Vad ca se discuta foarte mult in ultimul timp pe tema: de ce nu mai avem tineri in strada in Romania. De ce suntem atat de apatici in fata ‘sistemului’. De ce revoltele, indignarile si ocuparile de spatii publice care au loc peste tot in lume nu rezoneaza in Romania.

Se dau tot felul de explicatii. Cum ca suntem cu totii niste individualisti neo-liberali. Pentru cine nu e familiarizat cu termenii, adica suntem de parere ca fiecare trebuie sa reuseasca prin forte proprii, fara sa astepte ceva de la altii dar si fara sa contribuie cumva la bunastarea altora. Sau, ca suntem apatici. Sau ca noi nu avem tineri animati de idealuri revolutionare, ci mai degraba mercantile, intr-o societate unde varfurile politice sunt corupte, varfurile societatii civile sunt cinice sau si mai corupte, iar varfurile economice sunt niste hoti ordinari.

Fara indoiala, multe dintre elementele de mai sus se combina si duc la apatie. Dar poate ca e vorba si de altceva.

Miscari de strada in Romania. Scurt istoric

Spre deosebire de alte tari, noi am trait un deceniu intreg sub spectrul strazii. Am inceput in decembrie 89 si am continuat o buna parte din 1990 sub spectrul manifestatiilor studentesti. Occupy Piata Universitatii a avut loc mult inainte de Occupy Wall Street. Tinerii din marile orase romanesti au fost indignati cu mult timp inainte de hipsterii spanioli sau francezi. Spre deosebire de acestia, romanii au si murit pentru libertatea lor. Cu sutele – peste 1000 de romani si-au pierdut viata in manifestatii de strada in deceniul 1989-2000. Dar revolta studenteasca a inteles cum stau lucrurile in 13-15 iunie 1990, cand si-a luat-o direct in mufa si s-a umplut de sange. Formatorii de opinie – precum Lelia Munteanu, CTP si multi altii la vremea aceea – i-au tratat ca pe niste drogati, ca pe niste lichele. Politicienii i-au numit golani. Societatea i-a respins, aplaudand minerii si votand in bloc neo-comunismul. Ei, care erau viitorul tarii, au inteles asta. Si au plecat. Cu miile. Sa nu uitam ca primul si cel mai mare val de emigrare a intelectualitatii romanesti, a celor mai buni dintre noi, a avut loc in 90. Pe motive de sufocare si de supravietuire. Odata cu ei au ramas aici activi doar ‘revolutionarii’ care au priceput cum sta treaba, care s-au invartit in partide politice si au acceptat patronaje din partea celor care detineau intr-adevar puterea. N-o sa uite nimeni ca Marian Munteanu a fost protejatul lui Virgil Magureanu, nimeni din generatia mea cel putin. Che Guevara de Romania a fost marioneta puterii, asta a dinamitat pentru totdeauna cheful de revolta al unei generatii intregi.

Dar destul despre studenti. Sa vorbim despre sindicate, poate cea mai mare forta care poate scoate in strada, organizat, oamenii. Sindicatele au fost extrem de puternice pana in 1996, moment in care au inceput sa intre in declin, pentru ca sindicalistii stiau deja ca sefii lor sunt corupti, iar puterea a stiut cum sa dezamorseze bombele sociale ale disponibilizatilor dandu-le avantaje pe termen scurt, doar-doar or pleca din fabricile care nu mai produceau de mult timp decat pierderi. Doi ani mai tarziu, cand banii s-au terminat, protestele in masa nu mai puteau avea loc: lipseau organizatorii, lipsea coeziunea, lipsea acea complicitate pe care o au oamenii care lucreaza impreuna. Din somaj sau de la un job la mana a treia e foarte greu sa vii si sa manifestezi.

Au manifestat minerii, in acel trist ianuarie – februarie 1999, cand au lecuit Romania pentru cel putin 20 de ani de manifestari sindicale. Singurul sindicat cu adevarat puternic a fost din fericire zdrobit de catre autoritati in urma unor batalii sangeroase. Isi aminteste cineva de Pacea de la Cozia din ianuarie 1999? Au trecut doar 13 ani de atunci, de la momentul in care Statul Roman era ingenuncheat pentru ultima data de catre minerii furiosi. O luna mai tarziu, acestia din urma erau facuti praf, la randul lor. Din acel moment, nicio miscare sindicala n-a mai contat realmente in Romania, pentru ca toti politicienii s-au temut sa se mai foloseasca de sindicalisti. Reactia populatiei a fost devastatoare pentru politicienii care au distrus magma neo-comunista a sindicatelor, trimitand direct la pubela partidul de la guvernare, la alegeri. Dar sindicatele au ramas trase pe linie moarta. Si acolo sunt si acum si vor si ramane.

