Totusi, Jon Meacham, publisherul Newsweek, este de parere ca viitorul printului, cel putin al revistelor, sta in selectarea stirilor, comentariilor si analizelor publicate online in timpul saptamanii si reproducerea lor intr-o editie tiparita la finalul acelei saptamani.

Curios, dar idee mai tampita n-am auzit de mult. Eu nu citesc Newsweek online pentru ca vreau ca analizele revistei sa le pot citi asa cum sunt scrise acum, la cateva zile dupa ce toata lumea din online s-a aruncat cu dezbateri la cald. De ce? Analizele Newsweek erau bune tocmai pentru ca erau scrise la rece. Da, poti sa-ti restructurezi costurile folosind acelasi material atat online cat si in print, insa in acel moment iti poti pune foarte bine problema ca printul sa ramana un apendice al online-ului, nu principalul tau business. Ceea ce, oricum ai lua-o, inseamna tot moartea printului.

Iar cei 1.5 milioane de cititori de Newsweek cati au ramas (erau parca vreo 2.6 milioane acum cativa ani?) pot fi in continuare mult mai profitabili decat 2-3 milioane de cititori online, cu conditia sa umbli mai degraba la costuri si la principalele surse de venit. Poti creste pretul abonamentului, acceptand ca in loc de 1.5 milioane vei avea doar 500.000 de abonati care insa isi vor acoperi costul revistei, fara sa mai fii nevoit sa alergi dupa publicitate. Sau, daca asta nu merge, poti cobori si mai mult, important este insa ca nivelul la care ajungi ca numar de cititori pe print sa fie compensat de un nivel foarte bun pe online. Trecerea de la un mediu la celalalt ar trebui sa o faci cat mai rapid pentru ca ambele medii sa iti aduca bani, nu sa inghita bani.

O analiza foarte interesanta din partea lui James Fallows arata cateva dintre problemele majore cu care se confrunta revistele de tipul Newsweek. Interesant de aplicat prin extensie la celelalte reviste, pastrand diferentele specifice.

Parerea mea este ca in loc sa reduci printul sau sa il inchizi, trebuie sa-l subtiezi pana acolo unde devine profitabil, indiferent daca asta inseamna sa-l reduci si cu 80%, sa te focusezi pe online si mai ales pe multimedia, cu accent pe platformele mobile. Si atunci vei fi gata de actiune peste 3-4 ani cand probabil ca 40% dintre oameni isi vor citi ziarul, revistele si altele pe tabletele lor full-color. Da’ e doar o parere…

Pe scurt: in ziua lansarii iPad, Calcanis s-a tinut de glume. A pretins ca are la indemana un iPad, ca il are in teste, ca are cutare functie si cutare alta functie si asa mai departe, unele dintre ele de-a dreptul fanteziste. Oricine cunoaste cat de cat industria stie ca Apple nu da din mana aparate de acest gen si mai ales lui Calcanis, care e tot atat de aproape de Steve Jobs (Apple) pe cat este Marilyn Manson de Dumnezeu.

Poanta e ca vehicule media celebre gen CNN sau Wall Street Journal au pus botul la farsa lui Calcanis, folosindu-l ca pe o sursa jurnalistica. Or Calcanis NU este un jurnalist. Atunci cand se exprima pe Twitter si pe blogul sau este un blogger. Blogger care NU se supune regulilor stricte ale jurnalismului – reguli pe care de altfel CNN si Wall Street le-au incalcat, neverificand cele spuse de Calcanis chiar la sursa: la Apple.

Importanta unui mega blogger este demonstrata din nou, cu varf si indesat. De data asta negativ (si farsele astea au o limita), insa puterea mediilor sociale (facebook, twitter, blogurile personale nisate) este din ce in ce mai des folosita in mod pozitiv. Atata doar ca mass media traditionala trebuie sa inteleaga ca un blogger e un spirit liber – si ca ramane un spirit liber chiar si atunci cand are sute de mii de cititori. Si ca degeaba este transformat un jurnalist-editorialist in blogger, caci nu e nici pe departe acelasi lucru.

Pastrand proportiile, si la noi acest lucru se vede din ce in ce mai tare. Spuneau unii in urma cu doi ani ca bloggingul e pe moarte. Ca ne citim intre noi. Ca publicul important se afla in alta parte, spargand seminte si scarpinandu-se in fund. Acum se lanseaza platforma dupa platforma in care jurnalistii din presa tiparita incearca sa faca blogging, sau chiar video.

