Morocaneli

Nu salvati Rosia Montana!

Mai intai de toate, o scurta precizare: nu sunt un adept al ecologiei pur-sange. Sunt printre aceia care considera ca asfaltarea Transalpinei si taierea drumului DN 66A prin frontiera Parcului Retezat sunt lucruri normale si bune – si asta pentru ca am mers pe astfel de drumuri in Europa si am vazut ca ele nu fac rau, in masura in care populatia e civilizata. Nu dezvoltarea infrastructurii e problema, ci aplicarea legii.

Insa revenit de la Rosia Montana nu ma pot opri de la cateva intrebari.

Oare ce popor e acela care e dispus sa-si distruga istoria de dragul unor galbeni pe care oricum nu ii va vedea? Bancheri batrani care plang de salta camesa pe ei de dragul saracilor din munti, scoliti la Oxford care ne explica cat de benefica va fi pentru sarantocii respectivi deschiderea exploatarii minere deschise, presari multi ce deplora saracia zonei si uratenia ei, prin contrast cu raiul cianuric pe care il vor aduce cu ei canadienii… Pe de alta parte, ce l-ar putea face pe un om sa vrea cazare si masa in zona, cand are deja sute de pensiuni mai aproape de marile orase transilvane, si inca impreuna cu o infrastructura pe masura? Oare nu e unul dintre acele locuri in care poate mineritul, fie el si de suprafata, poate schimba dramatic lucrurile?

Cam asta erau gandurile ce-mi staruiau in minte pe masura ce ma apropiam de Rosia Montana, pe superbul drum care face legatura intre Alba Iulia si Zlatna.

Rosia_Montana_14

Superb pana ajungi langa Zlatna, caci de acolo inspre Abrud incepi sa vezi urmele mineritului extensiv, cel putin imprejurimile Abrudului aratand ca un pui de Cernobal. Pana si drumul e mai denivelat in aceasta zona. Si cu aceste imagini post-apocaliptice in minte, ma pregateam pentru ce e mai rau, si anume pentru o Rosie Montana distrusa, fantomatica si abjecta, adica exact asa cum este descrisa de mai toti avocatii proiectului de exploatare aurifera din zona.

Uimirea mi-a fost fara margini cand am inceput sa urc pe drumul bine asfaltat care leaga serpuind Rosia de Abrud. Departe de a fi o zona distrusa, imprejurimile Rosiei arata exact asa cum ar trebui sa arate o zona montana: verzi, spectaculoase, cu aer curat si liniste. Intr-adevar, exploatarile au otravit apele iar o ecologizare se impune. Asta insa nu se vede cand intri in Rosia (nu neg ca poluarea exista, insa ea nu se vede de turist), ci cu totul altceva: parasirea in care este lasata localitatea de catre proprietarii de case. Read the rest of this entry »

Mai rasfirat, baieti…

Citeam cu uimire cum dl. Florian Bichir, editorialist la Evenimentul Zilei, isi marturisea admiratia fata de ‘marele ziarist’ Pamfil Seicaru, cunoscut (de cei care stiu macar un dram de istorie a ziaristicii romanesti) drept “Etajul si santajul”.

Ba chiar ne spune ca e “adeptul marelui gazetar”, si asta intr-un articol in care face apologia proiectului Rosia Montana pe considerentele ca, daca nu merge, la o adica se poate inchide. Si pe altele, la fel de inepte, dar ma rog, e opinia omului, o puteti citi acolo.

Lasand la o parte ridicolul unui astfel de proiect-fantoma (din pacate nu e singurul, sunt si altele care chiar functioneaza in acest moment in Romania, otravind mediul inconjurator la fel de feroce), precum si faptul ca toata zona aia ar putea fi reintrodusa in circuitul economic prin alte metode, ramane o intrebare, care chiar nu-mi da pace: oare cand un membru de vaza al unui ziar central cunoscut mai degraba (in trecut) pentru echilibrul sau isi afirma deschis admiratia fata de un santajist (dar emblema pentru ‘gazetaria’ romaneasca, eh), mai merita sa citesti ziarul cu pricina? As intelege daca, mai ales in context, si-ar fi marturisit repulsia fata de campaniile de presa specifice lui Seicaru*, care nu isi lasa prada din condei pana nu mai ridica un etaj cu banii primiti drept calus. Da’ asa…

