Vine o imensa planeta albastra deasupra capetelor noastre de europeni iar noi ne vedem inca linistiti de treaba, de parca nici n-ar urma ca toate lumile sa se prabuseasca pana la acest final de an.

Vine o imensa planeta albastru cu alb deasupra capetelor noastre de europeni, o planeta locuita de locuitori iresponsabili care vor sa traiasca nemteste dar sa munceasca greceste, sa ramana parte a unui proiect european nobil dar sa plateasca altii pentru orgia de la masa lor.

Vine necazul peste noi si noi nu ne dam inca seama ce va insemna asta pentru noi. Dar pot spune un lucru: ca aceasta catastrofa putea fi evitata daca onor clasa politica stia sa comunice cu supusii. Daca stia dar mai ales daca voia sa faca asta. Din pacate n-a facut-o, iar recursul la referendumuri in lipsa unei comunicari adecvate este sinucidere curata.

De ce sufera Europa

De mai bine de un deceniu proiectul european sufera. Sufera in toata Europa, si asta pentru ca omul de rand a ajuns sa asocieze Europa Unita cu politicienii care au creat-o pe deasupra capului sau. Italienii, irlandezii, spaniolii, francezii, olandezii, finlandezii si toti ceilalti s-au bucurat de avantajele incredibile pe care le-a adus cu sine UE, insa nu doar ca nu i-au multumit, dar s-au grabit cu mic cu mare sa saboteze proiectul european din toate pozitiile. Uitati-va la referendumurile din ultimii 10 ani in zona UE si vedeti cate au fost pro-europene. Problema? Pai simplu: politicienii care le-au vandut proiectul european erau nepopulari, prin consecinta si proiectul european a devenit nepopular. Comunicat prost, acest proiect nu a fost inteles, nu a fost apreciat, nu a fost iubit niciodata pe deplin, iar acum a devenit atat de impopular incat nu mai are nicio sansa de a continua. Nu in forma actuala, cel putin. Nimeni nu mai vrea sa plateasca oalele sparte de vecini, uitand ca de fapt ani de zile aceiasi vecini le-au dat bani grei pe respectivele oale.

Combinati asta cu incredibila lipsa de orizont a partidelor aflate in opozitie, care au folosit UE drept tinta in disputele politice interne si aveti imaginea completa a unui proiect sortit dinainte esecului: caci cum altcumva ii poti spune unei uniuni nedorite de popoarele care se afla in ea, in care politicienii cred doar de fatada, iar comunicarea in mass media este covarsitor negativa? Nu mai vorbesc de realitatile economice diferite care au dus la actuala criza!

Realitatea cruda este ca irlandezii ar fi plantat inca cartofi, finlandezii s-ar fi bucurat in continuare de vodka lor, spaniolii si-ar fi mancat singuri capsunile mergand pe drumuri de secol XIX, iar francezii si germanii n-ar prea mai fi avut unde sa-si vanda produsele din cauza barierelor comerciale. Realitatea cruda e ca o revenire la status-quo-ul de dinaintea uniunii monetare ar costa tarile astea cu mult mai mult decat le-ar costa o unificare financiara mai zdravana – insa din pacate recursul la ‘democratia’ referendumului va distruge pur si simplu acest vis.

De ce moare Europa

De ce? Pentru ca nimeni nu comunica importanta Uniunii. Nimeni nu isi asuma imensa responsabilitate de a comunica cu proprii cetateni si a le spune, pe sleau, care au fost beneficiile Uniunii – atat economice cat si monetare. Nimeni din clasa politica nu vrea, nu stie sau nu poate sa comunice cu plebea, iar plebea s-a saturat de lucruri pe care oricum nu le intelege si care ii sunt servite in schimb deformat – negativ – de catre presa si politicieni oportunisti. Nimeni din clasa politica nu reuseste sa explice ca o Europa dezbinata economic nu are absolut nicio sansa in fata colosilor sud-asiatici, ba chiar nici in fata SUA.

Europa e la o rascruce in care din pacate avantul i s-a dat deja intr-o singura directie. Are de ales intre o unificare fiscala mai puternica (si probabil ca tarile germanice o vor si face, luand si Franta dupa ele) si o dezagregare – mai intai monetara, apoi, prada fortelor centrifuge din ce in ce mai mari – politica.

Ce sansa are Europa

De felul meu sunt optimist. Sper ca Uniunea va reusi sa se redefineasca, lasand ‘la vatra’ tarile incapabile sa isi puna in ordine finantele, renuntand la o uniune monetara gresit facuta si inlocuind-o cu un euro comun doar tarilor germanice+Franta, coborand pe o alta orbita Italia, Spania si Portugalia, redefinindu-si relatiile economice cu UK si mai ales cu tarile din blocul Estic care inca nu au adoptat Euro.

Mai cred ca Romania se afla intr-o pozitie privilegiata in care nu a adoptat euro dar in acelasi timp si-a redus de 2 ani de zile deficitele la niveluri suportabile, si ca daca iresponsabilii de politicieni ar sti/vrea sa comunice mai bine care este de fapt pozitia noastra in tot acest maelstrom, am putea castiga enorm in urmatorii 5 ani, profitand de marile seisme ale unei Europe mult mai indatorate.

Pana atunci, pentru cei ce n-au inteles aluziile de la inceput, va las cu Melancholia…

Tagged with:  
Share →

2 Responses to Euromelancholia

  1. [...] EuroMelancolia. Idei şi concluzii despre trecut şi viitor. [...]

  2. bogdan c. says:

    Interesat.F. bun articolul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card