Sport

Nu comentez cu privire la fotbal in general, tocmai pentru ca ma pasioneaza din ce in ce mai putin. Dar tin musai sa comentez cu privire la ce am vazut asta-seara, printre picaturi asa, la ProTV.

Am vazut niste profesionisti (CFR Cluj) muncind enorm, cu daruire, cu entuziasm, cu calm, cu inteligenta, cu suflet. Nu stiu ce face CFR in campionat, nici nu ma intereseaza. Dar spectacolul care mi-a fost dat sa-l vad…

Nici nu stiam ca joaca o echipa romaneasca astazi. Distrat, chiar doream sa stiu cine joaca cu Roma, caci numele fotbalistilor sunau italieneste, si dupa cate stiu in prima serie de grupe nu pot cadea doua echipe din aceeasi tara. Apoi am aflaca sunt romanii…

Ma uit in urma peste astia 19 ani care au trecut peste noi… Da, este oarecum hilar ca abia acum incepem sa ne maturizam in multe domenii in care altii exceleaza de decenii intregi. Da, este cumplit de greu si de tarziu. Da, lucrurile se misca foarte incet, prea incet.

Dar se misca. Atat in sport, cat si in multe alte domenii. Atata doar ca suntem prea preocupati de scandaluri, de judecati si prejudecati, de invidii si arogante, atata doar ca suntem prea invadati de oamenii goi de idei si goi de spirit, ca sa ne mai dam seama ca totusi Romania merge inainte.

Spunea un om pe care il respect enorm ca modul in care arata parcul Titan astazi, in zona in care s-au incheiat lucrarile de amenajare, arata inteligenta unor arhitecti peisagisti care totusi si-au dat silinta de a face lucrurile in mod logic. Si ca acest gen de transformari sunt cele care il fac sa ramana in tara asta, desi ar putea pleca oricand.

Am fost tentat sa-l contrazic, pentru ca in continuare toata mizeria si rautatea din jur imi sunt atat de pregnant bagate in fata incat am ajuns de mult in zona nevrozei. Caut pe internet case in SUA (la 50-60.000 de euro iti iei casa mare cu teren intr-un cartier bun din Cleveland, de exemplu), in Franta, ba chiar o sa fac o bucla in drumul meu spre Paris in sudul Frantei pentru a vedea cu ochii mei cum se traieste acolo… Prietenii mei cauta innebuniti sa scape de Bucuresti si de atmosfera asta de balamuc, in timp ce altii cedeaza pur si simplu…

Si totusi uneori o seara ca asta iti aminteste ca se intampla si lucruri bune in Romania. Da, nu le fac intotdeauna chiar romanii – caci nici mare parte dintre jucatorii de astazi nu sunt romani. La fel si in industrie, mare parte din lucrurile bune intamplate anii trecuti s-au petrecut numai si numai datorita investitiilor straine. La fel si in online, unde netul romanesc a fost supus unor transformari masive in ultimii 2 ani – in bine.

Dar se fac aici. Se fac acum si vor continua sa se faca. Le fac profesionistii, oamenii care si-au luat rolul in serios, diletantii de ieri care au dobandit experienta si s-au specializat pe un domeniu anume, oamenii care vor sa faca diferenta. Romania anului 2018 are sanse sa semene prea putin cu Romania anul 2008. Ne trebuie doar un efort, ca lucrurile sa se grabeasca putin.

Depinde doar de noi daca vom mai avea rabdarea de a fi parte a acestei transformari, sau daca vom pleca invinsi spre o relaxare in alte zari. Nu cred ca e de condamnat sau de laudat niciuna dintre alegeri. Cred doar ca se intrevede lumina aia mica de la capatul tunelului. Sunt semne destule.

Voi ce ziceti?