Intrebari
Nu salvati Rosia Montana!
Aug 22nd
Mai intai de toate, o scurta precizare: nu sunt un adept al ecologiei pur-sange. Sunt printre aceia care considera ca asfaltarea Transalpinei si taierea drumului DN 66A prin frontiera Parcului Retezat sunt lucruri normale si bune – si asta pentru ca am mers pe astfel de drumuri in Europa si am vazut ca ele nu fac rau, in masura in care populatia e civilizata. Nu dezvoltarea infrastructurii e problema, ci aplicarea legii.
Insa revenit de la Rosia Montana nu ma pot opri de la cateva intrebari.
Oare ce popor e acela care e dispus sa-si distruga istoria de dragul unor galbeni pe care oricum nu ii va vedea? Bancheri batrani care plang de salta camesa pe ei de dragul saracilor din munti, scoliti la Oxford care ne explica cat de benefica va fi pentru sarantocii respectivi deschiderea exploatarii minere deschise, presari multi ce deplora saracia zonei si uratenia ei, prin contrast cu raiul cianuric pe care il vor aduce cu ei canadienii… Pe de alta parte, ce l-ar putea face pe un om sa vrea cazare si masa in zona, cand are deja sute de pensiuni mai aproape de marile orase transilvane, si inca impreuna cu o infrastructura pe masura? Oare nu e unul dintre acele locuri in care poate mineritul, fie el si de suprafata, poate schimba dramatic lucrurile?
Cam asta erau gandurile ce-mi staruiau in minte pe masura ce ma apropiam de Rosia Montana, pe superbul drum care face legatura intre Alba Iulia si Zlatna.
Superb pana ajungi langa Zlatna, caci de acolo inspre Abrud incepi sa vezi urmele mineritului extensiv, cel putin imprejurimile Abrudului aratand ca un pui de Cernobal. Pana si drumul e mai denivelat in aceasta zona. Si cu aceste imagini post-apocaliptice in minte, ma pregateam pentru ce e mai rau, si anume pentru o Rosie Montana distrusa, fantomatica si abjecta, adica exact asa cum este descrisa de mai toti avocatii proiectului de exploatare aurifera din zona.
Uimirea mi-a fost fara margini cand am inceput sa urc pe drumul bine asfaltat care leaga serpuind Rosia de Abrud. Departe de a fi o zona distrusa, imprejurimile Rosiei arata exact asa cum ar trebui sa arate o zona montana: verzi, spectaculoase, cu aer curat si liniste. Intr-adevar, exploatarile au otravit apele iar o ecologizare se impune. Asta insa nu se vede cand intri in Rosia (nu neg ca poluarea exista, insa ea nu se vede de turist), ci cu totul altceva: parasirea in care este lasata localitatea de catre proprietarii de case. Read the rest of this entry »
Forma fara fond
Aug 3rd
E o discutie veche de cand lumea. Mai ales la noi in tara: ce trebuie sa avem inainte, forma, sau fondul? Caci suntem o tara cu o populatie care inca nu s-a regasit ca popor nici dupa 151 de ani de la formarea ca stat, dupa 133 de ani de la independenta sau 92 de ani de la marea unire. Si daca natiunea noastra inca nu se poate defini pe sine, alege de multe ori sa fie definita de cei din afara.
Orice roman care se respecta are cel putin aceasta obsesie: cand da de un strain il intreaba rapid, usor transfigurat: cum ti se pare Romania? Apoi asculta usor absent parerea respectivului (amabila sau sincera), aruncandu-se imediat ori intr-o lamentare (in cazul in care strainul i-a confirmat temerile, si anume ca nu ii place ce a intalnit in Romania), ori intr-o apriga critica a lucrurilor neplacute pe care el, strainul, nu a apucat sa le remarce. Intr-atat de profunda este aceasta nesiguranta de sine incat daca cineva incepe sa ne laude inseamna ori ca e platit, ori ca e tampit, alta cale nu exista (vezi reactiile cu privire la extazul celor de la Top Gear in fata Transfagarasanului).
Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia formei fara fond. Vrem sa cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Evident, discutia, cu accente isterice, s-a purtat mai ales pe forma formei, insa marea problema este chiar absenta fondului – si anume, a lucrurilor care ar putea indemna pe cineva sa creada ca Romania e o gradina a Carpatilor, si nu un maidan plin de gunoaie, o rusine la adresa unor munti pe care ii jefuim cu spor.
*click pe poza pentru o definire critica a teoriei formelor fara fond, oarecum in raspar cu ce scriu eu mai jos. Asta pentru echilibru
Oare vom putea crea si fondul, pe masura ce vom face o foarte frumoasa forma pe banii europenilor? Guvernantii par a fi siguri ca da. Toti ceilalti, inclusiv presa, sunt siguri ca nu. Insa nimeni nu si-a pus problema ca de fapt neincrederea noastra cea mai profunda in formele doamnei Udrea provine nu din incompetenta acesteia (treaba s-a repetat pana acum si fara existenta unei ministre a Turismului), ci mai degraba din propria nesiguranta cu privire la noi insine, ca popor.
