Prin ’93 am intrat la facultate. Nu la cea de Stat, ci la una particulara, Cantemir se numea. Drept. 4 ani de facut scoala cu profesorii de la Stat, care predau si la privat. Licenta data tot la Stat, caci pe vremea aia facultatile private nu aveau dreptul sa organizeze licenta.

Patru ani mai tarziu, trec cu greu de Penal, Civil si mai usor de Teoria Generala a Dreptului, imi rezerv cateva luni pentru a-mi toci coatele prin biblioteci prafuite, iar in final ajung la lucrarea de licenta. Sustinuta oral in fata unei profesoare al carui nume sa spunem ca nu mi-l mai amintesc. Stateam cu totii pe hol si tremuram de nervi – rand pe rand ieseau studenti in lacrimi sau bufnind nervos – ‘scorpia’ era in toane rele si-i pica pe rand. Greu iesea cineva victorios, impuscand o nota de trecere. Imi vine randul.

Drept diplomatic si consular. Vorbesc un sfert de ora despre statutul judecatorilor Curtii Internationale de Justitie de la Haga. Profesoara e uimita. Ma intreaba de unde am lucrarea – se uita cu cine am facut-o, e mirata ca e originala 100%. Indraznesc sa vin cu niste imbunatatiri teoretice pe final de lucrare. Avem o discutie pe teme juridice prea tehnice pentru a le aminti aici sau a le tine minte la 14 ani distanta. Ies din sala cu un 10, un MCL scris (degeaba) pe coperta lucrarii si o carte de vizita din partea profesoarei. Alesesem insa deja in mintea mea sa nu am nimic de-a face cu sistemul de ‘drept’ din Romania, dupa ce-i vazusem in practica ce-i pot tribunalele si notariatele.

Uimirea profesoarei era justificata. Eram cam singurul prost care, cel putin in ziua aia de examen, venisem cu o lucrare originala. Nu era nici aia 100% originala, caci majoritatea lucrurilor erau traduse din tratate stufoase de drept si aplicate subiectului – cam cum se face astazi cu stirile din Romania – dar cu note de subsol generoase si stufoase la randul lor (da, intotdeauna am scris mult, live with it!). Dar muncisem la ea si nu o copiasem dupa altele, existente deja pe piata inca de cand fusese madam profesoara studenta. Utilizate de 80% dintre absolventii lui ’97-’98.

De ce scriu asta tocmai acum? Nu pentru a-l scuti pe Ponta de umilinta de a-i fi demonstrat plagiatul unei lucrari de doctorat incropita – ca majoritatea lucrarilor de doctorat din Romania – din citate mai mult sau mai putin ascunse din lucrarile altora, posibilitatea de a inova in Drept fiind extrem de ingusta si nu la indemana oricui. Ci pentru a arata ca SISTEMUL care a generat diplomati pe banda rulanta pana hat, tarziu, s-a bazat intotdeauna pe copiat, pe plagiat, pe transmis din generatie in generatie a informatiei deja invechite – nu degeaba site-urile de referate au asa mare trafic!

Facem parte dintr-o natiune care vrea patalama cu orice pret, fara sa puna insa pretul necesar pe valoarea pe care ar trebui sa o aiba respectiva patalama: a obtine o diploma sau un titlu intr-un domeniu arata ca esti pasionat de subiect, ba chiar intr-atat incat ai cautat prin zeci de carti uitate de lume pana ai adus la lumina zilei un nou punct de vedere, o noua abordare, o chestie utila subiectului pe care l-ai analizat.

Natiunea asta are in frunte un prim-ministru care nu va demisiona pentru ca a plagiat la doctorat. Pentru ca daca ar face asta, ar trebui ca 80% dintre diplomatii nostri – de la ingineri la juristi, de la licentiati in litere la doctorii in medicina – sa isi dea demisia. SISTEMUL a creat generatii intregi de semidocti si de pseudo-intelectuali, pe principiul ‘las ca merge si asa’. Pentru ca de multe ori tot ce aveai nevoie era o patalama, o diploma care sa-ti permita sa ajungi la un job unde de multe ori nu aplicai nimic din ce invatasei in scoala. Daca la lucrarile de licenta acest lucru este poate si mai des intalnit, la cele de doctorat sau masterat e cel putin jenant – dar e o realitate pe care o stie toata lumea, un secret al lui Polichinelle de care toata lumea s-ar putea folosi impotriva tuturor.

Acum un an, cand in sfarsit un nebun a spus STOP sistemului si a bagat camere video la bacalaureat, s-a dovedit care e de fapt nivelul de prostie si prostire al acestei natiuni. Nu-i nimic. Natiunea vegheaza. Asa ca n-am nicio iluzie ca plagiatul va continua si de acum incolo, nestingherit.

Nu toata lumea e suficient de proasta sa munceasca 6 luni sa stranga informatii pentru o lucrare de licenta originala pentru ca apoi sa refuze intrarea in SISTEM oferita printr-o carte de vizita a unei viitoare ministrese.

ps. Am intalnit la tinerii absolventi de azi o dorinta mult mai mare de a fi originali. Semn ca nu e totul pierdut.

