Spunea cineva la un post anterior al meu ca exista niste polite de platit si ca este ceva fundamental defect in economia mondiala. Ca pana nu se vor plati acele polite, nimic nu va merge bine. Sunt complet de acord. Dar ce anume e putred pana la urma in economia mondiala?

Corectati-ma, nu sunt pe expertiza mea si e foarte posibil sa gresesc:

1. Statele sunt foarte atente la pretul alimentelor (de unde si subventii masive) si al bunurilor de larg consum pentru a nu se trezi cu inflatie. Bun asa, pretul lor a crescut de la an la an, dar nu dramatic, ci cu 1-3% in medie.

2. Statele nu au fost deloc atente in trecut la bula dotcom si pietele s-au fript. Dar reducerile de preturi la tot ce inseamna gadgeturi electronice si in general hardware sunt regula, nu exceptia. Bun asa, si aici pietele nu au gauri majore.

3. Statele nu doar ca nu au fost atente, dar au si incurajat creditarea ieftina pentru case. In mai toata lumea proprietarii de case sunt minoritari, mai putin in tari socialiste ca Romania unde sunt majoritari, dar unde presiunea pietei pentru a avea case proprietate personala este uriasa. Pretul caselor s-a marit nu cu 1-3% pe an, ci cu 10-20% pe an, ajungand ca in toiul bulei imobiliare sa platesti de 10-12 ori mai mult pe acelasi apartament decat in urma cu 8 ani.

Mai rau, zeci de mii de oameni din clasa medie s-au imprumutat la banci cu peste 30-40% din venituri pentru a plati aceste preturi enorme la case. Case care astazi au o valoare injumatatita, in continuare insa prea mare pentru puterea reala de cumparare a clasei medii si imposibil de cumparat prin creditarea devenita extrem de scumpa.

Iata o cauza majora a gaurii: cumpararea unor imobile mult prea scumpe cu bani pe care nu ii ai. O mare parte din cei care alcatuiesc patura subtire a clasei medii sunt indatorati masiv pentru tot restul vietii pentru a plati niste datorii imposibil de recuperat vreodata din pretul caselor.

4. Aceasta gaura a lovit in banci, bancile au fost salvate, acum ea este aruncata asupra natiunilor. Mda.

5. Populatia in general a trait pe credit, imprumutandu-se nu cu 30%, nu cu 50% ci cu peste 130% din valoarea veniturilor – si nu doar in Romania, ci in general. Un deceniu de cheltuieli in veselie, la dobanzi mici, care a dus la indatorarea si mai acuta a celor mai activi indivizi din societate. In medie, pentru cel putin 10 ani.

6. Daca clasa medie nu mai are bani, atunci isi reduce consumul, renuntand nu doar la consumul bazat pe credit, ci si la o parte semnificativa a consumului din resurse proprii – pentru ca trebuie sa le dea pe dobanzi. La banci. Pentru urmatorii 30 de ani. Cei care au doar inca 4-6 ani de credit se pot considera fericiti. Aici apare a doua gaura uriasa: gaura de consum, consum care pana acum 2 ani era pe credit, iar acum scade mult sub valoarea ‘normala’. Dar producatorii de pretutindeni isi pregatisera capacitati de productie care sa faca fata acelui consum, acum ele sunt excedentare si mult prea scumpe.

7. Clasa saraca a beneficiat si ea de binefacerile creditului ieftin. Au primit credit de la banci cu buletinul, la dobanzi uriase. Au primit credit de la stat, prin subventii, locuri de munca redundante si inutile, prin mariri aberante de salarii si beneficii. Desi saraci, sunt mai bogati decat ar trebui in mod real sa fie. Aici este o alta gaura majora in mai toate economiile europene, scapata si ea de sub control.

8. Adunati gaura din imobiliare, cu gaura din creditarea privata si cu gaura din subventionarea huzurului si aveti o gaura globala de 11 trilioane de dolari. Cam asa era, nu?

9. Cineva a dat banii, am inteles: noi toti, pe chestii mai scumpe de 2 pana la 10 ori decat ar fi trebuit sa fie. Mai precis, am dat niste bani pe care nu ii aveam, care nu au existat de fapt niciodata, ci au fost inventati de banci. Cineva a incasat dobanzi, am inteles, bancile. Dar cine a primit banii, totusi? Simplu: economiile emergente. In principal China, Brazilia, India si altii asemenea. Care ne-au trimis, contra cost, haine, aparatura electronica, materiale de constructii, jucarii, ba pana si vopseluri sau alimente. Pentru a putea incepe sa puna carnita pe ei, au nevoie sa incepem noi sa saracim. Pentru ca noi nu avem ce sa le cerem in schimb, ei nu sunt interesati nici de serviciile nici de produsele noastre. In plus, nu calatoresc, deci acel 1 miliard de chinezi nu conteaza nici macar ca turism. E atat de simplu.

Banii stransi la tescherea de catre China insa nu se compara cu gaura de 11 trilioane. Nici macar bonusurile grase luate de artizanii crizei, bancherii, nu justifica suma. Trebuie sa intelegem ca banii aia s-au evaporat in mare parte. Ei nici n-au existat vreodata. A fost o iluzie in masa, in care toata lumea si-a luat angajamentul sa plateasca la preturi exorbitante, iar noi toti platim acum (cu dobanda) pentru ea.