Asadar, cu cine sa faci revolutii in Romania?

Si mai ales, de ce? Uitati-va la Ungaria – au votat din furie fata de pacaleala trasa de socialisti, au aplaudat la scena deschisa derapajele nationaliste de extrema dreapta ale lui Orban, au crezut ca pot pacali sistemul bancar si… unde au ajuns? Direct in genunchi, in fata bancilor. Nu m-as mira ca ungurii sa iasa din nou in strada, de data asta impotriva dreptei.

Uitati-va la Polonia, sau la Cehia – neo-liberalismul individualist de care suntem acuzati este exact acela care le permite sa ramana pe linia de plutire in timp ce in jur este furtuna. Romania, pastrand in minte si jaful colosal la care a fost si este supusa de catre politicieni si camarila lor, a pus totusi in practica niste reforme economice. Dure, dar necesare. De bine de rau, deocamdata pluteste, in timp ce altii iau apa.

Sa iesim in strada ca sa ce? Sa ii inlocuim pe unii portocalii cu altii rosii? Niste pegre cu niste alte pegre? Sa ii inlocuim pe toti? Cu cine?

Marea problema a romanilor este ca nu au pentru cine iesi in strada. Au invatat ca degeaba ies in strada impotriva cuiva – asta a fost ultima dezamagire, legata de sperantele puse in Basescu, ultimul politician care a reusit sa faca sa iasa oamenii de bunavoie in strada, dar nu ieseau pentru el, ci ieseau impotriva celorlalti – au invatat ca daca tot e sa iasa in strada, trebuie sa puna pe altcineva in loc. Or, acel altcineva lipseste. Si ca individ, si ca grup de indivizi.

Asa ca, in lipsa, romanii activi fac ceea ce e mai bine pentru ei: isi conserva energiile pentru a invata, pentru a munci, pentru a face bani, pentru a se distra, pentru a trage dupa ei 12 milioane de asistati social. Isi vad de viata, in ciuda politicienilor, care nu i-au ajutat cu absolut nimic niciodata (nu doar in ultimii 20 de ani). Culmea e ca, desi doar 6 milioane de oameni muncesc in tara asta, dintre care doar 2 milioane produc ceva profitabil, reusim cumva s-o scoatem la capat.

Nu, nu e bine ca e asa. Dar asta e. In lipsa alternativelor, e cea mai buna solutie. Cel putin pentru moment, romanii nu ies in strada pentru ca sunt prea ocupati sa supravietuiasca sau, la capatul celalalt, sa se bucure de viata.

Pana cand societatea civila se va reorganiza (si asta n-are loc la nivel de mase, ci tot de elite), masele vor ramane relativ linistite. Iar daca se vor involbura, vom regreta cu totii, amarnic, ca nu si-au pastrat calmul. Caci, asa cum ne-a invatat Decada Pierduta, iesitul in strada nu rezolva mare lucru.

Tagged with:  
Share →

11 Responses to De ce nu mai iesim in strada

  1. Mynsc says:

    Mi se pare eronata ideea asta ca nu avem pentru cine iesi in strada si ca toti sunt la fel de rai.

    Daca o sa asteptam omul / partidul perfect sau ideea 100% corecta, atunci o sa stam mult si bine in amortirea asta haotica. Orice lucru sanatos in lumea asta se construieste treptat, caramida dupa caramida. De ce sa nu iesim in strada pentru o opozitie care chiar daca nu e ideala (sau macar pe-aproape), macar ca idee pare o varianta mai buna pentru viitorul nostru decat actuala putere.

    Iesitul in strada nu le da celor sustinuti puterea, chiar daca asa pare la prima vedere. Ne-o da noua, maselor. Asa ca daca cei care au fost purtati in spate de noi astazi nu vor confirma si vor intra in aceleasi practici portocalii, o sa ne fie cu atat mai usor sa-i dam jos.

    Intr-un stat in care alesilor le e frica de popor stii cu adevarat ca e democratie. Insa obiectivul asta nu se atinge stand si asteptand momentul PERFECT si candidatul / partidul IDEAL, ci se atinge treptat, prin articole din astea care insa nu indeamna la si mai multa amorteala si la aplicarea legii vestului salbatic (fiecare pentru el) ci educa audienta in legatura cu practici democratice sanatoase, chiar daca momentan e greu sa faci asta in Romania.

