: Armin Mitt.
Frumos film. Totusi…
Am din ce in ce mai mult impresia ca putini mai sunt cei care se duc intr-un loc sa vada un peisaj doar de dragul de a fi privit. Am vazut secventele cu tipul care isi aranja aparatul. Tot mai des asta e imaginea pe care o vad prin locurile pustii pe unde ma duc: e “plin” de fotografi profesionisti, nu mai vorbesc de rasarit/apus. Am prieteni care pur si simplu par total dezinteresati de peisajul de moment dar par cuprinsi intr-o febra a fotografiei. Timpul petrecut privind display-ul DSLR-ului e mai mare decat privitul peisajului in sine.
Stiu ca ai mai avut un articol pe tema asta
Ai mare dreptate – si din pacate nu toti creeaza apoi un film atat de frumos. Aici e marea problema: nu ca cineva de mare talent filmeaza sau fotografiaza acolo, ci faptul ca toti ne credem de mare talent
Si pierdem esentialul, care e in fata ochilor nostri 
Super clip-ul, aduce in prim plan toata frumesetea ghetei…