Politics
Adevarata frauda
Dec 8th
Se tot vorbeste zilele acestea despre frauda. Acuzatiile zboara de-o parte si de alta, desi toata lumea stie ca este extrem de greu – daca nu chiar imposibil – sa dovedesti ca au fost furate 60.000 de voturi.
Nu ca furtul lor ar fi o mare problema. Sunt 22.000 de sectii de votare, este suficient sa controlezi doar 5-6000 dintre acestea, iar la aceste sectii sa adaugi/influentezi 5-6 voturi pentru candidatul tau si sa anulezi/descurajezi/opresti 5-6 voturi pentru celelalt si gata ceaiul. Mai ales la sat asta se face foarte usor.
Ironia este ca nici macar asta nu ar fi fost de ajuns, desi s-a practicat cu siguranta de ambele partide. Este clar pentru oricine ca presedintele a fost ales de diaspora, prin procentele enorme in favoarea lui Basescu. Nu mai vorbesc aici de ce s-a intamplat in Moldova, unde procentajul basescian frizeaza ridicolul.
Adevarata frauda este insa in alta parte. Atat Geoana, cat si Basescu, sunt niste impostori. Niste indivizi care nu au pregatirea necesara sa conduca o companie, daramite un stat intreg. Niste indivizi inconjurati de alti indivizi la fel de impostori, care ni s-au varat cu forta pe gat in ultimele doua decenii. Multi dintre ei descendenti ai nomenclaturii incompetente de pe vremea comunistilor.
Adevarata frauda sta in faptul ca romanii au votat gandindu-se la una (sa ne fie mai bine, sa avem locuri de munca, sa putem dezvolta afaceri, sa fim sanatosi, sa ne fie aparate bunurile) si vor primi cu totul alta, indiferent cine iese presedinte.
Pentru ca adevarata frauda se afla inca in varful dealului Uranus, izolata de natiune. Adevarata frauda are doua camere (nici macar unicameralul nu va rezolva cumva legitimitatea ei), merge in masini cu girofar, incheie afaceri intru fraudarea legii si stie sa apese si sa traga de sfori oricand are nevoie pentru a-si implini scopurile. Indivizi alesi ca sa ne fie noua bine si care nu se preocupa decat cum sa le fie LOR bine.
Asadar toata discutia asta de acum, cu frauda si nelegitimitatea presedintelui e de-a dreptul hilara. Asta… daca nu ar fi atat de trista.
Dati jos zidul!
Dec 2nd
Urc pe 13 Septembrie, pe langa Palatul Parlamentului (sau ma rog, Casa Poporului cum ii spunem noi, bucurestenii). Las in urma Unirii (fost Victoria Socialismului) si atmosfera sa dezolanta, cu blocuri masive, magazine imense si goale si trotuare pustii, si ma indrept catre Arsenal. Sau Mariott, pentru tinerei.
Nimic nu mi-ar da de inteles ca ma aflu chiar in centrul Capitalei Romaniei. Pe stanga mea se iveste mamutul de constructie folosit de Academia Romana (probabil acolo au inventat “nicio” si “capsune”), dar nu prea il pot vedea din cauza balariilor, a containerelor ruginite, a lespezilor de beton stocate de la defunctul Bucharest Challenge si mai ales de mormanele de gunoaie. Oricum cladirea este neterminata chiar si dupa cei 20 de ani care au trecut de la cele 14 luni in care a fost ridicata sub comunism. Iar terenul viran din fata ei este pur si simplu un desert imens.
Vizavi, in spatele unui zid deja vechi de 2 decenii, troneaza Parlamentul Romaniei. Cea mai mare cladire din Europa, locul unde ei, adica alesii nostri, ar trebui sa se ocupe de binele nostru. Locul unde democratia noastra ar trebui sa se faca simtita. Locul unde nevoile noastre sa se faca auzite, unde dorintele noastre sa fie luate in calcul, unde viitorul nostru sa fie dezbatut. Locul unde mecanismul pentru care au murit oameni in urma cu 20 de ani sa isi duca la indeplinire menirea: adoptarea de legi care sa ne faca tuturor viata mai buna.