Mda. Oare vor intelege marketerii care inca ignora fenomenul social media ceva din ce li se va intampla in urmatorii 4-5 ani? Sau vor pune botul la orice RickRolling ca la o noutate?*

*daca ai dat click, nu mai e nicio speranta pentru tine…

Acest top 10 este un foarte bun manual pentru orice pifan in domeniu. Asa ca daca ati ajuns aici datorita titlului, faceti bine si cititi articolul. Sunt si alte lucruri de stiut, evident, insa e aproape un tutorial. Merita!

Dar poate ca merita sa invatam ceva din ele, pe principiul ‘cine invata din greselile altuia, e mai destept’. Asadar, cinci principii de management violate de Basescu, din ale carui greseli putem invata.

1.  Inconjoara-te de oameni mai destepti decat tine, respecta-i si asculta-i.

Basescu a reusit sa faca acest lucru la inceputul mandatului sau. Pleiada de consultanti si de executanti pe care a avut-o la indemana este fara precedent. Din pacate, in mai putin de 2 ani, a ramas fara aceasta echipa. Majoritatea au plecat dezgustati, altii au cazut prada intereselor dusmanilor, fara a fi sprijiniti in vreun fel de Presedinte. De la Plesu la Ionut Popescu, de la Saftoiu pana la Renate Weber, oameni de prima mana care nu au ramas pe pozitii si au fost inlocuiti de cele mai multe ori de oameni de calitate secundara.

In propriul partid, Basescu doar dicteaza, dar nu asculta. Acest stil de comunicare unidirectionala este exact ceea ce distruge un manager, oricat de bun ar fi acesta la inceputul carierei sale. Si asta pentru ca din echipa incep sa plece elementele de valoare, iar in al doilea rand chiar cei care raman nu mai au curajul sau motivatia sa gandeasca. Autoritarismul liderului duce la mediocritatea echipei. Iar asta s-a vazut dureros la Basescu, care ne-a cadorisit cu de-alde Udrea, Pogea sau Videanu si alte nulitati absolute.

2.  Asteapta, asculta si insuseste-ti criticile. Nu te inconjura de lingusitori.

Cel mai greu pentru un manager este sa asculte critici la adresa planurilor sau strategiilor sale. Fara indoiala, daca acestea razbat doar peste un zid foarte inalt ridicat de manager, este posibil ca modul in care sunt ‘aruncate’ inspre lider sa fie mai degraba violent. Iarasi, a asculta orice critica sau sugestie, te transforma intr-un om slab, intr-un Geoana.

Insa greseala majora a lui Basescu a fost ca nu s-a consultat indeajuns cu criticii sai. Cei care il criticau intr-un mod obiectiv, cei care poate nu faceau parte din echipa lui, cei care puteau veni cu o viziune proaspata, din afara cercului de apropiati. In schimb, au fost promovati lingusitorii, uneori chiar intr-un mod gretos. Vi-l imaginati pe Boc criticandu-si sau contrazicandu-si seful?

Fii atent la cei care au tot timpul ceva de comentat din echipa ta. Analizeaza-le la rece obiectiile. Incearca sa le intelegi motivele. Uneori vei vedea ca de fapt ei sunt mult mai implicati in ceea ce face firma ta decat cei care tac si dau din cap obedient la orice iti vine prin minte. Promoveaza-i, dar cu masura, pentru a realiza un echilibru intre autoritate si progres.

3. Invita-ti dusmanul la masa. Accepta micile compromisuri pentru a evita marile compromisuri

Foarte multi manageri nu sunt in stare sa comunice absolut deloc cu concurentii directi. Se ascund de ei, se crispeaza cand sunt in prezenta lor, prefera sa ii darame, sa ii minimizeze, crezand in mod gresit ca scufundandu-i se vor ridica ei insisi la suprafata.

Culmea e ca deseori ‘dusmanii’ nu se afla neaparat pe o traiectorie de coliziune cu interesele de management ale organizatiei, ci pe una tangenta, care poate fi armonizata. Asta inseamna ca va trebui sa iti armonizezi uneori strategiile pentru a le face si lor pe plac, urmand sa aveti amandoi de castigat. Dintr-un potential ‘dusman’, poti obtine un aliat, un partener de afaceri.

Incapacitatea lui Basescu de a atrage in mod clar langa el reprezentanti ai altor partide, insistenta cu care s-a promovat pe sine si pe propriul sau partid ca pe un Fat-Frumos al politicii romanesti este una dintre cele mai mari greseli, care au izolat complet PDL-ul pe scena politica, chiar si fata de factiunile din interiorul celorlalte partide care puteau fi atrase intr-un fel sau altul.

