Din imaginea de mai sus, putem vedea cum, in urma acestui studiu, [...]]]> Studiul National de Audienta, pe care isi bazeaza foarte multi deciziile in media planuri (dupa cate am inteles din toata vanzoleala din aceste zile), este privit drept un standard corect de masurare a audientei unui ziar.

Din imaginea de mai sus, putem vedea cum, in urma acestui studiu, Jurnalul National este citit in fabrici si uzine de… 27 de cititori pe bucata, Adevarul are 16 cititori in medie pe fiecare exemplar, Evenimentul Zilei e citit in grupuri de 19 oameni iar Romania Libera e rasfoita la baie de 3.7 oameni pe exemplar.

Inteleg ca aceste cifre sunt mai importante decat tirajul si sunt luate de bune de intreaga piata. Cand SNA-ul nu corespunde cu cifrele tirajelor, atunci se da alarma.

Eu intreb doar: e cineva atat de tampit sa creada ca un ziar poate fi citit de mai mult de 3-4 persoane, sau imi scapa mie ceva fundamental aici?

Intreb, ca nu ma pricep…

PS. As face si eu un studiu de audienta pe site-urile mele, in acest caz. Cu o medie de 80.000 de vizitatori pe luna si un factor de multiplicare 12, as avea o audienta epocala, nu credeti?!

Sursa: Adevarul, in lupta directa cu Romania Libera.

Pe aceeasi tema

• Mic ghid de deszapezire
• Base, roller coaster chess
• MRU sau Crin?
• Wikihistoria: 1712, 1812, 1912, 2012
• Romanilor nu le pasa de partide

Normal ca Crin. Doar romanul nu da doi bani pe aptitudini sau competente. Da toti banii insa pe cel care [...]]]> Normal ca Crin. Doar romanul vrea un om cainos, care sa stie sa sara la jugulara, sa faca spectacol. Sa tipe, sa arate cu degetul, sa se prefaca macar ca ii pasa de galerie.

Normal ca Crin. Doar romanul nu da doi bani pe aptitudini sau competente. Da toti banii insa pe cel care se face ca-i acorda atentie, atunci cand se trezeste din somn.

Normal ca Crin. Valul de antipatie populara cauzata de cei care n-au stiut sa comunice in timp de criza – si care n-au aratat macar ca le pasa (caci nu le pasa) este prea mare ca un om competent desemnat de catre tartorul lor sa fie acceptat.

Din pacate asta spune totul despre circuitul competentelor – atatea cate sunt, caci sa nu uitam ca vorbim totusi de un nivel destul de jos – in viata politica romana. Mihai Razvan Ungureanu, asa lemnos cum e, inainte sa aiba o cariera in SIE are ceva experienta in diplomatie. Ar fi un presedinte mai apropiat de rolul pe care il da de fapt Constitutia functiei de Presedinte, nu de Tatuca. E, din pacate, cel mai calificat om care ar candida acum la functia de Presedinte, dintre toti candidatii la aceasta functie. Doar comparati-l cu Crin, cu Diaconescu sau cu oricare dintre candidatii deja propusi!

Dar toate astea nu conteaza, pentru ca el asculta de ordinele tartorului Basescu, iar toate competentele sale vor fi puse la indoiala pentru acest simplu fapt. Pe nedrept, caci si barca cealalta este plina de aceiasi tartori – doar un pic mai flamanzi dupa niste anisori de opozitie. Cine spune ca e o diferenta de valoare intre conducatorii PDL si USL e putin cam slab de minte. Sau are alte interese.

