Se tot speculează ideea că trăim ultimele zile ale capitalismului și că, acesta fiind pe marginea prăpastiei, ar fi cazul să punem altceva în loc. Să nu ajungem, totuși, ca în bancul ăla cu „capitalismul e pe marginea prăpastiei, tovarăși, iar noi ne uităm la el în sus”.

Internetul are, într-adevăr, puterea de a ieftini foarte tare lucrurile. Asta, pentru că elimină, de multe ori, intermediarii, înlocuindu-i cu un singur intermediar, care de multe ori devine monopolist. Subcontractarea manufacturii în China și alte țări extrem de ieftine, coroborată cu transportul din ce în ce mai ieftin, înseamnă, din nou, o ieftinire a mărfurilor așa cum nu puteam spera în urmă cu 15 ani. Chiar și pentru nivelul scăzut de trai din România se găsește destulă marfă extrem de ieftină – da, chiar dacă e automat și proastă.

Dar ideea că internetul, fie el și al lucrurilor, ar putea înlocui capitalismul omite, am impresia, un lucru fundamental: lăcomia umană predomină. Da, sunt ONG-uri nenumărate care fac mult bine în lume, fără să ceară mulți bani ca să reușească. Da, 3D-printingul e the next big thing. Da, lucrul de acasă și auto-suficiența sunt tot mai ușor de realizat. Vom putea produce foarte ieftin orice ne trece în cap pentru noi înșine, de la propria bere la propria mobilă, de la adidași la haine. Cercul, la un moment dat, va fi complet: așa cum ne produceam în casă tot ce aveam nevoie înainte de revoluția industrială, așa vom fi capabili să producem în casă sau foarte aproape de ea tot ce avem nevoie tocmai datorită ultimei forme de revoluție industrială.

bucuresti_2010_24

 Visează. E gratuit.

Dar. Dar! Asta nu înseamnă că vom deveni brusc mulțumiți cu ce avem. Că elementele de bază ale capitalismului (dar și ale inovației), și anume lăcomia și competiția, vor dispărea brusc. Sau că vom ajunge automat la un lucru bun. Îți produci propria bere? Un muncitor de la fabrica de bere e dat afară. Ești mulțumit cu aceeași casă pentru tot restul vieții? Doi muncitori în construcții își pierd locul de muncă. Lucrezi de acasă, pe internet, și nu mai ai nevoie de mașină? Un șofer de autobuz sau un mecanic auto sunt concediați. Mergi cu Uber? Un taximetrist care plătea taxe se aruncă de pe casă. Comanzi numai de pe internet? O casieră nu mai are cu ce să-și întrețină copiii. Consumi din ce în ce mai puțin? Tot atâtea locuri de muncă dispar odată cu cumpătarea ta. Ar fi trebuit să înveți deja lecția asta atunci când te-ai apucat să cumperi numai lucruri de import, iar apoi te-ai mirat că, în afara negustorilor, toți au sărăcit în jur.

Ce se întâmplă deja din cauza importurilor ieftine (fie că vin din țări sărace, fie că sunt de fapt subvenționate de țările bogate), se va întâmpla și cu această nouă revoluție. Înainte ca lumea aia nouă în care fiecare e propriul său stăpân să devină realitate, ar cam trebui să trecem printr-o perioadă intermediară, în care proprietarii acelor apps/kituri/patente care îți permit ție să fii propriul stăpân se vor îmbogăți colosal pe seama ieftinirii la maximum a elementelor de producție, din pură lăcomie, în timp ce mii de vecini de-ai tăi, dacă nu chiar tu însuți, vor sărăci. Deja o fac acum, exportând munca acolo unde nu costă aproape nimic și importând produse care, cu tot adaosul lor comercial, costă incredibil de puțin. Ei se îmbogățesc, tu le cumperi fericit, apoi te întrebi de ce vecinul nu mai are job, de ce nu-ți mai intră nimeni în prăvălie sau de ce trebuie să muncești pe bani infinit mai puțini decât ar câștiga un vestic pentru aceeași productivitate.

Oare nu ne dăm seama că, ieftinind totul, devenim cu toții mai săraci? N-am învățat asta de la comunism?

Da, corporațiile uriașe, cu chiriile lor mari, cu sediile lor costisitoare, cu sistemul prin care sug în fiecare dimineață viețile a mii de oameni doar ca să le scuipe înapoi seara spre casele lor după ce le-au golit și de ultima energie, corporațiile alea care macină totul împrejur pentru profitul unor acționari care de multe ori nu știu nici măcar numele CEO-ului, darămite dramele secretarei de la marketing, sunt responsabile în mare parte pentru toate aspectele urâte ale capitalismului. Bursele, la fel. Băncile, cu atât mai mult. Dar ce ne face să credem că, odată prăbușite, indivizii lacomi care le-au creat, gestionat și întins ca niște tentacule peste tot vor avea așa, deodată, o criză de conștiință și își vor folosi averile imense deja strânse pentru a finanța un sistem care elimină lăcomia și monopolul?