Daca v-ar intreba cineva brusc: ce iti place cel mai mult la Romania, ce ati raspunde? A intrebat Bobby Voicu ceva similar acum o saptamana, insa daca n-ar fi vorba de un loc anume, ci de ceva anume, ce ati raspunde? Ce anume ati gasi voi ca fiind definitoriu pentru aceasta tara? Si mai mult, acest lucru ar fi pozitiv sau negativ? Read the rest of this entry »
Autonomie pentru Covasna vrem. Asa, si?
Jul 23rd
Citeam deunazi ca eminenta sa Laszlo Tokes isi frangea mainile pentru ca albanezii din Kosovo si-au obtinut independenta iar tinuturile secuiesti Harghita si Covasna n-au nici macar autonomie. Aparent, ai fi inclinat sa-i dai dreptate, populatia majoritar ungureasca din acele zone ar avea motive istorice sa-si doreasca autonomia (vorbind strict obiectiv, nu ca roman). In realitate insa…
In realitate sunt putine zone din tara asta cu o infrastructura locala atat de praf. Tot in realitate, banii dati de Harghita si Covasna catre bugetul de stat sunt cam tot atatia cat si primesc. O autonomie completa nu i-ar ajuta cu absolut nimic, ambele judete fiind sarace si extrem de prost administrate de catre autoritatile locale – alese evident tot din ungurime si secuime. Nu mai vorbesc de padurile rase tot de ei, de castelele unguresti lasate in paragina (nu toate, din fericire) si de saracia lucie in care se zbat o multime de localnici, numarul de carute fiind poate mai mare chiar si decat in Sud.
Am trecut cu uimire pe ’strazile’ orasului Covasna, probabil unul dintre putinele orase care nu au strazi asfaltate in afara DN-ului care il traverseaza. Da, ati citit bine: NU are strazi asfaltate, ci niste desfundaturi cu macadam sau in cel mai bun piatra cubica pusa probabil acum 30 de ani, atat de denivelata e. Situatia nu e singulara, in mai toata zona infrastructura locala (i.e. care tine de autoritatile locale, nu de autoritatile centrale) este la pamant.
Lasand la o parte orice accese de nationalism bolnav si stupid, ramane intrebarea: daca obtin autonomia, ce folos? Daca proprii lor conducatori nu au fost in stare ca in 20 de ani sa-si faca treaba, ce ar putea face de acum incolo? Oare nu degeaba ungurii din Ungaria ii privesc pe cei de-aici cu un deosebit dispret? Intelegeam daca erau putred de bogati si nu mai voiau sa dea bani la bugetul unei tari care nu-i ajuta prin nimic. Dar asa…
Ridic intrebarile astea pentru ca s-ar putea ca in aceasta criza cartea nationalismului pagubos sa fie jucata de ambele tabere. Or, pe de o parte, statul roman isi bate pur si simplu joc de acele zone, refuzand sa faca investii majore care le-ar putea ridica dpdv economic. Pe de alta parte, chiar si autoritatile locale sunt incapabile sa profite de peisajul superb, de apele minerale si termale, de aerul curat, de istoria bogata a locurilor si de toate miile de alte chestii care ar putea transforma oricand Covasna intr-o zona a statiunilor termale, mult mai puternica decat a fost in trecut. Din pacate, ce vezi astazi sunt o mana de hoteluri noi sau renovate si in rest tot ce s-a facut inainte de ‘89, dar intr-o stare avansata de descompunere.
Nationalismul de orice fel nu face decat sa ascunda adevarata realitate: ca zona e administrata prost, la doua maini. Ma intreb atunci: oare localnicii care uneori se mai infierbanta aiurea chiar nu gandesc?
Cresteti taxele. Ne ducem sa murim putin
Jun 25th
Observ ca CCR a luat decizia care era la mintea cocosului: reducerea pensiilor este anticonstitutionala (as adauga eu si ‘tampita’ avand in vedere ca banii care se economiseau pur si simplu dispareau din economie). As mai adauga si ‘inutila’ caci in 24 luni de zile, cu pensii inghetate, oricum se va ajunge la acel nivel.
Mai observ ca Guvernul Romaniei tinde sa ia cealalta masura, mai sinistra decat prima: sa creasca taxele. Asta inseamna, de fapt, disparitia altor bani din economie. Apoi o sa dispara si firme, care se vor reloca, apoi o sa dispara si pensionarii si bugetarii si toti ceilalti care nu isi vor mai putea permite sa plateasca preturile crescute cu 20-30% (ca efect cumulat al devalorizarii leului fata de euro si a cresterii TVA si a altor taxe).
Si apoi ne vom intreba cu totii de ce a preferat guvernul Boc sa taie din buzunarul nostru decat sa taie din buzunarul clientelei sale. Stiu ca suna a sant gen Antene, insa din pacate asta e realitatea: daca Guvernul ar reduce din achizitiile publice (mai drastic decat o face), atunci nu ar mai fi nevoit sa se imprumute la FMI.
