Spuneam ceva mai devreme astazi ca desi avem inca grosul efectelor crizei in fata noastra, criza insasi este pe terminate. Asta nu inseamna insa ca toti vor iesi din ea la fel. Sau ca Europa din 2020 va fi iesit din criza cu toti membrii sai actuali, sau ca – mai important – Romania va fi printre castigatori. Ci doar ca, la nivel individual, daca ne-am oprit din caderea psihica (si financiara), putem incepe sa recladim, sa “incoltim”.

Totusi, citind presa economica europeana remarc ca raspunsul guvernelor la criza are doua extreme si o linie de mijloc. Obisnuit sa critic si sa injur guvernantii ca tot romanul (de obicei am si de ce), am ramas insa uimit sa vad ca Romania se afla mai degraba intr-o pozitie OK, mai ales prin masurile luate. Sa explic.

La o extrema se afla Ungaria, unde guvernul nationalist-populist al lui Orban a facut in ultimele luni toate miscarile dorite de tot felul de zevzeci si pe la noi (dar si prin Europa, vezi instigarile lui Eric Cantona la retragerea in masa a economiilor de la banci). Ca o maimuta care nu intelege rostul mecanismului complicat al unui ceas cu pendul, guvernantii unguri au apucat cu ambele maini de pendul si l-au rupt, crezand ca daca il controleaza vor controla si ceasul insusi.

Concret, au renuntat la acorurile cu FMI, isi pregatesc tara pentru nationalizari, reduc democratia si institutiile democratice, muta banii din fondurile private de pensii la stat (!!!), maresc taxele marilor companii si ofera mediului de afaceri un singur bonus, anume o taxa unica de 16% despre care se stie deja ca nu este un panaceu universal (daca s-ar uita in curtea vecinilor romani ar fi aflat asta).

Aceasta extrema este una de orgoliu, de ‘v-aratam noi’, de rebeliune contra unui sistem caruia toti ii canta prohodul dar de care toti se tem: sistemul financiar mondial. Calea de iesire intrevazuta de ei: ca o familie care, datoare vanduta fiind, refuza sa dea inapoi masina societatii de leasing, refuza sa dea din mana gajul pentru credite sau casa pusa ipoteca, dar investeste toti banii economisiti prin neplata datoriilor sperand ca va reusi prin forte proprii, dupa putin timp, sa ii dea inapoi si sa-si pastreze toate beneficiile. Voi cum ati numi o astfel de atitudine?

La polul opus se afla tarile care au abdicat de la suveranitatea lor si au inceput sa aplice politici de austeritate masive, pentru a fi pe placul institutiilor financiare mondiale. Printre ele, si Romania, tara care pana acum a anuntat cele mai drastice masuri fiscale din toata Europa. Grecia si Irlanda au fost fortate (sau sunt in curs de) sa cedeze politica si suveranitatea financiara catre institutiile internationale, dar masurile de austeritate nu sunt nici pe departe la fel de drastice ca in Romania. Asadar, noi suntem varful de lance al austeritatii in Europa, cel putin pe hartie (caci in realitate lucrurile difera enorm de la o ramura a economiei romanesti la alta si de la o zona la alta – unora le-au scazut veniturile si cu 60%, altii nu resimt criza, unii n-au bani de educatoare, altii, ca primarul PDL Negoita, toaca milioane de euro pe piramide de beton din borduri concentrice).

Marea diferenta intre Romania si Grecia sau Irlanda este data de trei lucruri, unul rau si doua bune: unu, economia noastra e praf fata de celelalte doua, de unde si dobanzile mari la care ne putem imprumuta; doi, avem totusi un grad de indatorare ridicol de mic nu doar comparativ cu aceste tari, ci si cu aproape oricare tara din Europa. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca daca masurile de austeritate pun in sfarsit ordine in dezmatul financiar de stat din Romania, vom putea sa ne imprumutam la dobanzi mici, apropiate de cele de care beneficiaza Germania, Franta sau alte tari europene. Putem lua inca 20 de miliarde de euro, ba inca alte 20, fara ca gradul nostru de indatorare sa sara de media europeana. Ungurii nu mai au aceasta sansa, au otravit fantanile. De ce avem nevoie de imprumuturi noi? Pentru a ne pune economia in ordine, pentru a rostogoli creditele luate anii trecuti, pentru a ‘ne descurca’. Pentru a trece criza fara a trimite acasa sute de mii de oameni. Dar mai ales pentru a reporni economia (noastra mica), ceea ce pot doar spera sa se intample.