10. Cine va pierde? Cine va plati politele? Daca as sti, ar fi usor. Habar n-am.

Pentru inceput vom plati noi toti, astia occidentalii. Noi privatii platim deja de 2 ani, ne-am obisnuit. Acum vor plati si bugetarii – chiar daca vor deveni violenti nu vor putea schimba deznodamantul.

Bancile ar trebui sa plateasca si ele. Sistemul bancar ar trebui reformat din temelii, iar anumite banci ar trebui sa fie lasate sa cada. Pana nu vor incepe falimentele pe scara rulanta, pana nu se va da un reset la toata gaura asta, pana nu se vor intalni bancherii cu dezvoltatorii imobiliari si cu firmele de constructii si cu proprietarii si cu toata lumea si nu vor conveni ca de fapt au fost cu totii partasi la o imensa iluzie in masa, nu se va rezolva nimic. Gaura va ramane si ne va sufoca pe toti la fel. Vorbesc prostii, asta nu se va intampla fara violenta prealabila.

China ar trebui sa plateasca si ea (prin China ii inteleg si pe ceilalti similari cu ea). Vor trebui sa puna accentul pe consumul intern, nu doar pe exporturi, vor trebui sa si dea ceva inapoi lumii, nu doar sa ia. Cu cat vor amana acest lucru, cu cat sansele lor de a deveni liderii economici ai lumii scad.

Dar mai presus de toate:  master reset. Inainte vreme, izbucnea un razboi care facea tabula rasa. Acum asta nu mai e posibil, nici macar in Coreea sau Iran. Si nici n-ar rezolva nimic, chiar daca ar izbucni.

Master reset ar insemna ca creditorii din intreaga lume sa amnistieze debitorii (la nivel macro), ca statele sa reorienteze in jos preturile inca aberant de mari ale imobilelor (chiar si prin nationalizari), ca sistemul bancar sa nu se mai poata ocupa cu pariuri si investitii imobiliare mascate iar sistemul financiar sa renunte la a mai face profit din aer subtire. In fine, master reset ar insemna ca liderii politici ai lumii sa adopte un regim financiar coerent si coordonat – ceva ce nici europenii n-au reusit desi fac parte dintr-o uniune economica. Ar insemna crearea de instrumente economice complet noi, care nu exista insa nici macar in literatura de specialitate. Ar insemna un mindset nou, in care nu profitul este cel mai important, ci asigurarea unei dezvoltari coerente si durabile a societatii.

Pentru ca intreaga lume sa fie intr-o astfel de dispozitie de bunavointa generala trebuie de obicei sa se intample o mega-catastrofa. E ceea ce numesc eu filozofia gaurii: pana nu cazi in groapa si nu-ti zdrelesti degetele pentru a iesi din ea, nu stii ce bine e sa NU fii in groapa. Pana cand toti profitorii de pe urma crizei nu vor sta cu o lingura si o caserola de supa saracului in mana, in urma unui colaps economic major, nu se va iesi din aceasta criza. Naspa, nu?

Share →

4 Responses to Filozofia gaurii

  1. Camil says:

    fără acoperire în producție banii nu înseamnă nimic, afară de hârtia/plasticul pe care sunt tipăriți. cât timp economia mondială va fi plus (suma PIB-urilor tuturor statelor va crește), banii vor circula și se vor acumula în buzunarele celor care produc mai mult și mai bine. nu neapărat China sau India…deocamdată.
    regula de aur e simplă, la fel de valabilă în 2010 ca și în 1718 toamna: nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma, nu te îndatora, încearcă să economisești cât poți și nu pleca de la premisa că situația actuală va fi valabilă și peste 5 ani.

  2. Filozofia gaurii — Zvoner-ro…

    “[...] Clasa saraca a beneficiat si ea de binefacerile creditului ieftin. Au primit credit de la stat, prin subventii, locuri de munca redundante si inutile, prin mariri aberante de salarii si beneficii. Desi saraci, sunt mai bogati decat ar trebui in…

  3. Neah, solutiile nu-s intr-un nebulos si neimaginat viitor, “care nu exista insa nici macar in literatura de specialitate.” Alea-s ultraprogresisme dincolo de utopie.

    Solutia e aceiasi dintotdeauna : master reset, adica aducerea consumului tuturor la doua treimi pana la trei sferturi din productia fiecaruia. Sa vezi jumatate din Romania traind dintr-un dolar pe zi, asa cum de fapt merita, si jumatate din SUA traind din cinci, sau zece. Tot asa cum de fapt merita.

    Ar insemna bineinteles si recunoasterea faptului ca oamenii care muncesc mai mult si mai bine, facand chestii mai utile (chinezutii) sunt mult deasupra prapaditilor ca noi sau ca americanii, care in majoritate nu muncim si nici nu facem chestii utile. Dureros, dar se va intampla.

    Si va insemna, bineinteles, o imensa adancire a inegalitatii, pentru ca faptul este ca in lumea moderna indivizii cei productivi au sponsorizat mult prea mult timp pretentiile si figurile inutililor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card