Suportati-ma, o sa fiu lung (dupa foarte multa vreme). 

Mi-am ales un domeniu in care uneori ai de-a face cu niste chestii de-a dreptul SF, in care ramai mereu conectat la tot ce e mai nou, mai tehnic, mai de avangarda, dar in care ai de-a face permanent si cu realitatea dura, romaneasca. De la noi, asa.

Mai precis, am imensa bafta sa pot imbina IT-ul cu masinile si cu calatoriile. Ca drive-tester pot incerca tot ce e mai nou pe piata – de la masinile de volum, ieftine si cautate de majoritatea dintre noi, si pana la vehiculele de nisa, capabile de performante incredibile atat ca dinamica si sportivitate cat si in privinta consumului sau a sigurantei personale. Ca om care lucreaza pe internet si inconjurat de IT-isti, am mereu contact cu lumea virtuala si cu oameni care traiesc din eveniment in eveniment, din pixel in pixel, din byte in byte. Atat pe marketing, cat si pe IT, cat si pe industria auto.

Raman de aceea cu atat mai socat de diferentele enorme dintre universul in care se invart ‘elitele’ romanesti si universul in care isi duc viata 80% dintre romani. E de ajuns sa ies pe Autostrada Soarelui, sa fac stanga la Cernavoda si sa ajung in satele din miezul Dobrogei si sa imi dau seama ca acolo timpul a stat pe loc. Bine, asta se intampla in 99% din satele romanesti, si aici e baiul.

Orasenii liciteaza pentru un vin bun pe twitter, timp in care la 200 de kilometri distanta mainile batatorite si imbatranite inainte de vreme ale taranilor din zona Murfatlarului muncesc pe mai nimic pentru a stoarce din pamantul secetos acel gust incredibil, vechi de secole, dar de multe ori cu aceleasi metode de cand lumea si pamantul. Orasenii isi cumpara case de 150.000 de euro, masini de 20-30.000 de euro, telefoane, aparate foto si alte gadgeturi de alte mii de euro, iar tot pamantul unui taran de rand abia daca valoreaza, cu tot cu casa lui, 10.000 de euro. Iar un taran bogat, cu 10 hectare de pamant si casa cu acareturi, abia daca poate atinge 40-50.000 de euro. Max.

Timpul sta pe loc si la 10 kilometri de Bucuresti, asta sa fie clar, dar macar acolo in 10 ani de zile cam totul va fi revolutionat, inghitit, scumpit si transformat in beton de catre tavalugul imobiliar. Dar mai departe…

Orasenii ii vad la televizor, sau din fuga masinilor, eventual scotand iPhone-ul si mai facand o poza, numai buna de postat pe blogul personal: oameni trecuti de 50 de ani in majoritate, tarani cu pantaloni cu turul lasat, taranci cu batic in cap, puradei blonzi sau tuciurii, si uneori unul-doi tineri incruntati si cu umerii lasati inainte de vreme, mergand agale intr-o caruta nesemnalizata. La birt pe timp frumos, la sapa si prasila in mare parte din zi, cu mainile in cap in caz de inundatii sau ascunsi prin poduri, agatati cu toate mainile de agoniseala lor de-o viata, dispusi sa moara decat sa se mute de acolo, pe principiul universal ‘si eu unde sa ma duc?!’. Milioane de oameni redusi la stadiul de gandaci, de curiozitati ale naturii, de obiecte ale compasiunii si silei noastre totodata. Oameni care muncesc pe nimic, ca sa traim noi mai bine, tinandu-i la randul nostru pe umeri prin taxele care ii vor subventiona apoi pe ei.

Agoniseala lor nu valoreaza nici cat jumatate de masina ieftina de orasean, de multe ori. 6-8 gaini, un porc, un caine hamesit legat in 2 metri de lant, 30 de metri patrati de chirpici, 2000 de metri de gradina, o buda in curte si 2 hectare jumate pe camp. A, si cateva zeci de toale tricotate de mana si spalate cu lesie in albie, un televizor color din ’92 si un frigider Zil din ’84.

E cu atat mai tulburator sa te gandesti ca 2 milioane de tarani au luat totusi calea strainatatii, gasind unde sa se duca astfel ca munca lor – tot manuala – sa le fie apreciata. Restul insa au incremenit in timp, sezand pe lavitele lor, incapabili sa se miste intr-un secol care avanseaza cu viteza ametitoare.

Eu nu ii vad la televizor, ii vad saptamanal, de fiecare data cand opresc cu masina prin satele lor, din goana drive-testelor, intrand in vorba cu ei. Altii ii vad de fiecare data cand se duc la bunici. Milioane de oameni, milioane de romani care traiesc inca in secolul XIX, fara apa curenta, fara gaze, doar cu binefacerile unui curent electric de multe ori prea scump ca sa tina frigiderul non-stop in priza (si-asa, ce le trebuie…). Aceasta situatie este cu atat mai incredibila cu cat ni se pare perfect normala, doar asa am apucat-o si noi cand mergeam la bunicii nostri…

In timp ce alte natiuni aloca 10 miliarde de euro pentru stimularea consumului pe un trimestru, in timp ce alte elite aloca 20 de miliarde pentru crearea de orase SF care sa atraga sute de mii de turisti in viitor, in timp ce pana si tarile in curs de dezvoltare au proiecte beton (spatioporturi, mega-mall-uri, orase ecologice) pentru a tine pasul cu secolul care trece peste ele, Romania ramane incremenita in trecut. Este cutremurator sa pleci dintr-un oras care si-asa se chinuie sufocat sa iasa din propria mizerie si sa ajungi in atatea si atatea zone in care istoria nu curge. De prea mult praf, impermeabil la apa timpului, probabil… Bine, sunt zone din astea si in Bucuresti, nu mai departe de Centrul Istoric, in care probabil un paradox spatio-temporal a incremenit lucrarile de renovare in acelasi stadiu in care erau si acum un an de zile…

