Religion

Si s-au strans cei 13 barbati intr-o camera de sus, nestiuti de nimeni si mai ales nebagati in seama de nimeni. Caci daca i-ar fi bagat cineva in seama, ar fi fost fara indoiala ucisi. Cina a fost frugala, asa cum se tinea de sute de ani: un miel, niste paine nedospita cu ierburi amare, chiar si un pahar de vin rosu, desi acesta din urma facea parte din traditie abia de cand venisera grecii prin partile acelea. De obicei aceasta cina se tinea in familie, fiecare dintre membrii familiei ascultand povestea iesirii poporului lor din sclavie, insa de data asta au tinut-o intre ei, cu femeile luand-o probabil separat, la parter.

La un moment dat, unul dintre barbati a plecat pe furis, grabit si apasat de propriul tumult sufletesc, de propria-i nimicnicie. Si pe cand ceilalti 11 prieteni ai sai ramasi in urma sa motaiau dupa ce se certasera toata noaptea care dintre ei e cel mai mare,  invatatorul lor care le spalase picioarele ca un sclav s-a dus un pic afara, sa priveasca stelele.

In mai putin de 6 ore avea sa fie prins de o gloata cu sabii si bate, judecat pe ascuns, apoi invinuit pe nedrept, considerat mai rau decat un ucigas de copii, batjocorit de sutele de oameni care-l aclamasera cu doar o saptamana inainte, torturat indelung si apoi tintuit pe lemn sub un soare nemilos. Avea sa moara, iar dupa moartea lui avea sa le deschida ochii celor 11 ramasi in urma, si nu doar lor.

Ochii deschisi atunci s-au inchis treptat, certurile au reaparut, nimeni n-a mai vrut sa spele picioarele altora decat cu fatarnicie, iar tumultul sinucigas al tradatorului nici macar n-a mai tulburat inimile grase si impietrite ale celor care au vorbit apoi in numele invatatorului acela timp de sute de ani.

La vreo 1976 de ani mai tarziu,  oamenii din jumatate de lume se vor strange in jurul mesei pentru a manca miel, oua vopsite, drob, ciorba, friptura, carnati, antreuri, cozonac, panetone si inghetata, pentru a bea vin, votca, gin, tuica, palinca, bere si Coca Cola, vor da copiilor iepurasi de ciocolata, jucarii sau tichete pentru Mc Donalds si vor povesti tuturor cum s-au eliberat ei din hipermarket, cum au spart 1 leu pe o legatura de ceapa si 18 lei pe un kil de pui de oaie omorit prematur, cum au impins-o pe vaca aia nesimtita care isi intinsese mainile ei grasute sa insface ultimii cozonaci si cum isi vor petrece cele trei-patru zile libere stand cu burtile la soare prin statiunile ultrapline de masini si de zgomot.

Unii s-au strans deja fie pentru a-i folosi moartea ca pretext de automultumire si autopromovare, fie pentru a-l astepta inca sa vina, altii s-au strans deja pentru a demonstra ca sunt cei mai mari dintre discipoli, iar altii abia urmeaza sa se stranga, caci sunt cei mai drepti dintre discipoli. Cei mai multi se vor strange pentru ca asa ii indeamna reclamele la televizor si pentru ca in aceasta perioada e musai sa ai macar doua-trei ore de evlavie programata si piosenie sufocata in stufat.

Apoi tinerii se vor duce sa se zbantuie in discoteci si sa faca sex (protejat) de Inviere, mosii se vor calca pe picioare sa ia lumina de la bricheta iar evlaviosii de ultima ploaie se vor simti deosebit de drepti pentru simplul fapt ca ei nu sunt ca ceilalti si chiar stiu sa dea paginile la cartea cartilor, chit ca diferenta dintre ei si ceilalti tine de multe ori de intepretarea unei litere.

Crainicii de la stiri se vor opri putin din ţâţe, becali, sfârcuri şi craci si se vor opinti întru limbaj dreptcredincios, in timp ce  ateii se vor uita in continuare mult prea amuzati si scarbiti totodata la acest spectacol jalnic, respingandu-l la pachet chiar si pe cel omorit acum 2000 de ani din prea multa iubire fata de semeni.

Oare cati din toti cei care vor benchetui invierea Iepurasului de Pasti se vor gandi realmente la omul ala daruit pentru noi acum atata amar de vreme?

“Prietene… pentru ce ai venit?”