Locul acela e departe de trotuarul pe care urc eu gafaind deja, iar peste gardul din beton armat pot zari cei cativa brazi saditi catre Piata Constitutiei, care mai domolesc un pic din goliciunea dealului Uranus. Din lateral stanga insa, iarba arsa de soare se vede dizgratios, laolalta cu hectarele intregi de nimic si buruieni care formeaza curtea acestui palat. Este un aspect dezolant, intrerupt doar de sutele de masini parcate in aer liber, pe niste dale de beton care s-au distrus deja din cauza lipsei de ingrijire.
Deci in stanga am vreo 3 hectare de teren viran imputit si folosit pentru stocat betoane si fiare vechi, iar in dreapta am un leagan al democratiei care este izolat bine de tot de alegatori, mai inaccesibil decat orice alt parlament european. 10-20 de hectare de teren viran, mai putin imputit dar la fel de nefolosit, fix in inima Bucurestilor, acolo unde ar fi trebuit ca noi, poporul, sa ne dam intalnire la o cafea sau o terasa, la un concert in aer liber (nu in praf), sau la o reprezentatie artistica.
Trec peste intrebarea “oare de ce le-o fi atat de teama?”, si constat amar ca alesii nostri democrati se simt la fel de bine ‘aparati’ de alegatorii lor, ca teama de fapt e a lor, nu a noastra, si ca 20 de ani de democratie nu au fost indeajuns pentru a le trece macar prin minte ideea de a darama zidul. Zidul dintre ei si noi.
Cu atat mai hilar (sau trist) sa crezi astazi ca iesind in piata vei reusi sa-i dai jos. Sau ca votand tot intre ei se va schimba ceva. Nu se va schimba nimic. Vor continua sa se izoleze de noi, sa isi vada de afacerile lor acolo in Parlamentul rupt de popor, sa isi asculte nevoile lor, sa gandeasca pentru dorintele lor si sa planifice viitorul, viitorul lor.
Am si eu un apel de facut: DATI JOS ZIDUL!
Doar cand acest zid odios va fi demolat de bucuresteni, cu mic, cu mare, doar cand aceasta zona enorma din inima Capitalei va fi redata locuitorilor sai sub forma de piata publica, de parc cu fantani arteziene, cu amfiteatre, cu terase si cafenele, cu concerte in aer liber, cu mici artizani si buchinisti, cu trepte si mici cascade care sa puna in valoare dealul Uranus, cu o zona boema intinsa spre Piata de Flori, cu recuperarea intregii zone a Palatului Bragadiru (aflat la 300 metri in stanga, in spatele mamutului neterminat al Academiei), doar cand bucurestenii se vor da jos la metrou Izvor si isi vor petrece o zi intreaga de duminica in aceasta imensa zona pietonala care poate fi creata aici… doar atunci democratia va fi invins cu adevarat in Romania.
Pana atunci, nu facem decat sa alegem intre Ceausescu si Ceausescu.
Caci degeaba ne e frica de tirani, atat timp cat nu facem altceva decat sa ii votam la fiecare patru ani. Da, tin sa-l contrazic aici pe CTP: Romania NU are democratie datorita existentei Parlamentului, atat timp cat acesta este separat pana si fizic de popor. Barierele mentalitatilor tin in varful dealului Uranus un Ceausescu colectiv, care domneste peste noi la fel de rau cum o facea Tovarasul.
Dar, daca imi aduc bine aminte, nici Ceausescu nu a reusit mare lucru, desi ideea acestui viol arhitectural i-a apartinut, ca si punerea in practica. Nici alesii nostri nu sunt la adapost in spatele acelui zid, insa pentru modul in care se poarta ei, NOI suntem responsabili.