Vom vedea din pacate in lunile urmatoare o politica desantata de cumparare a voturilor romanilor, de ambele parti – cu PDL-ul la carma, evident, chiar cu riscul impotmolirii statului. Vom vedea cum acest personaj este propulsat cu toate fortele catre o pozitie prezidentiabila. Are toate atuurile din exterior. Vom vedea insa si ca toate astea nu fac doi bani in fata bascaliei de tip OTV pe care o practica Crin Antonescu, fata de care pana si Ponta incepe sa arate lucid. In plus, sunt deja multi bani in joc, de unde si iesirile lui Basescu, insistente, pe tema RMGC…

Marea problema cu MRU este ca e incapabil sa vorbeasca pe limba omului de rand. Nu face parte ‘dintre noi’. Pentru ca realmente nu face parte dintre noi. E doar unul dintre exponentii ‘lor’, care ne este impins in fata, ras, tuns si frezat. Or asta inseamna sinucidere politica intr-o tara in care vizitele inutile de lucru ale Presedintelui sunt muuult mai importante decat aptitudinile diplomatice interne si externe ale unui Presedinte.

MRU sau Crin?

Asta va fi intrebarea care se va pune in viitorul apropiat, indiferent de soarta guvernului – sau guvernelor – Ungureanu. Cu un singur raspuns.

Pierde Romania.

PS. Nu as scoate din ecuatie posibilitatea iesirii PSD din alianta cu PNL in cazul in care Antonescu continua cu ditirambele sale sinistre. Ponta mi se pare din ce in ce mai distant fata de bufonul adormit…

Pe aceeasi tema

• Mic ghid de deszapezire
• Despre SNA
• Base, roller coaster chess
• Lista care ne sperie: Iran vs USA
• Wikihistoria: 1712, 1812, 1912, 2012

Caci nu e de ajuns sa protestezi in piata cu chipul lui Ernesto Lynch barbos pe [...]]]> Ca o scurta continuare a postului despre dictatura, democratie, as vrea sa va intreb pe voi: cum vedeti voi un sistem social capabil sa inlocuiasca democratia capitalista despre care tot mai multi spun ca si-a atins limitele?

Caci nu e de ajuns sa protestezi in piata cu chipul lui Ernesto Lynch barbos pe camasa sau steag ca sa schimbi sistemul daca nu ai habar cu ce vrei sa-l schimbi.

Nu intru acum in teorii politice si mai ales in filosofii politice. Vreau chesii naive, la cald, din partea celor care cauta o alternativa la ce se intampla azi in intreaga lume. Pentru asta, cateva fapte:

In SUA, vazuta de multi ca fiind un lider intr-ale democratiei, rata de aprobare a Congresului American este de doar 13%, iar campania electorala a Republicanilor a adus in fata niste personaje sinistre: rasiste, imbecile, de extrema dreapta, incapabile sa inteleaga lumea in care traiesc dar cu atat mai vocale. Lor li se opune un Presedinte care a promis schimbarea sistemului dar care n-a reusit ca in patru ani de zile sa-l ciobeasca macar.

Lucrurile stau ceva mai bine in Europa, acolo unde Parlamentele nationale au rate de aprobare in general in jurul a 35-40%. Totusi, asta arata ca imensa majoritate este scarbita de politicieni si nu le acorda incredere. De aici si rata mica de participare la vot, vazut ca o obligatie de pe urma careia nu rezulta nimic bun.

Pe termen mediu – un deceniu, maxim doua – daca acest lucru continua inseamna ca democratia asa cum o percepem noi astazi si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Poate fi ea inlocuita cu altceva?

Unii propun sisteme in care doar cei cu un anumit IQ sa voteze. Altii propun revenirea la un sistem de vot care seamana al naibii de mult cu cele primitive, existente inaintea votului universal. Eu v-as propune sa mutam discutia despre pertinenta votului individual catre celalalt capat, si anume al alesilor.

Meritocratia

Principala problema a democratiei este ca oamenii nu voteaza competente, ci perceptia lor asupra competentelor oamenilor politici. Or, ei nu sunt prea in masura sa le judece competentele – nici macar atunci cand au un IQ mare sau o pozitie inalta in societate. De ce? Pur si simplu pentru ca nu judeca competentele dupa criterii obiective, ci mai degraba al naibii de subiective. Iata de ce oamenii care ajung in general la guvernare sunt mai intai incompetenti si abia apoi corupti.

Asta se poate schimba intr-o meritocratie. Voi descrie mai jos doar o mica parte a acestui sistem, ca sa nu ma intind prea mult.