Si trei, nu suntem constransi de moneda Euro. Daca am deprecia controlat leul cu circa 0.5% pe luna, exporturile ar beneficia de o mare gura de aer, intr-un moment in care toata lumea cauta pretul cel mai mic. Fata de oricare tara europeana, Romania are avantajul flexibilitatii (care presupune multe altele in afara de deprecierea monedei nationale). Daca va sti sau nu sa se foloseasca de el, asta e alta poveste.

In fine, calea de mijloc e cea adoptata de mai toate tarile Europene. Asa cum lesne puteti vedea din linkul de la BBC, marile masuri de austeritate anuntate de guvernele europene sunt apa de ploaie fata de masacrul din Romania. Asta arata atat puterea colosala a economiilor europene respective, cat si faptul ca actuala criza sociala este mult exagerata in mass-media. O reducere cu 5-7% a beneficiilor sociale si o reasezare a acestora nu inseamna moartea statului bunastarii sociale, nici colapsul UE, nici razboi civil pe strazile capitalelor europene. Vor insemna miscari sindicale, chiar pe strada, dar atat, in rest oamenii nu vor mai merge in Maldive, vor face vacanta la cort langa ei, acasa.

Totusi, asta inseamna si ca in cazul unor colapsuri succesive ale unora dintre nivelurile economice (criza cartilor de credit, criza noua in imobiliare, criza cauzata de tarile ‘nechibzuite’, criza cauzata de pretul petrolului/aurului etc), guvernele vor fi nevoite sa anunte noi reduceri, noi masuri de austeritate, noi taieri. Au pornit, in opinia mea, prea jos, iar o negociere in sus le va fi cumplit de grea. Macar la noi s-a taiat coada catelului dintr-o data. E inevitabil ca ei sa mai trebuiasca sa taie din ea, dureros de des.

In acest context, in care toate tarile se joaca de-a puia gaia, protejandu-si puii proprii si incercand sa ascunda uneori realitatea cruda, parca e mai bine sa tai foarte mult la inceput, dobandind credibilitate si in afara tarii, pentru ca apoi sa relaxezi usor politicile fiscale si sa ajungi mai lin la destinatie decat o vor face cei care ori neaga realitatea (Ungaria), ori incearca sa o indulceasca intarziind de fapt un deznodamant nefericit.

Si tot in acest context, desi nu le mai suport moacele, trebuie sa recunosc ca, daca gandesc la rece, ceea ce au incercat si incearca sa faca atat Basescu cat si guvernul lui Boc sunt exact masurile care trebuie. Dure, taioase, neiertatoare, asemanatoare celor luate de un capitan de vas. Dar si benefice pe termen mediu, atunci cand iesi mai usor din furtuna chiar daca ai strigat la oameni si ai aruncat peste bord jumatate din marfa.

O singura necunoscuta am insa. Cat vor mai rezista politrucii pedelisti sa o incaseze de la electorat (pe merit, pentru ca nu stiu sa comunice) si daca vor avea rabdarea sa lase inca 6 luni ca aceste masuri extrem de dure sa isi faca totusi si efectele benefice, nu doar cele ingrozitor de rele. Daca ii sperie atat de mult gaia, s-ar putea ca pedelistii de rand din Parlament sa fuga unde vad cu ochii si sa-si lase puii, vorba ceea, sa-i ia gaia.

Tagged with:  
Share →

6 Responses to De-a puia gaia

  1. [...] This post was mentioned on Twitter by vali petcu, dragos novac, Alexandru Ion, Alexandru Nistor, Mircea Meşter and others. Mircea Meşter said: @thezvoner scrie bine (şi indirect) despre cum suntem spălaţi pe creier. http://bit.ly/hWkHUj [...]

  2. Meneopol says:

    Salut!
    Eu sînt unul din nebunii care cred că băncile sînt un rău care NU este necesar. Tot legat de împrumuturi mai cred că gradul de îndatorare oricît de mic ar fi el este nociv şi anormal. În plus mă îngrozesc numai la gîndul că am putea avea “şansa” să împrumutăm mai mulţi bani. Pînă la urmă ce e mai sănătos: să trăim din ce producem sau să mîncăm pe datorie?