Asadar mai zic o data: DATI JOS ZIDUL!
ps. sunt dispus sa sustin orice actiune publica prin care sa ii fortam pe alesii locali si pe alesii nationali sa reconfigureze aceasta rana adanca, veche de 20 de ani, din inima Bucurestilor. Sare cineva cu idei si energie?
Povestea Basescu: 5 greseli de management de evitat
Nov 26th
Privesc cu uimire si tristete iesirea din grota a mogulilor, intr-un maret show de incordare a muschilor si de impingere a vointei electoratului pe panta “jocurile sunt facute”, si nu pot sa nu strang din dinti gandindu-ma la greselile capitale facute de Basescu in ultimii cinci ani, din cauza carora e pe cale sa piarda pe mana lui putinul pe care l-a reusit in ultimii 5 ani de lupta.
Dar poate ca merita sa invatam ceva din ele, pe principiul ‘cine invata din greselile altuia, e mai destept’. Asadar, cinci principii de management violate de Basescu, din ale carui greseli putem invata.
1. Inconjoara-te de oameni mai destepti decat tine, respecta-i si asculta-i.
Basescu a reusit sa faca acest lucru la inceputul mandatului sau. Pleiada de consultanti si de executanti pe care a avut-o la indemana este fara precedent. Din pacate, in mai putin de 2 ani, a ramas fara aceasta echipa. Majoritatea au plecat dezgustati, altii au cazut prada intereselor dusmanilor, fara a fi sprijiniti in vreun fel de Presedinte. De la Plesu la Ionut Popescu, de la Saftoiu pana la Renate Weber, oameni de prima mana care nu au ramas pe pozitii si au fost inlocuiti de cele mai multe ori de oameni de calitate secundara.
In propriul partid, Basescu doar dicteaza, dar nu asculta. Acest stil de comunicare unidirectionala este exact ceea ce distruge un manager, oricat de bun ar fi acesta la inceputul carierei sale. Si asta pentru ca din echipa incep sa plece elementele de valoare, iar in al doilea rand chiar cei care raman nu mai au curajul sau motivatia sa gandeasca. Autoritarismul liderului duce la mediocritatea echipei. Iar asta s-a vazut dureros la Basescu, care ne-a cadorisit cu de-alde Udrea, Pogea sau Videanu si alte nulitati absolute.
2. Asteapta, asculta si insuseste-ti criticile. Nu te inconjura de lingusitori.
Cel mai greu pentru un manager este sa asculte critici la adresa planurilor sau strategiilor sale. Fara indoiala, daca acestea razbat doar peste un zid foarte inalt ridicat de manager, este posibil ca modul in care sunt ‘aruncate’ inspre lider sa fie mai degraba violent. Iarasi, a asculta orice critica sau sugestie, te transforma intr-un om slab, intr-un Geoana. Read the rest of this entry »
Incredibila prostie
Nov 24th
O data la patru ani (sau ma rog, la cinci), avem ocazia de a vota si de a spune apoi, uimiti, “cat am putut fi de prosti?!”
De obicei asta se intampla la circa 6-8 luni dupa ce respectivul individ a si ajuns in capul mesei, moment in care isi da arama pe fata sau da cu, scuzati, mucii in fasole. Iarasi de obicei, mai intai ii gasim tot felul de scuze conjuncturale, pentru ca realitatea unei alegeri stupide sa coboare incet-incet pana in strafundurile creierului si sa intelegem ca de fapt am ales, iarasi, prost.
Daca Basescu este intr-adevar vinovat pentru faptul ca astazi nu avem o alianta PDL-PNL, asa cum putea s-o lase sa guverneze linistita inca de acum 5 ani, totusi nu el este vinovat pentru ceea ce i se intampla PNL-ului astazi. Si nici noi.