Acest sistem ar presupune combinarea votului democratic universal cu un sistem de clasificare obiectiva a concurentilor politici. Un sistem de notare in urma unor teste de abilitati, cu o Comisie centrala de evaluare alcatuita din specialisti recunoscuti international, cu teste in care numele concurentului sa nu fie cunoscut. Exact ca atunci cand o corporatie isi alege conducerea executiva, doar cu specificatia ca numele respectivilor ramane secret pana la aflarea rezultatelor, din motive evidente.

La ce ar duce asta, in mod pozitiv? Pai la aducerea de competente reale in sistemul de guvernare. Caci votul popular (dat si de intelectualii de dreapta/centru/stanga, dar si de femeile de serviciu, nea Gigi de la scularie si nea Ilie de la coada vacii) ar fi moderat de notele care exprima o realitate obiectiva, pe mai multe niveluri:
- respectivul este sau nu capabil sa guverneze (daca are sau nu nota de trecere)
- respectivul este mai calificat sa guverneze decat cei clasati inaintea sa in votul popular.

Prin ‘moderare’ ma refer la un sistem in care procentul obtinut la votul popular sa fie transformat intr-o nota (0-100), adunata cu procentul obtinut la examinarea scrisa (0-100), impartit la doi, rezultatul reordonand castigatorii. Sau ceva asemanator, in functie de cata importanta dorim sa acordam evaluarii obiective.

Cui i s-ar aplica meritocratia

Acest sistem nu poate fi aplicat Presedintelui (vorbim de tara noastra), care nu e musai sa stie sa guverneze, ci trebuie doar sa conduca. Aici intervin calitati care tin de puterea de persuasiune, de comunicarea cu oamenii si altele asemenea, care nu pot fi cuantificate prin note acordate in urma unui sistem de examinare.

Dar acest sistem poate si trebuie sa fie aplicat:
- parlamentarilor, caci sunt alesi uninominal si trebuie sa conceapa legi eficiente
- autoritatilor locale (primar, consilieri), caci sunt alese uninominal si trebuie sa gestioneze eficient administratia
- membrilor Guvernului, caci sunt numiti nominal si trebuie sa fie specialisti in domeniu, nu doar exponenti ai unui raport de forte politice

Nota Bene: Sistemul nostru actual aplica doar asupra membrilor Guvernului o asemenea examinare ‘obiectiva’, insa ea este mai degraba un simulacru care tine doar de raportul actual de forte politice din Parlament.

Problemele meritocratiei

1. Cine stabileste si alege membrii Comisiei de Evaluare si pe ce criterii?
2. Cat de secrete vor fi subiectele?
3. Pe ce baza se stabilesc subiectele si criteriile de examinare?
4. Ce sisteme pot fi implementate pentru a asigura neutralitatea acesteia?
5. Cum poate fi evaluata Comisia insasi?
6. Care ar fi raportul ideal intre votul popular si nota de pertinenta a candidatilor?
7. Cat de des ar trebui facute numirile pentru Comisie, dar si reexaminari ale alesilor?

Va provoc la o discutie. Poate nu doar pe ce am scris eu mai sus. Daca tot cautam alternative…

Asadar?

Pe aceeasi tema

• Mic ghid de deszapezire
• Despre SNA
• Base, roller coaster chess
• MRU sau Crin?
• Dacia Solenza in 2015. Sau nu.

Pentru ca [...]]]> Pentru ca noi stim cum sa ne umplem de stress si spume din orice, iar ei lasa aceste lucruri sa treaca pe langa, pentru ca nu banii conteaza, nu masina conteaza, nu splenodarea casei conteaza, nu hainele de firma conteaza, ci familia fericita si prietenii, asta conteaza.

Pentru ca noi stim sa dam bani multi pe lucruri inutile dar ei nu uita sa isi rezerve timp pentru lucrurile cu adevarat valoroase, care sunt in jurul lor: de la aranjarea simpla dar cu gust a casei pana la petrecerea unei dupa-amieze relaxandu-se pe un sezlong in gradina.