Micile compromisuri pot fi tinute sub control atat timp cat esti sigur si cat crezi in valorile companiei tale. Nu te teme de ele, atat timp cat ai o foaie clara de obiective care le justifica in mod punctual

4. Ai intotdeauna o buna relatie cu mass-media. Fa eforturi in acest sens!

Unii considera ca mass-media exista doar pentru a prelua comunicatele de PR si pentru a se entuziasma de evenimentele la care sunt aruncate trei croissante si doua mape de presa. Foarte multi manageri se tem de presa si sunt incapabili sa gestioneze o criza de imagine, fara a o amplifica prin actiunile lor. De aici si amenintarile cu darea in judecata la orice aparitie de comentarii critice (’denigratoare’), care duc de fapt la o imagine mult mai proasta a organizatiei respective.

A fi prieten cu presa este o adevarata stiinta care iti poate aduce o promovare a imaginii firmei sau a produselor tale mult superioara (si mult mai ieftina) decat orice alt mijloc de comunicare a valorilor tale. A fi prieten cu presa inseamna a sti nu doar numele ziaristilor care conteaza pentru compania ta, dar si de a hrani in mod repetat relatiile cu ei. A-i invita deseori in spatiul tau apropiat (nu neaparat intim, de fapt preferabil nu intim), a le da in primul rand ceea ce cauta mai ales: informatia. In plus, inseamna a recunoaste si a promova acei ziaristi dispusi sa-ti ofere la schimb o imagine obiectiva asupra organizatiei tale, chiar intr-o forma putin critica. Lingusitorii carora le cumperi textele te vor injura la fel de vartos imediat cum opresti banii.

Pozitia de autoritate, dispret si superioritate pe care a afisat-o Basescu fata de presa nu a facut decat sa continue un stil comunistoid de a trata cu ‘cainele de paza’ al democratiei. Nu radeti de acest cliseu, o presa critica la adresa autoritatii este cel mai bun semn ca in tara respectiva exista democratie. Mai mult, Basescu nu si-a sprijinit prea mult nici suporterii din presa, pe unii luandu-i la refec la primul semn de obiectivitate. A pretins, dar nu a dat nimic. Exact asa cum fac cei mai multi manageri din Romania. Efectele se vad, multi ziaristi ‘vanduti’ mogulilor fiind impotriva lui Basescu pentru ca propria lui pozitie le justifica aceasta atitudine.

5. Fii flexibil. Nu te teme sa te repliezi la nevoie si sa avansezi rapid cand poti

Flexibilitatea unui organism viu, capacitatea lui de a se adapta la mediu sunt vitale. Acest lucru se aplica si in economie si in politica. Un manager care nu stie sa anticipeze conditiile pietei, sau macar sa reactioneze imediat la ele nu este un manager bun. Un manager care se incapataneaza sa aiba acelasi mesaj timp de 5 ani este un manager prost. Iar un manager care are pe foaia de parcurs aceleasi obiective de acum 5 ani este un manager dezastruos.

Basescu a pornit cu o foaie de obiective care a ramas nebifata dupa 5 ani. Propagandistic, poate pretinde ca a bifat destule. De fapt mesajul sau electoral, concentrat pe aceiasi oameni de acum 5 ani, arata ca nu a reusit sa avanseze deloc. Fara indoiala, anumite lucruri nu i se pot imputa. Insa daca in cinci ani in care a avut de partea sa o majoritate nu a reusit sa invinga un sistem, ba dimpotriva, l-a intarit, ce speranta sa ai ca va reusi in urmatorii cinci sa faca ceva?

Flexibilitatea in cazul sau insemna stiinta de a prelua ideile adversarilor, de a vedea unde poate achiesa la ele si unde poate supralicita, sau unde e musai sa se retraga. Gestul sau de a refuza un guvern Johannis a fost de departe cel mai stupid, in conditiile in care putea sa accepte acest prim-ministru numit chiar de PDL si putea negocia un guvern PDL-PNL (chiar daca oferta era refuzabila din cauze patriciene, era un mare castig de imagine).

Capacitatea de a admite ca poti pierde o lupta pentru a castiga razboiul este esentiala in management. Poti pierde o licitatie pentru ca ti-ai duce firma in ruina daca ai accepta conditiile, poti pierde un pitch sau un client sau o fantastica oportunitate de afaceri, doar pentru a-ti pastra un cash-flow pozitiv si o pozitie sigura in piata. Nu  e un capat de lume daca nu ai incheiat acel contract. Dar este un capat de lume daca te-ai incapatanat sa nu-l semnezi pentru motive care sunt de fapt secundare.