A sustine un candidat in turul II dupa ce ti-a fost concurent nu este o chestie nemaivazuta. E parte a jocului democratic. A negocia cu acel candidat functii si eventuale avantaje sau chiar platforme comune de guvernare este iarasi o chestie uzuala.
Insa treaba asta o poti face de pe pozitia celui care are de dat, nu de luat, de pe pozitia celui care asteapta sa vii sa-i ceri, nu care vine el cu caciula in mana sa-ti ceara una sau alta. Treaba asta se face cu demnitate, si mai ales tragand cu ochiul si in tabara cealalta, cu atat mai mult cu cat sansele ca acea tabara sa castige sunt inca foarte mari. In plus, treaba asta o faci de pe o pozitie de egalitate, pentru ca te-au votat 2 milioane de romani.
Nu te faci slugoi, ci ramai independent, chiar daca arati ca intelegi sa sustii, de conjunctura, pe unul dintre finalisti.
Musiu Crin reuseste dintr-un foc ce n-au reusit multi in politica romaneasca. Si anume sa-si dea arama pe fata dintr-o singura lovitura, in mai putin de 12 ore de la ultimul buletin de vot bagat in urna cu numele lui. Toti cei care l-au votat pentru ca nu il mai suporta (pe buna dreptate) pe Basescu, dar nu il pot suferi nici pe Geoana/PSD, toti cei care i-au trecut cu vederea atat absenteismul nemotivat de la locul de munca, dar si derapajele de limbaj care numai bun simt nu aratau, toti acestia au ramas brusc cu ochii in soare.
Si asta pentru ca musiu Crin a hotarat nu doar sa anunte ca voteaza cu Geoana, dar sa se si faca brusc membru in stafful de campanie al lui Geoana. In plus, a uitat ca Johannis pe care il tot agita crede inca sincer ca isi va face singur un guvern, si a si purces la facerea de liste, listute si alte hartoage cu posturi, numiri si beneficii.
N-am nicio indoiala – am mai zis-o – ca PSD-ul va continua sa guverneze direct sau indirect inca 4 ani de acum incolo, asa cum a facut-o si in ultimii 2 ani si jumatate. N-am nicio indoiala ca si PDL-ul tot cu PSD-ul ar face guvernul daca ar castiga, printr-o minune, Basescu alegerile.
Dar as conta in acest caz ca PSD-ul va fi aprig cenzurat de catre partenerii de guvernare. Ca nu i se va lasa mana libera sa distruga tara asta asa cum a reusit de fiecare data cand si-a putut impune vointa. In tandemul odios PDL-PSD, nu a avut mana libera. S-a luptat pentru orice cap de pod pe care a reusit sa-l castige.
Ma tem ca in tandemul cu un PNL prea bucuros sa scape de Basescu, PSD-ul se va dezlantui. Si ca va distruge nu doar urmatorii 10 ani ai acestei tari, dar si ce a mai ramas din ultimul partid istoric care mai conteaza.
Asa ca vom ramane cu cele doua capete de hidra ale FSN-ului.
R.I.P. PNL.
Pe aceeasi tema: Adrian Stanciu.
Rasuflarea fetida a Prietenului de la Rasarit
Nov 23rd
Prinsi in circul electoral si profund dezamagiti de prestatia handicapata a actualului presedinte in primul sau mandat, am uitat din vedere ceva esential. Si anume ca ceea ce se joaca astazi in Romania nu e doar o piesa de teatru sau un circ ieftin. E chiar soarta noastra pentru urmatorii 5 sau chiar 10 ani.
Unii dintre noi doar atat vor mai trai. Altii vor avea de tras – sau de castigat – inca alti 5-10 ani in urma a ceea ce se decide acum. Tot asa cum noi inca platim orientarea criptocomunista a regimului Iliescu de acum 20-15 ani, esecurile guvernarii Constantinescu si ezitarile regimului Nastase.
