Scurte
Momente
Dec 29th
Alergam grabiti intre serviciu si casa, blocati de multe ori pe drum, lansandu-ne dimineata din columbariile in care stam inghesuiti pentru a ne inghesui alaturi de alte sute de mii de oameni prin autobuze sau in masini, apoi pentru a ne umple de nervi alaturi de colegii care nu ne inteleg si pe care nu ii intelegem…
Alergam dupa 10 ore inapoi pentru a ne consuma serile privind la stiri violente si deprimante, la tot felul de analisti care ne spun de ce ne va fi mai rau si de ce suntem chiar de rahat daca tot veni vorba… Asta cand nu ne inghesuim in hipermarketuri pentru a ingramadi zeci de produse de care de fapt nu avem neaparat nevoie, privind chioras la ce au pus altii in carucioarele mult prea pline, toate acestea in timp ce ne plangem ca nu se mai poate asa, ca e mult prea rau.
Ne imprumutam ca sa facem o masa bogata de Craciun, apoi mancam si bem pana ajungem la spital, sau ne inghesuim din nou in statiuni deja mult prea betonate pentru a ne da pe zapada artificiala si pentru a ingramadi in noi mancare cu ghiotura si bautura in belsug. Si apoi o luam de la capat; la vara vom schimba muntele cu marea si ne vom bate joc de noi la fel, intr-o continua nemultumire si plangere si disperare ca parca nu ne traim vietile pe care ni le-am dorit si pentru care am muncit atat.
Si totusi se poate trai si altfel.
MOMENTOS(MOMENTS) from monso on Vimeo.
Ingerul cu chibrituri
Dec 28th
Ingerul privea absent prin geamul aburit, catre masinile de afara. “Nu mai sunt copii pe lumea asta”, remarca el intre doua fumuri. Gresea.
Ingerul stia si asta, dar intre cele patru mucuri de tigara din scrumiera abia mai era loc de inca unul si chiar nu-i pasa de cat de adevarat era ce tocmai spusese. In alte epoci, oamenii i-ar fi sorbit cuvintele, le-ar fi asternut in scris, apoi invatatii le-ar fi dezbatut secole in sir, atenti unde cade virgula si unde nu cade, atentia la litera legii, ba la spiritul ei, pornind cruciade intru apararea adevarului ca nu, mai sunt copii pe lumea asta sau declamand cinici ca in sfarsit copiii au murit, ca nu exista copii si ca de altfel nici ingerul n-a existat ci a fost inventat.
Dar in epoca asta, ingerul stia ca prietenii de pahar ii vor tolera orice tampenie rostita, cu conditia sa nu fie spusa cu emfaza, caz in care poate-poate s-ar fi iscat o discutie plina de tachinari si de sarcasme. Vreme de 2-3 minute s-ar fi certat pe chestii fundamentale, apoi discutia ar fi alunecat incet catre fatalismul specific acestei natii si catre cat de bine e la ei si ce naspa e la noi si ca in definitiv naiba stie de ce ar mai sta vreun copil pe aici.
Ingerul privea pierdut prin geamul aburit si-i venea sa-l sparga. Gudronul de la fumul de tigara sfaraia pe aburii abia depusi, formand treptat picaturi acide si curgand incet spre rama de metal vopsita probabil in urma cu prea multi ani. Afara masinile insirate una dupa alta il priveau cu ochi mari de lumina, iar noaptea se scurgea lucind spre canale.
“Nu mai sunt copii pe lumea asta”, repeta el, privind in jur, ca si cand ar fi vrut sa se asigure ca n-a rostit aceste cuvinte doar in gand. Apoi se ridica de la masa, lasand cu mana intinsa fetita care tocmai incercase sa-i vanda niste trandafiri dintr-un cosulet.
Si pleca fara sa se mai intoarca in urma, uitandu-si chibriturile pe masa.
to one’s own heart from Adam C on Vimeo.
Comentezi?