Pentru ca noi ne straduim din rasputeri sa ajungem cat mai central iar ei se straduiesc din rasputeri sa evadeze cat mai departe de oras.

Pentru ca noi nu stim sa zambim, ci doar sa ranjim, in timp ce ei zambesc chiar si cand ar avea de ce sa ranjeasca.

Pentru ca la noi campul miroase a chimicale iar la ei a balegar.

Pentru ca la noi campul arata tot timpul ciufulit si plin de maracini iar la ei e aranjat frumos si da pe-afara de verdeata.

Pentru ca noi dam foc miristilor iar ei le recicleaza si le folosesc la compost, ingrasand in mod natural pamantul fara a arde miile de vietati care salasluiesc acolo.

Pentru ca noi suntem atat de calzi si de primitori incat socam prin nepasare si indiferenta in timp ce ei au asta in sange si te fac sa iti doresti sa revii mereu acolo.

Cine suntem noi? Nu toti dintre noi, ci doar unii, minoritari dar galagiosi, dupa care insa ne fixam ceasurile cu totii.

Cine sunt ei? Nu toti dintre ei, ci doar unii, minoritari dar linistiti, dupa care isi fixeaza ceasurile si ceilalti, macar de rusine daca nu de placere.

Am vazut si unguri, si cehi, si nemti nepoliticosi, murdari, imputiti si aroganti, tepari si nesimtiti. Probabil ca zilele urmatoare vom mai vedea si danezi si suedezi si norvegieni care sa ne scoata din sarite.

Dar e ca mai sus. Majoritarii lor nu sunt suficient de galagiosi pentru a strica binele pe care il face o minoritate. La noi e invers. De-aia e atat de bine la noi si atat de rau la ei.

Scris din gradina unei pensiuni traditionale daneze de langa Sorenso, Danemarca, cu pasarelele ciripind in aerul parfumat de toamna si gazdele zambitoare intrebandu-ma de ce anume mai am nevoie.

Corsa North Cape Adventure este o expeditie de 11.000 de kilometri cu un Opel Corsa EcoFlex 1.3 95CP, de la Bucuresti la Capul Nord si inapoi, sprijinita de Opel Romania. Am fost ghidati pana aici de GPS-ul de pe Nokia N8, pus la dispozitie de Nokia Romania, smartphone cu care am si facut o buna parte din poze si filmele video. Am fost asigurati de Asiguratorii, ca sa avem o calatorie linistita. Care continua!

Pe aceeasi tema

• Mic ghid de deszapezire
• Despre SNA
• Base, roller coaster chess
• MRU sau Crin?
• Wikihistoria: 1712, 1812, 1912, 2012

Unii vor arata cu degetul spre Marea Depresiune, cand am avut o criza in [...]]]> Fidel convingerii mele ca 30% din valoarea economiei mondiale nu exista, pai… cu 30%. Nu stiu daca in etape sau brusc, ideea e ca pana nu se atinge acest fund, nu am atins apogeul crizei.

Unii vor arata cu degetul spre Marea Depresiune, cand am avut o criza in forma de W. Tocmai am atins varfuletul ala mic din mijlocul “W”-ului, iar cum cadem frumos in jos, mai in jos decat acum 2 ani. Pana la 30% mai jos.

Totusi, exista si diferente. Pe vremea aia, FED-ul nu avea tiparnita de bani, caci era legat de maini si de picioare prin standardul aur. Azi umple lumea de dolari (literalmente) si tine sub control cei 9 46 de milioane de someri si asistati social americani care altfel ar deveni o bomba sociala (dar si economica, caci fara banii primiti de la stat acestia dispar pur si simplu din economie), dandu-le 50% din venitul normal sau bonuri de masa.

Din pacate, exista si un adevar sumbru: orice tara care are datorii la peste 100% din PIB nu poate subzista economic. Punct.

Si de la capat.

Pe aceeasi tema

• Despre SNA
• MRU sau Crin?
• Democratie vs meritocratie
• Cum poti promova un brand de lux in online?
• Omoara digitalul un brand de lux?