Pe scurt? Priviti clipul video.

Pentru cei nascuti dupa ’89, treaba statea cam asa (cel putin in 87-89):

- i se scula Tovarasului sa aiba parte de un spectacol cu public, sau era o sarbatoare comunista, sau era gala Cantarii Romaniei
- se strangeau vreo 5-10.000 de uameni ai muncii pentru defilare si elemente primitive de balet. Nu se luau din productie, de obicei trebuia sa repete dupa programul de munca.
- repetitiile durau cat trebuie: zile, saptamani
- se dadea spectacolul
- trei zile vedeai la teve numai imagini din spectacol.

Desi trebuia sa ‘te descurci’ ca sa iti gasesti de mancare, era neaparat necesar sa zambesti si sa fii fericit in aceasta mareata manifestare de iubire la adresa iubitului Conducator. Prin ’87-89 deja toata lumea era suficient de blazata ca in loc de ‘uraa’ sa strige ‘uaaaa (cu a in loc de ă, dar noi stiam ce strigam), sau sa nu mai strige deloc, caci strigau megafoanele in locul nostru.

Da’ cica era mai bine inainte. Mda (insert injuratura aici).

Ma rog, tuturor nostalgicilor comunisti, enjoy.

Tagged with:  
Share →

6 Responses to Ce inseamna de fapt comunismul

  1. mogulu says:

    Se pare ca nu reusesti sa depasesti un prag al intelegerii…. comunismul nu inseamna cultul personalitatii. Ai trait, ca si mine, in perioada Ceausescu, care a admirat foarte mult aceste spectacole de inspiratie asiatica. De aici asemanarea dintre spectacolele romanesti si cele chinezesti sau nord-coreene. Ti-as aminti totusi ca erau multe tari europene din lagarul socialist ( nu comunist) unde asemenea manifestari lipseau sau erau de dimensiuni mult mai mici. Deci nu confunda comunismul cu dictatura romaneasca de la sfarsitul perioadei ei.

  2. zvoner says:

    Ce sa facaa? Ce prag al intelegerii sa depasesc?

    “Comunismul nu inseamna cultul personalitatii”.

    Ai mare dreptate. Stai sa vad: URSS, China, Cuba, Coreea de Nord, Romania, Bulgaria, Yugoslavia, toate astea au avut un cult al personalitatii indreptat catre un singur om. Ungaria, Polonia si Cehia au avut acelasi cult indreptat spre un comitet central (la fel era si in Romania in epoca pre-Dej). In unele scurte perioade – mai ales cele in care garda noua schimba garda veche, uralele maselor catre conducatori au fost chiar abolite pe alocuri.

    Si pentru ca “nu inteleg”, poate reusesc sa-ti explic un lucru: spectacolul de mai sus este esenta comunismului NU din cauza vreunui cult al personalitatii, ci pentru ca arata rostul fiecarui individ in cadrul comunismului: acela de rotita impersonala, parte insignifianta dintr-un sistem.

    Orice vointa proprie, orice urma de individualism este stearsa intru propasirea comunitatii (de unde si “comunism”). Nu mai ai nimic (si nici nu ai voie!) individual, tot ce esti tu ca persoana este subjugat scopului maret al Totului (de unde si “totalitar”).

    In imaginile de mai sus poti vedea cum functionari, muncitori la saiba, doctori, balerini, menajere, invatatori si ingineri executa mecanic un numar de balet in care talentele si specializarile lor reale nu conteaza absolut deloc. Ce conteaza e ca ‘dau frumos’ la camerele TV in fata Tovarasilor. Si ca Sistemul le arata care le este de fapt locul.

    Oricand un purtator de stegulet sau pixel colorat poate fi inlocuit cu altul in marele Tablou comunist. Nu conteaza ce se afla sub costumul colorat sau sub panoul de carton din care se alcatuieste imaginea. De-aia am spus “ce inseamna de fapt comunismul.”