Astazi se practica insa un alt fel de manipulare, specific mai degraba serviciilor secrete (nu ca ar avea legatura). Se iau formatori de opinie din diverse zone, se duc la fata locului, la sediul firmei sau intr-un loc cu multa verdeata, sau se intalnesc ‘intamplator’ la un suc, si se da drumul la o propaganda finuta, suficienta pentru a inocula macar un dram de indoiala in mintea respectivului formator de opinie, de multe ori complet pe dinafara fata de situatia in sine. Nici macar nu trebuie sa-l platesti apoi, e suficient ca omul tau (platit) sa ii devina amic, si gata, presa produsa de respectivul iti va fi favorabila. Se practica pe scara larga si se invata de PR-isti odata cu ABC-ul.

In context, io inteleg ca cei de la Rosia Montana (firma) au bani cu nemiluita, basca mai stiu si cat costa un articol la comanda pe tipar, da’ am o rugaminte pentru PR-ul respectivilor: mami, invatati-va baietii cu ochii albastri sa citeasca macar un pic de istorie inainte de a da cu bata-n balta. In rest, succesuri si sper sa ciocnim un pahar de cianuri cat mai curand, spre propasirea zonei. In definitiv, mai toate raurile alea se varsa spre Ungaria, asa ca…

ps. nu afirm ca oricine e de acord cu proiectul Rosia Montana e vandut. In cazul lui Bichir chiar am convingerea ca NU este vandut. Dar cand argumentele sunt inlocuite de habarnisme sinistre, nu ma pot impiedica sa vars.

*nu e oare trist ca cel mai mare istoric al nostru a fost Nicolae Iorga, un monument de eruditie, dar cu atatea tare umane? Nu e oare trist ca cel mai mare ziarist al nostru (interbelic) a fost Pamfil Seicaru, un talent extrem si un tip care practic a tras dupa el toata presa interbelica, dar un santajist in acelasi timp? Iar cel mai mare politolog, Brucan, un… caci nici nu-mi mai vine cum sa-i zic? Oare ce ne spune asta despre noi, ca popor?…

Nimic despre greva

“Decat. A fii. Care este. Ca si cadru. Asa k nu s face nimik.”

Copiii nostri (sau ma rog, ai vostri, ca eu n-am) sunt analfabeti. Pe vremea cand am terminat eu scoala, adica acum 20 de ani, doar 2-3 copii din clasa erau la nivelul de analfabetism la care se afla astazi majoritatea celor tineri. Vad copii care sunt in anul 2-3 de facultate si sunt incapabili sa scrie in limba romana. Nu in aia literara, nu in aia cu fineturi care poate ne scapa si noua, ci intr-una cat de cat lizibila. Sau logica.

Exista insa si olimpici. Si in afara de olimpici, exista si destui elevi si studenti care chiar fac scoala. Pentru ca ei au noroc de dascali si profesori care se preocupa de ei. Si cu care fac si meditatii, pentru a suplini inerenta lipsa de atentie din partea profesorului aflat in fata unei clase in care trebuie sa se preocupe si de elite si de analfabeti. Bag mana in foc ca nu exista profesor de buna calitate care sa nu castige decent in urma meditatiilor (nu e normal, dar e sanatos). Ce n-a putut regla statul din punct de vedere financiar, regleaza piata libera. Restul, cei care scot analfabeti pe banda rulanta, au altele de facut zilele astea. Nu ca ar fi vreo diferenta fata de ce fac de obicei, rezultatele sunt mai mult decat palpabile iar absenta lor fizica nu face decat sa intareasca absenta oricarei calitati de profesor manifestata de-a lungul anilor.