Epopeea basesciana in lupta cu hidra securista – lupta pe care si-a asumat-o declarativ si in care buseste in plans ori de cate ori isi aduce aminte ca vrea sa se si jertfeasca – a fost un esec monumental. Pe masura ambitiilor prezidentiale. Mai ramane doar sa admita ca l-a invins sistemul, si e gata ceaiul. Faptul ca a dat la o parte toate valorile care l-au sustinut initial si a ramas doar cu niste lingai sinistri nu imi da motive sa fiu optimist.
Din pacate, oamenii care au vrut alternativa la stilul populist-autoritar al lui Basescu nu au primit nimic in schimb. Crin s-a dovedit a fi nu doar o gluma proasta, nu doar un concurent de carton, dar si o capcana pentru toti cei care l-au votat. Caci votantii lui Crin nu ar fi vrut sa se murdareasca pe maini cu un vot pro Geoana (care inseamna vot pro Vanghelie, pro Iliescu, pro Hrebengiuc si pro Nastase), dar nici nu mai vor un presedinte scandalagiu in fruntea tarii.
Si aici e intreaga drama. Daca am trai undeva in centrul Europei, venirea unui socialist la putere nu ar ridica decat cateva sprancene, apoi ne-am vedea linistiti de treaba. In definitiv exista in Europa regimuri care au nuante si mai de stanga decat social-liberalismul de mucava al domnului Geoana si al tovarasilor sai.
Insa vizita lui Geoana la Moscova, muschiul flexat al Rusiei in raport cu Georgia si Ucraina, afinitatile rusofile ale lui Patriciu si intreg bagajul KGB-ist al alaiului iliescian – care iata, revine in forta pe micile ecrane – toate acestea ar trebui sa fie un dus rece. Sa ne trezeasca la realitate.
Raul facut de Basescu economiei romanesti (aflata totusi in plina dezvoltare pana la criza globala) este mai mic decat raul facut de PSD-isti in perioadele cat au fost la guvernare. Liberalismul liberalilor a disparut undeva in neant, inecat in vendetele patriciene si taricene. De doctrina liberala nu mai vorbeste azi decat probabil Valeriu Stoica, iar acesta e in PDL. Iar democratia nu doar ca nu a fost subjugata in acesti ultimi cinci ani, ci i s-a dat drum liber sa respire, in principal in societatea civila.
Multi s-au mirat ca oamenii au venit in numar mai mare la vot. Au venit pentru ca generatia nascuta dupa ‘89 a inceput sa conteze, iar ea are spirit civic – spirit dezvoltat in acesti ultimi cinci ani. Iar asta e marele plus al basescianismului, faptul ca desi a dinamitat Parlamentul (in care democratia ar trebui sa-si regaseasca expresia ultima, insa n-a facut-o niciodata in Romania), a incurajat dezvoltarea societatii civile.
Din nou se va alege intre doua rele. Tindeam sa cred ca, prin prisma greselilor si pozitionarilor inepte pe plan economic si diplomatic, Basescu e raul cel mai mare.Imi amintesc insa ca PSD-ul este complet nereformat, ca in spatele sau stau interese mult mai periculoase pentru natiune decat bordurile lui Videanu si demagogi cretini mult mai rai decat Boc. Iar de economie avem toate sansele sa se ocupe cineva si mai imbecil decat Pogea.
Poate ca inca cinci ani de scandal vor impiedica Romania sa se dezvolte economic asa cum ar putea s-o faca. Insa privind lucrurile intr-un context mai mare, poate ca asta ar fi cel mai mic rau care s-ar intampla.
De aceea, zic si eu: chiar vreti sa simtiti rasuflarea fetida a Marelui Prieten de la Rasarit, intr-un moment in care acesta isi intinde bratele sa sufoce estul Europei? Chiar vreti?
Fortati-l pe Basescu sa se indrepte catre liberali, chiar si impotriva vointei acestora, si poate ca ne va fi tuturor mai bine.
Comentezi?