Din ciclul emisiunilor VH1 ‘Then and Now’, scrie zoso despre ce bine era pe vremuri cand luam cafteala de la ai nostri. Si ce naspa e acum cand copiii nu mai sunt batuti de parinti si de profesori. Se bat doar intre ei.

Pentru ca sunt intr-o mare criza de timp nu am citit si comentariile, dar de data asta il pun pe al meu aici: oricat as vrea sa nu ii dau dreptate, ARE.

Nu pot zice ca am fost un copil supercaftit de parinti. Dar atunci cand intindeam coarda, mi-o luam.

La fel, existau unii profesori care ne terorizau, cum era Bogzeanu de chimie, un dement. Pe acestia nu-i regret (si nici nu am invatat chimie, decat mai tarziu, cu o semianalfabeta care insa se pricepea sa explice). Insa majoritatea profesorilor aveau o anume autoritate care astazi lipseste cu desavarsire atat la parinti, cat si la profesori.

Si asta venea din faptul ca noi ne stiam locul.  Ne stiam locul pentru ca:

1. Ni se explicase.

2. Ni se fixasera limite clare.

3. Aceste limite erau aparate cu indarjire de profesori. La nevoie, si cu pedepse fizice.

Spune un proverb biblic ca ‘nebunia copilului este lipita de inima lui. Nuiaua si disciplina i-o dezlipesc.’, sau ceva de genul. Pai da.

Generatia noastra (oamenii de 30-40 de ani) a crescut intr-un mediu corect reglat, dar isi creste copiii intr-un mod complet imbecil. Principiul de baza este ‘ce stii tu, ca n-ai copii’. Si bonus: ‘copilul meu este special, nu se aplica din pacate ce se aplica la ceilalti’.

Si vezi parintii zambind tamp in timp ce plodul lor isi face de cap. La 3 ani. La 5 ani. La 14 ani.

Si stii ce?

Foarte bine! Asa le trebuie! :)

Share →

5 Responses to Copiii la batator. Then and now.

  1. Da Zoso are dreptate in postul lui, dar nu chiar in totalitate. Respectul pe care il avea generatia noastra (si cele dinaintea noastra) fata de reguli nu era numai din cauza fricii de bataie. Era un respect cultivat de parinti, profesori si societate in general.

    Asa ca eu nu sunt de acord cu bataia. Daca iti inveti inca de mic plodul sa respecte regulile sau sa suporte consecintele, cred ca poti sa te intelegi cu el si fara pumni. Sunt o gramada de alte metode de pedepsire in caz ca face tampenii.

    Problema in ziua de azi e ca nimeni nu mai impune reguli sau daca le impune nu face nimic sa fie respectate. Si dupa aia se mira toata lumea ca plozii au luat-o razna si nu mai au respect pentru nimeni si pentru nimic.

  2. zvoner says:

    Nu e vorba de pumni, e vorba de micile corectii fizice care insotesc explicatiile despre limite. Ca pana nu doare (un pic), copilul nu reactioneaza.
    Problema e ca si corectia fizica trebuie inclusa intr-un sistem mai larg, in care parintele comunica cu copilul sau despre limite si despre motivatia acestora.
    Una fara alta nu merge.
    Or astazi avem parinti care nu comunica nici despre limite (sau o fac neconvingator), si care nici nu-si disciplineaza in niciun fel copiii.

    Rezultatul e lesne de observat. :)

  3. Bine, pumni era doar o metafora. Dar ce vreau sa zic e ca poti stabili limitele si fara corectie fizica. De acord, in sistemul asta trebuie sa incluzi si pedeapsa, dar asta poate lua o multime de forme care sa excluda bataia: interzisul iesitului la joaca, interzisul dulciurilor sau al jucariilor, etc.

  4. justbride says:

    Nu sunt in favoarea admonestarii fizice a copilului dar exista momente cand poate chiar e necesara in educatia copilului. Tin minte ca aveam in scoala generala o invatatoare extraordinara. Cea mai buna invatatoare ever:) Si blanda dar si cu autoritate, si desteapta si eleganta si foarte pasionata de munca ei. Eram in clasa 44 de copii. Pe catedra avea o rigla din lemn. O tin minte si acum. Din cand in cand, atunci cand faceam prostii mari ne chema si in fata clasei ne dadea niste rigle la palme. Nu multe si nici foarte usturatoare. Dar rusinea de a sta in fata clasei sun ochii a inca 43 de colegi pentru ati primi pedeapsa era cea mai usturatoare. Si ne mai facuse o banca a rusinii, musai in primul rand. Pe aici treceau toti cei care nu erau cuminti. Rezultatul era senzational: ii avea tot timpul sub ochi pe cei nazdravani si reusea astfel sa ii mai cuminteasca si ii mai punea si intr-o situatie jenanta caci nu era nicio placere si nici mandrie sa stai in banca rusinii. Cred ca acum le lipseste profesorilor si celorlalte cadre didactice atat pasiunea cat si creativitatea.

  5. Asa este! generatiile de 30 de ani erau educate in respect. Asta este problema cu societatea in care traim si de aia copii din ziua de azi te injura in autobuz daca nu ii cedezi locul sau te imping si nu isi cer scuze si alte “nimicuri ” din astea. Nu stiu care este solutia sau de ce s-a ajuns aici, dar prea traiesc adolescentii de azi asa ca buruienile. Toata lumea e intr-un mare sictir, si scoala, si parintii si toata lumea. Lasa ca e mai simplu sa stea in fata calculatorului sau a televizorului decat sa ma obosesc eu sa ii spun ceva ca si asa sunt obosit d ela munca. Pai ce rost mai are sa ii mai faci, daca nu e nevoie sa ii educi, numai asa ca sa se perpetueze specia… Care specie?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card