bucuresti_2010_09

Nu ne vindem tara! Asta a fost strigatul sub care s-au strans randurile sindicale timp de 10 ani in Romania. Milioane de muncitori bugetari au avut grija maxima sa-si pastreze locurile de munca, desi tot ce produceau ei era prea prost, prea scump si prea nedorit de nimeni. Pentru a le da bani de salariu, statul s-a imprumutat timp de un deceniu. Din frica de pierderea unui loc de munca in care se faceau ca muncesc, au acceptat ca statul sa se faca in continuare ca ii plateste. Pana au ajuns sa se roage in genunchi de altii doar-doar sa-i cumpere. Si i-au cumparat, in urmatorii 10 ani, uneori pe 1 euro. Read the rest of this entry »

5 masuri care ingroapa economia romaneasca

Prin contrast cu ce am scris acum cateva zile, desi n-am nicio putere de decizie (in afara de ochi scosi din orbite de stupizenia politicienilor), iata 5 chestii care vor ingropa definitiv economia romaneasca, toate propuse zilele astea de guvernanti.

1. Taierea a unui procent nesemnificativ din bugetul de achizitii de bunuri si servicii. Adica gaura neagra ramane. Si ramane pentru ca mafia din varful statului sa isi poata sluji mai departe clientii politici. Printre ele patinoarele de care se tot vorbeste sunt cel mai mic rau. Raul cel mare sunt avioanele rablele americane de 1 miliard de euro, precum si miile de ‘donatii’ de la bugetul de stat pentru te miri ce achizitii la preturi duble sau triple. Numai bancile de 800 de euro bucata puse de Negoita din 10 in 10 metri in tot sectorul 3 si bordurile puse in randuri triple, numai piatra cubica ce a inlocuit asfaltul turnat anul trecut in parcul IOR, si numai alte asemenea decoratiuni complet aberante in timp de criza puse prin toate sectoarele (si criza e din 2008!!) – numai ele si arata cum oameni aparent normali (si laudati de mine, pe drept cuvant) pot devaliza de fapt bugetele locale, adica banii publici, fara a tine cont catusi de putin de realitatea economica. 2 ani de criza, gropi cat carul pe alei iar noi facem fantani arteziene?!

2. Taierea cheltuielilor bugetare in mod egal pentru toti sub forma de curba de sacrificiu. A reduce pensiile, a reduce salariile medicilor si profesorilor – doar pentru ca depind de bugetul de stat – este o masura oribila, dar si cumplit de nedreapta. E un tratament cu cianura.

3. Marirea taxelor si impozitelor anumitor categorii esentiale de profesionisti – esentiale pentru economia Romaniei. Cum ar fi reintroducerea impozitarii salariilor programatorilor, care va distruge tot binele facut in ultimii 10 ani de firmele de IT (aduc bani grei in tara!!). Pambu o zice mai bine la el pe blog.

4. Concentrarea pe taierea cheltuielilor in loc de concentrarea pe repornirea economiei private. Darea afara a 2-300.000 de oameni de la buget n-ar rezolva absolut nimic daca ei nu isi vor gasi de munca in economia privata. Din pacate in contextul actual, firmele se inchid, nu se deschid.

5. Teama de a lua credite externe pentru a le dirija in economia productiva. Teama asta a avut-o si Ceausescu. Unii inca mai viseaza la euro in 2015. Oare cat de rupti de realitate sunt acesti oameni?! Inainte de a ne preocupa de un deficit si-asa anemic (altii au 12%), oare nu ar trebui mai intai sa sprijinim cumva cu niste bani necesari ca aerul economia privata? Nu, hai sa le marim taxele (asta ne asteapta, asta a si inceput).

Asaltul nonvalorilor

Oricine se uita la arhivele televizate ale anilor ‘90 poate vedea cat de inepte erau emisiunile de atunci. Prost facute, vandute pana in maduva oaselor de obicei, un fel de incropeala obosita facuta de redactori perimati.

Nu conta ce tema avea emisiunea: auto, economica, politica, chiar si de divertisment. Ideea generala era ca trebuie ocupat cu ceva spatiul de emisie, de obicei cu ceva cat mai ieftin, astfel incat populimea sa se uite la televizor, iar ei sa poata vinde reclame. (la inceput banii veneau oricum din alte parti).