Da, azi un start-up de 6 luni și 20 de oameni poate concura cu succes o matahală de 4500 de angajați cu o istorie de 120 de ani în spate, iar evaluările unora dintre acestea sunt absolut incredibile. Dar asta pentru că tot sistemul capitalist le dă respectiva valoare, chiar și în cazurile în care ele nu produc, de fapt, bani, într-un joc care nu are, de multe ori, prea multe de-a face cu lumea reală. Da, un app care este descărcat într-un an de 245 de milioane de utilizatori pentru 3$ bucata are de ce să valoreze 2 miliarde de dolari, dar nu 20. Că de-aia se vorbește de bubble, din nou, dar nu ascultă nimeni. Da, un start-up centrat în jurul unei singure funcții care ajută comerțul electronic poate valora 500 de milioane de dolari, dar asta doar pentru că sistemul de patente este atât de complicat încât e mai ușor pentru un mamut de 50 de miliarde de dolari să-ți cumpere funcția aia cu ceva mărunțiș decât să o dezvolte in house doar pentru ca apoi să piardă timp și bani pentru că a ratat startul sau pentru că e târât prin tribunale.

Nu poți produce însă hrană pentru 245 de milioane de oameni cu un start-up de 6 luni și 20 de oameni. Nici mașini. Nici mașini-unelte. Nici măcar un vas de WC – ai idee de câți furnizori e nevoie ca WC-ul tău din baie să fie complet, cu vas de ceramică, garnituri, capac cu prinderi metalice, rezervor cu sistem de tragere a apei, robineți și așa mai departe? Da, s-ar putea să îl poți printa 3D cinci ani de acum încolo, însă gândește-te câte materiale diferite intră în compoziția sa și apoi vei realiza că e mai ieftin și mult mai practic să ți-l cumperi de la magazin.

Idem pentru o mulțime de lucruri de care ai nevoie – de la mașină la scările rulante de la metrou, de la autostrăzi la clădiri, de la mobilă la covorul din sufragerie. Da, e fun să-ți faci propria bere sau să-ți printezi acasă un scăunel de plastic. Dar distracția asta trece repede, iar standardizarea calității din comerțul capitalist îți va veni mult mai la îndemână decât să stai să-ți petreci zilele producând tot ce ai nevoie. E la fel ca și cu mâncarea. Da, poți găti ceva gustos, dar dacă o faci zilnic, piere toată frumusețea. Fast-food-ul are și el rostul lui, tot așa cum îl are și cantina de la birou sau restaurantul din centru.

Nu poți lua internetul și pretinde că va înlocui tot ecosistemul creat în ultimii 200 de ani. N-are cum. Iar dacă principiile gratuității de pe internet vor fi aplicate tot mai des lumii reale, atunci scapă cine poate, sincer.

Căci așa cum toți producătorii de conținut de pe internet au sărăcit puternic în ultimii cinci ani, fiind depășiți cu zeci de ordine de magnitudine de agregatori, la fel se va întâmpla și cu lumea reală. Vom sărăci cu toții, dar vom fi educați să fim mulțumiți de vasul nostru de WC printat din plastic dur, care nu e, ce-i drept, la fel de bun ca ăla din ceramică, nici la fel de durabil, dar ne-a venit gratis și ne murmură reclame în timp ce ne ușurăm în baie, targetate în funcție de examinarea propriilor noastre dejecții. Răstimp, ăla care a avut ideea să-ți vâre ție toate astea pe gât se va răsfăța pe o insulă privată, cumpărată din banii tăi și a altor milioane de fraieri de același gen.

„Ai colesterolul ridicat, îți recomand Colestop!”, zbang, și o melodie drăguță, în timp ce internetul lucrurilor printate cu mânuța ta va trimite în timp real informațiile despre ce ai mâncat tu aseară și despre ulcerul în formare către toți plătitorii de baze de date, de ce nu, chiar spre angajatorul tău, că doar trebuie să știe totul despre angajatul care face munca altor zece care au fost dați afară între timp.

O singură speranță am. Că nu vei pune rezultatul pe facebook.

În rest, trăiască revoluția. Dar mai la vale, așa. Între timp, poate ar trebui să reînvățăm să producem moderat de scump, să ne vindem scump și să cumpărăm scump. Și să nu ne temem de valoare: așa cum un vin de 12 lei nu poate concura în vreun univers cu unul real de 120, tot așa și în restul lucrurilor. Și așa am putea trăi cu toții mai bine, olecuță. Până când cade șandramaua cu totul, noi să fim sănătoși.

Share →

3 Responses to Ce urmează după capitalism?

  1. Marcu says:

    Foarte corect. Realist.Probabil ca adevarul e la mijloc : capitalismul trebuie sa “dea” in ceva, mai departe, iar internetul, in tot contextul lui, nu e inca pregatit sa preia mai mult decat o face acum.
    (cred ca “rastimp” nu e tocmai corect folosit, banuiesc ca e vorba, in intentie, de “estimp” 0

  2. admin says:

    @Marcu, mulțam, corectat.

  3. Remus says:

    O imbinare intre capitalism si comunism ar rezolva problema. Disparitia proprietatii, munca pentru dreptul la consum, egalizarea importantei activitatii umane, accesul liber si egal la toate obiectele de folosinta indelungata si la toate formele de recreere, in baza optiunii si a ierarhizarii in functie de raritatea activitatii desfasurate. Disparitia banului fizic si coordonarea pe internet a cereri si ofertei va reprezenta lumea viitorului. Creativitatea va reprezenta ponderea activitatilor generale. Bunastarea fiecarui individ al acestei planete este posibila, prin exploatarea gratuita a resurselor. SUCCES OMENIRE!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card