  2. de era si un buton de like ce as mai fi dat……

  3. zoso says:

    in 2000 un sindicat a avut succes. nicu bănicioiu e deputat, iar lazarus s-a umplut de bani. am mai scris despre nişte mici manipulări din zona asta, deci potenţial există

  4. emi says:

    @zoso uiti de gasca UFS Atlas a prietenului Luca. Cei care au facut milioane de euro pe spinarea micutelor “mase de manevra” din companiile atunci de stat. De sindicatele din energie si altele…
    Pe de alta parte acum mitingurile organizate de sindicate nu mai sunt asa populare din 2 cauze: 1. multi salariati nu prea mai au intreprinderile alea si 2. in vremurile de glorie ale sindicatelor si ale grevelor, deplasarile de protestanti la Bucuresti se faceau cam cum se faceau si deplasarile galeriilor echipelor din Bucuresti (cu transport asigurat, diurna si bani de fanioane).
    Cat despre studenti, acum organizatiile studentesti au devenit ori niste mici mafii ori niste mici organizatii de spalat pe creiere tinerii. De asceea anul trecut, cea mai importanta manifestatie studenteasa a fost plantarea de copaci organizata de Liga Studentilor Electronisti :) )

  5. admin says:

    @augustin radu acum ai si buton de Like :D

    @zoso potential exista, dar nu la nivel de miscari de masa asa cum viseaza unii; in plus, in Vest miscarile vin din partea societatii civile si lor li se raliaza (sau nu) sindicatele. La noi, societatea civila are treaba :D

    @emi ai pus punctul pe i. De mai multe ori.

    @Mynsc nu o sa iasa nimeni in strada pentru a propune un PSD nereformat, cu aceleasi triste figuri, cu aceiasi mafioti, cu aceiasi dinozauri cripto-comunisti, ca alternativa la escrocii de doi lei din PDL. Romanii au memoria scurta, dar nu chiar atat de scurta. PSD-ul nu propune absolut nimic nou fata de ultima data cand a fost la putere iar romanii stiu asta.

    Nu poti scoate oamenii in strada cu figuri triste gen Antonescu sau cu bufoni gen Ponta. Basescu a fost cam ultimul care a indus o speranta reala, pentru ca stia sa vorbeasca maselor. Au iesit oameni la vot in frig doar-doar n-or iesi ailalti (PSD-ul mai precis). Nici Ponta si nici Antonescu, ba nici locotenentii lor nu au capitalul de autenticitate necesar pentru a inspira o masa critica de oameni sa stea in frig si sa voteze. Mai rau, dupa dezamagirea provocata de Basescu (care nu mai poate face azi bai de multime), oricine se va gandi de 2 ori inainte sa se arunce in strada pentru un politician.

    Deci nu e vorba de perfectiune. E vorba strict de alternative – nu iese nimeni in strada pentru aceleasi triste figuri care au pus Romania in genunchi. A, ca la vot se schimba garda, aia e altceva. Eu vorbesc de manifestatii de strada spontane.

  6. emi says:

    Bine, acum vad cate litere mi-au scapat :) ) laptop nou, tastatura noua, mama ei :) )

  7. Vlad Iuga says:

    As putea spune ca este (putin) dezamagitor articolul avand in motivatiile expuse. Sustin punctul de vedere expus de Mynsc +1 :)

    Orice lucru sanatos in lumea asta se construieste treptat, caramida dupa caramida.

  8. Vlad Iuga says:

    *avand in vedere.

    Nu neaparat pentru ‘figurile’ actuale, doar sa ‘asanezi’ actiunile societatii civile (dorinte prezente sau viitoare) pentru simplul fapt ca alde Ponta sau Antonescu nu iti sunt pe plac/mai buni decat pdlistii actuali, nu vei putea avea pretentia ca vreodata cineva (altii) ‘diferit’ sa doreasca sa actioneze, sa iasa ‘la rampa’. Daca nu ai pentru cine sa actionezi public/politic (in afara de propria persoana sau cercul apropiatilor), vor fi mult mai multe locuri ‘libere’ celor care sunt facuti dupa modelul actualilor politicieni/actualelor modele publice. Ciocoii noi si vechi style

  9. zvoner says:

    Vlad, nu e vorba doar de Ponta si de Antonescu. E vorba de ceea ce reprezinta ei, de aparatul pe care il au in spate. Aparat complet nereformat.

    Apoi, eu vorbesc fara patima de acesti indivizi. Spun doar ca din punct de vedere tehnic ei sunt incapabili sa scoata oameni in strada printr-un discurs autentic. Deci din zona politica nu ai ce sa astepti; romanii nu asteapta nimic din zona politica iar asta se vede.

    Din zona societatii civile neafiliate politic poate iesi ceva, insa aici oamenii sunt, asa cum am spus, ocupati cu treaba. N-ar nimeni curajul sa iasa in fata si sa (se) propuna (ca) alternativa.

  10. [...] in urma cu doua luni un articol pe tema De ce nu mai iesim in strada, in care argumentam, spre final, ca nu avem pentru cine iesi in strada. Ilustram asta cu faptul ca [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card