    Optimismul tău e molipsitor iar faptul că ştii despre ce vorbeşti îmi dă speranţe că lucrurile se vor redresa. Dar dacă lucrurile merg cum mi-am făcut eu calculele, peste 6 luni nici un optimist şi nici un specialist nu va mai avea puterea să mă convingă.

  3. zvoner says:

    Meneopol, sunt de acord ca un individ – sau o familie – poate trai foarte bine fara sa aiba credite. Totusi, banii au o caracteristica: se aduna. Ca sa se adune, trebuie sa ai unde sa-i tii. Daca ii tii sub forma fizica la saltea, atunci risti sa te prade hotii. In plus, cat timp tii banii la saltea acestia nu produc nimic. Daca ii tii sub forma de bunuri, e greu sa ii lichidezi, adica sa-i transformi in bani folosibili. Iata de ce avem nevoie de banci si vom avea nevoie de ele cat timp va exista banul.

    Cand am zis de “nebuni” m-am referit la cei care cred ca daca ‘dau jos’ bancile vor realiza o mare branza. Nu vor realiza decat sa-i faca pe alti milioane de nevinovati sa-si piarda economiile facute – unii dintre ei timp de o viata. Cu alte cuvinte, nu vor pierde cei care au luat iresponsabil credite (adica artizanii crizei), ci tocmai cei care au pus cuminti banut langa banut ca sa-i aiba de zile negre.

    Ca sa fiu mai explicit: daca Gigel a imprumutat in mod iresponsabil 100.000 de euro de la BRD si nu-si poate plati ratele (caci milioane de Gigei sunt cauza crizei), iar din cauza unui atac al 10.000 de nebuni care-si retrag masiv banii din banca, BRD da faliment, situatia lui Gigel nu se schimba.

    In locul lui BRD – falimentara – vin creditorii lui BRD, si anume Georgel si Ileana care au depus bani in banca respectiva, ca economii, dar n-au vrut sa si-i retraga. Mai naspa e insa ca imensa majoritate a ‘banilor’ care ‘exista’ in banci NU provin din economii (nu intru in detalii suplimentare), deci daca 10.000 de nebuni ataca BRD intr-o singura zi ca sa-si retraga banii, ei nu vor penaliza banca aia in niciun fel – patronii si directorii ei sunt oricum putred de bogati – ci pe alti 50.000 care si-au depus banii la banca, precum si pe mii de firme pe bonitatea carora banca s-a imprumutat la randul ei la alte banci ca sa faca bani din bani.

    Si uite asa, caderea unei banci poate antrena caderea altor banci, iar daca vor cadea toate atunci vor avea de pierdut masiv: firmele care au conturi la respectivele banci (adica angajatorii lui Gigel, Georgel si Ileana, precum si ai multora dintre cei 10.000 care ataca banca), miile de depunatori la banci, guvernele (care si ele sunt imprumutate la banci si obtin bani pentru utilizarea curenta de la banci) samd.

    In doua saptamani ai intreaga activitate economica oprita si te duci in razboi civil si anarhie.

    E ca si cum ai scurge sangele dintr-un om pe motiv ca uneori anumite infectii ii provoaca febra. N-ai ce face, trebuie sa pui sangele ala la loc si sa tratezi problema, nu sistemul circulator.

    A, ca putem trai destul de bine si fara credite, asta e o intreaga discutie si poate o reluam putintel mai incolo. :)

  4. duduveche says:

    As vrea sa-ti impartasesc optimismul, dar nu pot. Nu cred ca noi vom fi castigatori. In acest moment suntem pierzatori detasati in fata crizei ( economie 0, conditii de trai 0) , iar in masurile de austeritate luate nu vad nimic care sa-mi poata da o speranta ca vom conta in economia europeana. Chiar asa: in ce domenii vezi ca s-ar reporni mica noastra economie ? Sunt de acord ca eram un fals “tigru” european si ca aceasta criza ne-a ajutat sa ne vedem adevarata fatza in oglinda, numai ca ceea ce se reflecta de acolo nu este deloc incurajator.Urati si pricajiti, costelivi, fara capacitatea de a ne tine singuri pe picioare. Si cei cu vitaminele necesare noua si le pastreaza pentru ei. Ca asa e in criza…….Pe scurt, noi nu suntem in stare sa ne ridicam singuri, iar altii o vor face numai din interes. In alte ordine de idei, daca inainte plecau cei care nu-si gaseau un rost pe aici, acum pleaca cei care ar trebui sa aduca un plus de valoare acestei tari. Cam cum vezi ca economia sa mearga bine, cind vom fi solicitati numai pentru munci fizice, nemaifiind capabili sa oferim progres? Cand nu mai ai in tara medici, profesori adevarati, IT-isti, samd, nu ne ramane decat sa oferim Europei bratele si spinarea, in locul creierului, iar asta stim cu totii ca nu ne va aduce bunastare.

  5. zvoner says:

    Dudule (pot sa-ti zic asa? :D ), n-am zis ca sunt optimist, am zis doar ca sunt surprins de faptul ca guvernantii romani au luat masuri OK pana la urma, oricat i-am injurat. As putea deveni optimist in masura in care jaful bugetului de stat s-ar opri definitiv, iar sumele astfel recuperate ar merge spre investitii, tot de stat. Sau mai ales pentru stimularea IMM-urilor.

    Se uita ca economiile cele mai bune sunt cele care au IMM-uri sanatoase, afaceri de familie cum ar veni. Astea asigura normalitatea intr-o economie, nu gigantii care azi au 10.000 de locuri de munca iar maine la muta in China. Daca cumva aceste IMM-uri – sufocate de masurile bocciene timp de 2 ani de zile – reusesc sa-si revina (si dupa 2 ani de omor, au inceput sa miste), atunci lucrurile o pot lua in sus pe baze ceva mai bune. Daca cumva si statul deblocheaza banii pe care ii datoreaza firmelor private, atunci o sa fie bine. Daca nu, atunci aia e, 10 ani de acum incolo o sa traim la fel. Nu pot zice insa ca nivelul de trai e zero. Ne place noua sa ne plangem, dar traim OK, nu se moare de foame in Romania, chiar daca nici nu ne lafaim. Traim insa stresati, iar stressul asta ne omoara.

    Ai mare dreptate in privinta valorilor. Din pacate, exodul asta nu se va sfarsi ci dimpotriva, se va accentua. Cand UK iti ofera 6000 de lire sterline salariu ca sa mergi ca medic stomatolog acolo, de ce-ai mai ramane in Romania?

    Dar sunt lucruri pe care le putem face si lucruri pe care nu le putem face, ca stat, deocamdata. Asigurarea unui sistem de sanatate viabil si ‘sanatos’ nu e, din pacate, printre lucrurile pe care le putem face.

  6. apoca says:

    Nici eu nu pot fi de acord cu tine. Masurile sunt dure, cele mai austere, aici sunt de acord dar 1. nu sunt meritul lui boc&co, au venit servite de la FMI si 2. nici un stat care a preluat politici servite de FMI nu a sfarsit bine. Am cautat vreo saptamana pe net statistici pe tema asta si nu numai ca nu a dus la lucruri bune in nici macar un caz dar in cateva situatii rezultatul a fost de-a dreptul tragic.

    Nu sunt vreun conspirationist, oamenii isi vad interesul si e ok sa fie asa. In fond noi i-am chemat. Insa de obicei tarile care au avut de suferit de pe urma FMI-ului au fost cele care nu au avut o viziune si un plan. Au preluat solutiile sperand ca rezultatul sa fie cel pe care il doresc (redresare, echilibrare deficite, etc) si s-au trezit de-abia cand a fost prea tarziu. Ori noi suntem fix asa. La 2 ani de la inceputul crizei inca nu stim unde vrem sa ajungem, cum si in cat timp. Suntem ca o corabie in furtuna – daca imi permiti – care spera sa treaca de urmatorul val, dar care nu are nici o idee pe unde se afla fata de destinatie, cate valuri mai are de supravietuit si cam cate sanse are sa ajunga unde si-a propus.

    Eu zic ca daca nu se intampla ceva surprinzator si spectaculos la nivel mondial care sa ne traga cu forta din mizerie nu va fi de bine cel putin 10 ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card