Sunt mai multe greseli de management facute de Basescu in ultimii 5 ani din care putem invata. Pana la urma, a pierdut tot ce a vrut sa faca doar din cauza incapatanarii sale feroce de a isi impune vointa. Nu vreau sa ma uit inapoi prea des, insa o Romanie in care guvernul Tariceanu era lasat sa functioneze cum trebuie impreuna cu PDL-ul era o Romanie care astazi nu era atat de tare in criza.

Nu e totul pierdut.

Daca stau sa ma gandesc la ce fel de manager este Geoana, cred ca urmatorii cinci ani vor fi si mai durerosi din acest punct de vedere. Ha.

“Audiences on Demand: Demand side-networks move beyond the realm of performance marketing and begin to focus on delivering reach and frequency against a designated target, measured in GRPs (gross rating points). Clicks diminish in importance. The media plan matters a lot, because the affinity of audiences for specific websites deepens the impact of brand advertising. Marketers meaningfully shift their TV dollars online with greater confidence because online delivers something they understand and need to achieve their brand objectives. At long last, audience truly becomes the basis for both planning and buying online.

This is the best outcome for publishers.

I can already hear hoots and howls from online purists, scoffing at the thought of measuring the web using reach and frequency.  It’s about relationship marketing! It’s about harnessing user intent!  All true. But what’s also true is that TV continues to get the majority of brand dollars even as its audience vanishes. Demand-side networks selling reach against target could challenge TV to the benefit of buyers and sellers alike.”

via onicoara

Ziua in care vanzatorii din online isi vor da seama ca ei vand audiente si le vor marketa ca atare, adaptandu-si metricile si limbajul de vanzare, va fi cea mai frumoasa zi.

Mai ziceam eu ceva prin iulie. Poate ca pana la urma aude cineva.

Exemplul New Scientist: intru pe New Scientist ca sa citesc un articol despre Luna. Din pacate, fiind mai vechi de 1 saptamana, este arhivat. Imi cere 5$ ca sa il citesc integral.

Prima reactie este sa inchid tabul de browser si sa caut continut gratuit similar. Dar ma opresc atunci cand vad ca pentru cei 5 dolari voi primi si 4 (patru) exemplare hard copy ale revistei New Scientist. La mine acasa.

WOW. Dat click, pus mana pe card, introdus datele, primit abonament pe 1 an la New Scientist online, si patru numere curente de New Scientist acasa (primul a si venit si este exceptional).

Care e poanta: primesc pe mail, cam in preziua primirii primului exemplar acasa, si un frumos mesaj in care mi se spune ca dupa cele 4 numere primite cu cei 5 dolari voi putea opta sa NU mai primesc New Scientist acasa (click pe un link), sau daca nu optez, voi continua sa primesc numerele New Scientist acasa, de data asta la circa 100 de dolari abonament pe an. Poanta a doua: voi plati trimestrial, circa 25 de dolari, ca sa nu simt ca ma ustura.

Un scurt calcul mental: 52 de numere ale unei reviste exceptionale, la 300 de lei… adica  5.7 lei pe numar… MERITA.

As fi luat eu un abonament la New Scientist direct la taraba? NU.

As fi luat un abonament pe un an cu 5$ strict online? NU.

As fi cumparat din prima online un abonament hard copy pe un an platind 100 dolari? NU.

Concluzia: New Scientist a stiut cum sa apeleze la un resort foarte adanc inradacinat in om: dorinta de a pipai hartia glossy. Cu 5 $ m-a ‘pacalit’ sa ma fac abonat, apoi mi-a dat o solutie ‘opt out’ care de fapt ma face, datorita calitatii percepute a revistei, sa ‘opt in’.

De prisos sa spun ca intre timp New Scientist imi livreaza continut special pentru online, si ca are si reclame puse la locul lor, da?

Exemplul site-ului video

Imi pare rau dar nu imi mai amintesc numele site-ului. Acesta livreaza video, la fel cum o face YouTube.

Dar in loc sa insereze reclame text sau sa intrerupa un videoclip ca sa livreze o reclama (gen Realitatea, uhh), el livreaza o reclama de ori de cate ori pui clipul pe pauza. Si reclama e mare cat continutul video. Uneori e statica, dar uneori e in miscare, desi fara sunet (ca doar n-ai oprit clipul degeaba).

MORALA: daca vrei sa gasesti modalitati noi de a-ti mari veniturile din online dar si de a sustine veniturile pe care le  ai deja din print, poate merita sa privesti modelul New Scientist. Iar daca ai continut video propriu….