Oare cati dintre guvernanti au puterea de a privi totusi in viitor? Oare cum isi imagineaza nea Base sau nea Tariceanu Romania anului 2014? O sa inceapa mintenas campania electorala care va da Parlamentul pentru perioada 2008-2012 si apoi campania pentru presedintele ce se va cotroci intre 2009 si 2014. Au oare oamenii (sic!) astia vreo viziune despre cum ar trebui sa arate tara asta peste 5-6 ani? Au oare macar vreun zvac in venele lor, in inima lor, care sa-i faca sa-si doreasca sa nu mai aibe sub mana o adunatura de praf, mizerie si scrum inundabil, ci o tara care sa isi trezeasca cei 8-9 milioane de tarani din somn? Au oare macar vreun plan prin care sa-i integreze pe oamenii astia in societatea numita Romania 2015? Macar turistic, cum au facut cretanii, spaniolii si atatia altii?

O sa am 40 de ani in 2015. Daca nu mor infipt intre timp cu vreun X6 in vreo caruta, evident. Tare ma tem ca si la 40 de ani, daca voi ramane in Romania, lucrurile vor fi la fel de incremenite in timp pentru mare parte dintre romani. Atat timp cat factorii de progres (si anume antreprenorii existenti acum in Romania si care tin economic pe umeri milioanele alea de tarani) nu se vor implica masiv in politica si mai ales in societatea civila, slabe sanse ca sa se schimbe ceva fundamental in Romania. Or asta nu se va intampla prea devreme, pentru ca oamenii astia fug ca dracul de tamaie cand aud de o astfel de implicare. Si nici nu pot sa-i condamn.

Voi cum sunteti? Optimisti? Pesimisti? Care ar fi rezolvarea?

Tagged with:  
Share →

6 Responses to Forward to the past. Romania fata cu istoria.

  1. bazilide says:

    singura pe care o stiu este trecerea timpului si schimbarea generatiilor, cei de acum nu sunt tarani sunt doar o categorie de romani mutilati de comunism si complet dezorientati de epoca actuala
    pana atunci, atentie mare la carute…

  2. Lolek says:

    Nu sunt nici foarte optimist nici foarte pesimist. Sigur nu astept mare lucru de la viziunea politica, max astept ziua cand castravetele si rosia o sa merite sa fie cultivate (si cred ca vremea vine) suficient cat sa renunte omul la covata aia de plastic cu lesie pentru rufe si-o sa-si traga macar o masina de spalat.

    In mod normal, as fi vazut orase dezvoltandu-se (lasa Bucurestiul…asta e tot timpul conectat la pompe), as fi vazut ruralul de jur imprejur deservind niste nevoi specifice (screw Carrefour), ridicandu-se, expandandu-se la distanta, profit, pace, progres, frigider, educatie, dieta sanatoasa sparge mezelul etc.

    S-ar putea ca tocmai viitoarea criza energetica sa “grabeasca” niste fenomene, nu stiu.

    In mod normal…

    Schimbul de generatie e “over-rated”. Generatia ce vine imi pare greoaie si fara colorit, nu m-as baza pe chestii venind de la ea ci pe chestii probabil investite-n ea. Personalitate, curaj, muzica misto, carti bune, expresie, de-astea. Mi se pare ca dureaza exagerat de mult pana reuseste omul sa zica mai exact ce vrea. Mi se pare incredibil cat dureaza sa fie promovat un castravete proaspat.

    Asa ca naiba stie. In tot cazul, n-astept nimic de la Vacaroiu, Bogdan Olteanu, Bolcas si sleahta. Nimic bun, that was.

  3. chriscross says:

    eliminarea intermediarilor as zice eu, cei care fac legatura economica intre cei de la oras si tarani. free-market adica :D

  4. vorbalunga says:

    Grija pentru cele cateva gaini, o vaca si un porc, munca pe doua hectare de pamant si ingrijirea unei gradini cu cinci fire de legume: job full time pentru taranul pensionat dupa o viata de munca in slujba CAP-urilor. Asteptarea permanenta a copiilor plecati “la oras” in timpul comunismului si a nepotilor nascuti la zeci/sute de km distanta, sau – mai nou – asteptarea celor plecati sa munceasca in strainatate: o intrecere permanenta cu sfarsitul unei existente care nu are ce sa lase in urma. Viata celor tineri: resemnarea cu o stare de fapt pentru care nu exista termen de comparatie, pacalita de aparenta unei vieti in prezent, alimentate cu radio manea, otv, dacia tunata care cu purcei in portbagaj primavara.
    Solutii: nu cine, ci de unde sa inceapa? “Romania” poate fi un sinonim perfect pentru “cerc vicios” – un termen mai scurt, mai la indemana.

  5. zvoner says:

    :D , lol @ Romania=cerc vicios. Uite la asta chiar nu m-am gandit. Hellhole imi venea in minte, da’ merge si cerc vicios :)

    Trist oricum ce se intampla la tara. Daca la oras mai vezi oameni zambind, la tara mai rar. Poate doar pe langa birt …

  6. Blegoo says:

    “…Oare cati dintre guvernanti au puterea de a privi totusi in viitor?”
    zvoner, tu glumesti? Asta ar implica responsabilitate, onoare, loialitate, chestii d-astea rasuflate. Nu exista in descrierea jobului…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card