Share →

13 Responses to Doctori in plagiat

  1. aHUIBAN says:

    Nu, nu e totul pierdut! Nu pentru tinerii dornici de original cum zici tu. Acesti tineri, din pacate, tind sa cred ca nu au mare sanse sa ocupe “functii de top” in statul roman.

    Totul e mult mai sumbru acum ca niciodata in RO, si nu aspectul financiar ma nemultumeste cel mai mult ci astfel de tampenii care tin de moralitate, de bun simt, de simtul civic, de sanctionarea tampeniilor.

  2. Florin says:

    printr-o carte de vizita al unei viitoare ministrese

  3. Doctori in plagiat – Zvoner-ro…

    Că tot suntem în temă….

  4. zvoner says:

    @Florin multam, am corectat.

  5. [...] articolului, aici, merită citit în întregime. Ironia face că, deşi licenţiat în Drept, autorul este jurnalist [...]

  6. alunelu says:

    Situatie asemanatoare cu lucrarea mea de diploma, “Proba actului juridic civil”, in ’99. Am scris despre istoricul problemei, despre legislatia curenta, apoi, in ultimul capitol, am scris despre ce-o sa fie: semnatura electronica, chei publice/private etc. Am dat exemple din SUA, Canada etc. care aveau deja reglementata problema. Varjuan Pambuccian a venit dupa aia cu proiectele de lege in domeniu (nu pretind ca am vrun merit). Proful care ma indruma a fost foarte incantat si a recomandat nota 10.
    A venit sustinerea lucrarii. Cu o zi inainte, indrumatorul, care era si membru in comisie, isi rupe piciorul si nu mai poate veni. Ramane in comisie doar un prof, care, cand am inceput sa povestesc despre ultimul capitol, mi-o taie scurt si-mi zice ca “taranii tot mai pun degetul ca sa semneze”. Si-mi da 9.
    Cateva luni mai tarziu, trecand pe la facultate, am vazut un anunt privind sustinerea unei lucrari de doctorat exact pe aceeasi tema. Sustinerea trebuia sa aiba loc in amfiteatru, la o anumita ora si data. M-am prezentat la ora si data respective, amfiteatrul era gol. La secretariat mi s-a spus ca sustinerea a inceput mai devreme si ca se tine intr-o sala de seminarii. N-am mai intrat, sa nu le stric distractia, banuiesc ca stateau la spritz. Dar mai tarziu am gasit lucrarea de doctorat in librarii, scoasa la editura All, si mi-am cumparat-o. Sa-ti zic ca era vorba doar despre inscrisuri, raboaje, martori si cam atat? Nimic despre viitor, evolutia problemei, dar nimic-nimic.
    Parerea mea e ca o lucrare de doctorat trebuie sa vina cu ceva nou, sa propuna dezvoltari, inovatii in domeniul cercetat, nu sa fie o relatare istorica si atat. Asta era zero barat..
    In alta ordine de idei, nici eu n-am practicat dreptul nici o secunda, m-am reprofilat cu succes :)

  7. zvoner says:

    Alunelu, ai pus punctul pe i. Se pare ca lui Ponta nu ii pasa de lucrarea lui de doctorat, dovada clara ca nici nu s-a ocupat de ea.

    Aia e… vai de tarisoara asta – ii schimbam pe unii cu altii.

  8. MF says:

    Nu ma pricep la drept, dar impresia mea este ca Ponta a plagiat dupa alti plagiatori. Asta se vede mai ales in engleza, unde aia au redat fara ghilimele statute si legi, iar Ponta doar a tradus in romana. Da, erau statute si legi, dar 1) care e valoarea adaugata in a reda/parafraza un statut intr-o teza de doc si 2) redat fara referinte = plagiat.

  9. ion ion says:

    Reply: “Aia e… vai de tarisoara asta – ii schimbam pe unii cu altii.”

    As spune din rau in mai rau.

  10. Elena says:

    Nu prea gasesc logica, ai inceput la particular si ai continuat la stat…
    Ai schimbat facultatea sau cum?

  11. zvoner says:

    Elena, “pe vremea mea” facultatile private erau abia la inceput si nu aveau dreptul de a tine examenul de licenta. Examenul de licenta se dadea la Stat. Era si normal, avand in vedere ca profesorii de la Stat erau aceiasi care predau si la privat, tot pe vremea aia nefiind interzis sa predea in ambele sisteme.
    Din momentul in care facultatile private au avut dreptul sa tina si examenul de licenta, s-a dus pe suflet totul.

  12. dadatroll says:

    Hai domne ca nui chiar asa. Si eu tin minte cand in 2010 a venit la noi la Facultatea de Drept niste tehniceni sia instalat ghilimelele la tastatura. Ca nu era domne nainte naveai cum sa le pui.

  13. easyJet says:

    Cine vrea sa invete poate sa o faca oriunde, atat la particular, cat si la stat. Din pacate sistemul de invatamant, incepand cu primele clase, terminand cu profesorii din facultati s-a degradat considerabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card