Am urmarit fascinat campania politica americana pentru alegerea noului presedinte, si nu de ieri de azi, ci de aproape un an. Fascinat nu doar datorita scorului strans pana in ultimul moment, ci mai ales datorita diferentei colosale intre modul de exprimare a principalilor actori politici americani si modul de exprimare al politrucilor autohtoni, aflati acum si ei in campanie.

Cat respect, cata deferenta, cata diplomatie au aratat Mc Cain si Obama unul pentru celalalt! Dar chiar mai devreme, Hillary si Bill Clinton, atunci cand au fost invinsi de Obama! Idem si la republicani, desi acolo lucrurile erau hotarite de la inceput…

E adevarat, derapaje au fost, mai ales din cauza singurei ‘romance’ din toata campania, ţaţa din Alaska, pre numele ei Palin, inrudita probabil cu Vadim. Dar cam atat.

Am urmarit interventiile de natura economica ale lui Bill Clinton atat la Letterman cat si la Jon Stewart in emisiune. Discursurile lui Obama. Ale lui Mc Cain. Chiar si ale lui Palin, daca scoteam din ele sagetile otravite aruncate catre ‘dusmani’. Si am ramas fermecat de cata coerenta, forta si naturalete pot da dovada acesti oameni. Profesionisti ai discursului, te fac sa te intrebi cum a fost posibil ca timp de 8 ani sa fie un analfabet la Casa Alba.

Obama este intr-adevar o mare speranta, nu doar pentru America, ci si pentru lume. Sper sa isi implineasca menirea, dar mai sper ca macar unii dintre politicienii romani sa incerce sa ii urmeze modelul. Desi speranta mea nu prea are baza…

Caci noi nu avem politicieni care sa aiba vise. Care sa aiba o imagine asupra a ceea ce ar trebui sa fie Romania in viitorul apropiat. Nu avem politicieni manati de o Idee. Oameni care sa nu fie rupti de realitate, ci sa o respire zilnic. Oameni care sa poata vorbi coerent, respectuos si incurajator. Oameni care sa puna suflet si sa avanseze planuri credibile, oameni care sa inspire energii nebanuite, care sa faca oamenii sa se imbratiseze pe strada de fericire. Avem noi asa ceva? Nicidecum. Si cei putini pe care i-am avut s-au dovedit a fi niste tristi epigoni.

Avem insa din belsug emopoliticieni, indivizi incercanati, cu colturile gurii lasate, cu ochii ficsi si micsorati atat de lumina reflectoarelor cat si de micimea propriilor trairi sufletesti. Avem o clasa politica predispusa la nevroza (o reflectare fidela a votantilor) si preocupata doar de propriile bucurii meschine. Indivizi care sinucid Romania doar pentru a-si face ei meandrele, incapabili sa manifeste interes fata de oamenii din jur, incapabili sa aibe vreo traire umana veritabila, sa VREA si sa CREADA ca pot face ceva bun pentru Romania.

Mi se va zice probabil ca nu sunt toti asa. Ca si ‘ceilalti’ au astfel de politicieni. Ca…

Dar stiti ceva? Cheia problemei noastre este simplu de descifrat din bancurile care circula de cateva zile.

Obama a castigat pentru ca convins o natiune intreaga cu cuvintele “Yes you can!” La care romanii sugubeti au adaugat deja “Pentru ca ai cu ce, nigger!”. Si i-au propus un nou slogan, daca tot e negru: “Marimea conteaza!”. Mai circula si alte bancuri pe tema data zilele astea, dar in loc sa ma faca sa rad, m-au ingretosat profund.

E simplu asadar. Atata timp cat nu incetam sa luam totul la misto, sa mai cerem cuiva sa ne ia cineva in serios?

Tagged with:  
Share →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card