    Poate ca daca bat bine saua pricepe si iapa…

  3. zvoner says:

    Si inca ceva: “Deci nu confunda comunismul cu dictatura romaneasca de la sfarsitul perioadei ei.”

    Sa inteleg ca comunismul a fost adus si implementat in Romania in mod democratic, daca dictatura a avut loc doar la sfarsitul sau?

    Sau poate sa incep sa injur de mama?

  4. mogulu says:

    Eu as aminti ca au fost perioade bune ale asa-zisului “comunism”. De fapt noi nu am avut comunism, ci dictatura unui grup folosindu-se de numele unei idei. As vrea sa-ti amintesc ca in anii 70-80, atunci cand cei de la conducere nu deviasera, tara o ducea bine ( cel putin in conceptia mea). Marea problema a partidelor comuniste este faptul ca aluneca repede spre totalitarism, refuzand sa accepte si alte pareri. Dealtfel, acest totalitarism se poate intalni si in alte regimuri ( sa ne uitam putin la istoria monarhiei de-a lungul timpului) cu efecte dezastruoase similare. Deci, problema nu este a comunismului, ci a totalitarismului si a folosirii puterii in mod abuziv.

  5. zvoner says:

    De acord, cu o mica corectie: comunismul este totalitar din nascare. Monarhismul nu. Monarhismul poate degenera in totalitarism, insa sub forma monarhiei constitutionale (vezi Marea Britanie si atatea alte exemple) nu degenereaza.

    Pe cand comunismul este cladit inca de la inceput sub forma totalitara. Nu ai cum sa cladesti un sistem comunist fara a fi totalitar, pentru ca el presupune inregimentarea fiecarui individ sub stindardul unui bine mai mare, fie ca vrea fie ca nu vrea (devine dusman de clasa). Plusvaloarea creata de popor revine acestuia prin redistribuire, astfel incat nimeni sa nu aiba mai mult sau mai putin. Chestia asta n-a reusit nicaieri pentru ca este complet nenaturala speciei umane. In plus, este o ineptie economica jenibila, franand teribil dezvoltarea societatii respective pe toate planurile.

    Socialismul, ruda saraca a comunismului, presupune doar ca plusvaloarea sa fie redistribuita in folosul statului, care apasa pe anumite parghii in folosul societatii. Veriga asta de legatura s-a imputit amarnic peste tot, pentru ca cine imparte, parte isi face.

    Este uluitor cum multi isi aduc aminte de perioada “buna” a comunismului (de fapt a socialismului) din Romania, uitand ca de fapt aia s-a datorat in primul rand imprumuturilor externe si in al doilea rand stimularii economiei private, prin sistemul comisionarilor (mult-hulit zece ani mai tarziu, pentru ca crease deja bogatie individuala in mai putin de un deceniu). Singura perioada “buna” din comunismul sau socialismul romanesc a fost cea in care indivizilor li s-a permis sa fenteze de fapt preceptele socialiste si sa munceasca pentru ei, nu pentru societate.

    Culmea e ca cei de la conducere chiar deviasera de la socialism in acei ani, prin permiterea initiativei private, a cosmopolismului (acceptarea ideilor si modelor din afara), a schimburilor economice cu blocul capitalist samd. Este foarte amuzant sa vad ca astazi cineva crede ca acea perioada s-a datorat aplicarii principiilor socialiste/comuniste, cand de fapt ea s-a datorat ridicarii cu doar 10% a capacului de beton sub care era tinuta economia.

    So, mai usor cu comunismul pe scari… :)

    Oricum, sistemul care ne paste pe toti este statul capitalist nedemocratic, fie ca vrem sau nu. Eu tot trag semnale contra comunismului tocmai pentru ca ceea ce ni se pregateste este la fel de totalitar (vezi China). Din pacate istoria isi face lucrul sau, iar noi n-avem nicio sansa. Just my 2 c.

  6. [...] de la o discutie pe tema totalitarismului comunist, mi-am pus problema sistemului politic si social in care evoluam astazi. Este el democratic, sau [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card