Ma rog, nu sunt economist, dar o treaba e la mintea cocosului: daca n-ai bani in casa, atunci degeaba tai banii salariatilor tai daca tu continui sa-i dai pe calatorii cu avionul, IT-uri scumpe sau amante. Taie mai intai excesele tale si lasa-ti angajatii sa respire.
Intrebarea este: are Boc mintea cocosului? Si o alta intrebare: oare cine vine in locul sau va avea curajul sa stea in picioare in fata lui Basescu si sa carmeasca cu propria-i mana tara asta? Si inca una: WTF?!
Nu putem fi mari pentru ca nu stim sa fim mici
Jun 14th
Acum 20 de ani am crezut ca daca zanganim niste chei si daca zdranganim niste chitari va fi destul ca ei sa plece, sa se rusineze si sa ne lase odata in pace, sau macar sa trezim din somn un popor care abia cascase a revolta si se pregatea sa se culce la loc. Credeam ca un lucru atat de mic ne va face atat de mari.
Apoi unii au fugit pentru a-si scapa viata, altii s-au refugiat in orice altceva numai in politica nu, chiar si noi ne-am vazut fiecare de treaba incercand ori sa supravietuim, ori sa crestem destul pentru a intelege, fiind pacaliti iar si iar si niciodata saturandu-ne. Ne-a cuprins un fatalism incredibil si de 20 de ani ne tot plangem soarta. Oare n-ar fi cazul sa ne oprim?
Rastimp tara asta a facut hemoragie de valori si aici au ramas in special ciurucurile, ciocoii si slugile. Ne miram in continuare ca in tara lucrurile merg prost, ca avem o clasa politica (si administrativa!) pe care nu o meritam, ca vecinul de la trei scuipa seminte in lift si ca vecina de la sase isi lasa cainele sa faca pe trotuar in timp ce ea rasfoieste noua editie a Click!…
Pana sa dea toropeala peste noi si sa ne pierdem in vaporii de bere si pronosticurile de fotbal prevestitoare de vacanta, ar merita sa ne amintim ca nimic nu s-a schimbat fundamental in Romania. Poate doar capacitatea noastra de a tolera raul. In rest, toate sunt ca inainte: ei isi vad de treaba, iar noi inghitim. Si inghitim pentru ca nu suntem diferiti de ei. Si inghitim mizeriile lor mari pentru ca si noi avem mizeriile noastre mici. Si multe.
Nu ca ar fi fost altfel in urma cu 100 de ani. Iata ce scria Iorga intr-o carte de calatorie prin Romania anilor 1905-1910: “Pacat numai ca aici acesti harnici gospodari de tara n-au putut da in o suta de ani alta clasa conducatoare decat niste incapabili fara inteligenta si cinste, fara idei conducatoare si fara nici un simt de raspundere”… Read the rest of this entry »
Filozofia gaurii
May 27th
Spunea cineva la un post anterior al meu ca exista niste polite de platit si ca este ceva fundamental defect in economia mondiala. Ca pana nu se vor plati acele polite, nimic nu va merge bine. Sunt complet de acord. Dar ce anume e putred pana la urma in economia mondiala?
Corectati-ma, nu sunt pe expertiza mea si e foarte posibil sa gresesc:
1. Statele sunt foarte atente la pretul alimentelor (de unde si subventii masive) si al bunurilor de larg consum pentru a nu se trezi cu inflatie. Bun asa, pretul lor a crescut de la an la an, dar nu dramatic, ci cu 1-3% in medie.
2. Statele nu au fost deloc atente in trecut la bula dotcom si pietele s-au fript. Dar reducerile de preturi la tot ce inseamna gadgeturi electronice si in general hardware sunt regula, nu exceptia. Bun asa, si aici pietele nu au gauri majore.
3. Statele nu doar ca nu au fost atente, dar au si incurajat creditarea ieftina pentru case. In mai toata lumea proprietarii de case sunt minoritari, mai putin in tari socialiste ca Romania unde sunt majoritari, dar unde presiunea pietei pentru a avea case proprietate personala este uriasa. Pretul caselor s-a marit nu cu 1-3% pe an, ci cu 10-20% pe an, ajungand ca in toiul bulei imobiliare sa platesti de 10-12 ori mai mult pe acelasi apartament decat in urma cu 8 ani.
Mai rau, zeci de mii de oameni din clasa medie s-au imprumutat la banci cu peste 30-40% din venituri pentru a plati aceste preturi enorme la case. Case care astazi au o valoare injumatatita, in continuare insa prea mare pentru puterea reala de cumparare a clasei medii si imposibil de cumparat prin creditarea devenita extrem de scumpa.
Iata o cauza majora a gaurii: cumpararea unor imobile mult prea scumpe cu bani pe care nu ii ai. O mare parte din cei care alcatuiesc patura subtire a clasei medii sunt indatorati masiv pentru tot restul vietii pentru a plati niste datorii imposibil de recuperat vreodata din pretul caselor. Read the rest of this entry »



Comentezi?