Treptat publicul de televiziune a inceput sa se obisnuiasca cu orice porcarie i se oferea, caci merita sa nu uitam ca la inceput au fost emisiunile proaste, nu telespectatorii prosti. Cercul vicios de acolo a inceput, de la ‘mintiti poporul cu televizorul’.

De vreo cativa ani au aparut cateva emisiuni care chiar meritau sa fie vazute si de oamenii ale caror doua emisfere chiar functioneaza. Si ele au pornit opintit, greu, cu balbe. Unele le vedeam la Realitatea, altele la Antena 3. Reporter special, Bizbazar…

Bizbazar tocmai a muscat-o. Nu avea loc Vadim sa-si improaste balele, probabil, si era nevoie de slotul ala orar.

Probabil ca nici celelalte nu vor mai rezista prea mult.

Nu-i bai. Poate vor reusi sa se mute – adaptandu-si formatul – pe internet. Sunt sigur ca ar avea succes.

Rosia Montana si Insula Pastelui

Daca v-ati intrebat vreodata de ce a disparut civilizatia care a ridicat faimoasele figuri din piatra de pe Insula Pastelui, ei bine trebuie sa stiti ca raspunsul sta chiar in respectivele figuri.

Oamenilor de pe insula le intrase in cap ca ele ii apara de pericole, ca le sunt absolut necesare vietii. Asa ca au inceput sa faca, generatie de generatie, din ce in ce mai multe. Pentru asta trebuia sa taie copaci, multi copaci. Pana cand au taiat atat de multi incat fauna a inceput sa dispara. Si sa apara foametea. Speriati, au inceput sa faca si mai multe statui, taind si mai multi copaci.

Ironia sortii e ca ultimii copaci i-au taiat pentru a face niste statui de piatra absolut esentiale pentru viata lor. Dupa care au disparut, fara indoiala intr-un mod nasol de tot.

Cam asa si cu Rosia Montana. Toate autoritatile din zona saliveaza la banii pe care ar putea pune comision. Saracii locului saliveaza, pe buna dreptate, la locuri de munca. Acestea li se flutura in fata, fara a li se spune ca ar avea de lucru vreo 4-5 ani, iar in urma ar ramane un peisaj selenar care i-ar otravi pe toti. Statul saliveaza la taxele pe care le-ar pune pe toata tarasenia, uitand ca el este responsabil pentru curatarea zonei care este deja otravita.

A, si unii jurnalisti saliveaza deja la banutii promisi din reclame si se autoconving – fara a cerceta macar in parte problema – ca solutia deschiderii unei mine de suprafata in secolul XXI in Romania este de departe cea mai proasta pentru intreaga zona. Ar avea scuza dreptului la propria opinie daca s-ar documenta inainte sa sustina o aberatie economica – nu mai vorbesc de aberatia ecologica. Dar asa…

Apropo, vorbim de o zona aflata la mai putin de 100km de doua mari orase ardelenesti, o zona care cu putina imaginatie si sub 200 milioane de euro ar fi curatata si transformata intr-una turistica, una capabila sa aduca sute de locuri de munca durabile, nu doar timp de mai putin de un deceniu. Ce efort ar cere asta… eh, prea mare pentru o populime care parca s-a nascut pe Insula Pastelui. Ba inca autoritatile curma din fasa orice proiect turistic acolo, pai nu? Nu mai vorbesc de locurile de munca ce s-ar putea crea pentru curatarea zonei, proces ce va dura cel putin un deceniu… Zac vestigii romane si dace in acele locuri, dar noi hai sa nu le valorificam durabil, hai sa aruncam muntele in aer, ca e mai usor asa.

Pentru sustinatorii proiectului minier care ar ’salva’ zona, am o singura intrebare: care zona miniera din lumea asta o duce bine, avand oameni sanatosi si o economie locala prospera? Mai ganditi-va.

Redau mai jos un comentariu avizat la articolul domnului Ionut Popescu, felicitandu-ma in acelasi timp ca nu mai dau banii pe Capital.

Read the rest of this entry »